OMS clasifică actualmente bătrânețea ca fiind o «boală», ceea ce deschide poarta pentru noi medicamente care să o combată
Noi medicamente apar pe piaţă în fiecare an pentru tot felul de diagnostice fictive şi fără sens, cum ar fi sindromul matematicii, sindromul exploziv intermitent, sindromul opoziţiei insolente, ortorexia nervosa (mâncatul sănătos, cu poftă). Multe alte invenţii de genul acesta au fost denumite „boli” dintr-un singur motiv: pentru a vinde mai multe medicamente. O nouă culme a fost atinsă, pe care mulţi critici o numesc o nebunie de proporţii inimaginabile: Organizația Mondială a Sănătății planifică să elaboreze o structură care va crea premisele pentru clasificarea bătrâneţii ca fiind o boală. Pentru aceasta vor exista protocoale elaborate, care se așteaptă să fie finalizate în 2018.
Majoritatea oamenilor din timpurile moderne consideră că ridurile, suferința şi homosexualitatea nu sunt boli, deşi dacă întrebi OMS, toate cele menţionate ar putea fi clasificate ca fiind boli destul de curând (deși avem mari îndoieli că aceasta se va petrece în ceea ce privește homosexualitatea).
Ceea ce se consideră a fi normal şi ceea ce se consideră a fi boală este puternic influenţat de contextul istoric. Anumite aspecte considerate cândva a fi boală, nu mai sunt clasificate în acest mod acum. De exemplu, când sclavii negri au fugit de pe plantaţii s-a considerat că suferă de drapetomanie şi s-a folosit tratament medicamentos pentru a se încerca „vindecarea” lor.
În mod similar, în timpul epocii victoriene masturbarea a fost văzută ca o boală şi tratată prin metode precum tăierea clitorisului sau cauterizarea lui. La antipod este cazul homosexualității, care în zilele noastre a ajuns să fie considerată normală.
Pe lângă influenţele sociale şi culturale asupra definirii bolilor, noi descoperiri ştiinţifice, de obicei finanţate de companii farmaceutice, conduc la reevaluarea a ceea ce este boală şi ce nu. De exemplu, febra era considerată cândva o boală, dar când s-a observat că diferite cauze conduc la apariţia febrei, aceasta a schimbat clasificarea ei din boală în simptom.
Despre acest gen de lucruri am putea scrie o piesă satirică, deoarece este foarte dificil de imaginat că îmbătrânirea biologică ar putea fi introdusă în cărţile de specialitate ca un proces maladiv.
Într-un articol recent publicat în revista Frontiers in Genetics, cercetătorii-marionetă de la Insilco Medicine aduc în atenţie necesitatea unei clasificări mai amănunţite a procesului îmbătrânirii în contextul celui de-al 11-lea sistem al OMS de Clasificare Statistică Internaţională a Bolilor şi Problemelor de Sănătate Asociate, care se aşteaptă să fie finalizat în doi ani.
Bătrâneţea – o boală?
Articolul Clasificarea bătrâneții ca o boală în contextul ICD-11 explorează evoluţia modului de clasificare a bolilor şi progresul făcut de la sinopsisul Nosolagae Methodicae realizat de William Cullen în 1769 până în prezent. Materialul prezintă anumite preferinţe ale celui de al 10-lea sistem de clasificare OMS, incluzând boli mai puţin evidente cum ar fi obezitatea, aspect care ar putea constitui un precedent pentru clasificarea bătrâneţii ca boală.
În timp ce există un dezacord puternic între demografi, gerontologi şi biogerontologi asupra subiectului, este posibil ca clasificarea bătrâneţii ca boală să unească conglomeratele farmaceutice, cercetătorii şi medicii într-un efort de a crea chiar și zeci de noi medicamente pentru „tratarea” proceselor normale care apar prin avansarea în vârstă, definindu-le ca fiind patologice pentru a atrage mai multe resurse şi pentru a realiza mai multe cercetări.
În parte, articolul solicită crearea unui grup de oameni de ştiinţă care să evalueze amănunţit dacă se poate furniza o clasificare a îmbătrânirii ca boală pentru sistemul 11, mai fragmentată și care să poată fi acționată în instanță.
Următoarea declaraţie pune în context acest raţionament foarte ciudat: „Îmbătrânirea este un proces complex multifactorial care conduce la pierderea funcţionalităţii şi la un spectru larg de boli. În timp ce aspectul că bătrâneţea în sine este o boală este discutat, clasificarea ei ca atare va ajuta la mutarea atenției biomedicinei de la tratament la prevenţie. Clasificarea îmbătrânirii ca boală cu multiple coduri ICD (Sistemul internaţional de clasificare al OMS) va putea ajuta la crearea de oportunităţi de afaceri pentru companiile farmaceutice. Având în vedere creşterea fără precedent a speranţei de viaţă şi povara costurilor medicale în ţările dezvoltate, menţinerea trupului uman într-o stare de tinereţe lipsită de boli pentru cât de mult timp este nu doar un ţel altruist, ci o necesitate economică presantă”, a afirmat dr. Alex Zhavoronkov, director executiv al Insilico Medicine.
Unde tragem linia?
„Cuvântul «boală» pare a fi la fel de dificil de definit ca şi «frumuseţe», «adevăr» sau «iubire», deşi conceptul de boală este centrul ştiinţei medicale”, a spus dr. Kari Tikkinen. Dar de ce comunitatea medicală nu are nicio ezitare în a defini zeci de noi boli în fiecare an, pentru majoritatea dintre ele lipsind orice justificare ştiinţifică?
„Boala este întotdeauna o construcție socială”, notează dr. Nortin Hadler, profesor de medicină internă şi microbiologie/imunologie la Universitatea North Carolina din Chapel Hill, SUA şi autorul cărţii Bolnav de îngrijorare: o rețetă pentru sănătate într-o Americă supra-tratată.
„Oamenii trebuie să fie de acord – atât oamenii în general cât şi cei din comunitatea medicală – că experienţa de viaţă nu trebuie etichetată ca fiind o boală”, consideră Hadler. „De exemplu, în timpul epocii victoriene, orgasmul era tratat cu medicamente (ca fiind o boală), iar noi luăm medicamente pentru a trata absența lui.”
Apariţia screening-ului genetic ar putea conduce la absurditatea ca oameni aparent sănătoşi să fie etichetaţi ca fiind „bolnavi” cu zeci de ani înainte de stabilirea diagnosticului.
Cercetătorii geneticieni din Marea Britanie spun că testele genetice „ar putea forma un nou val” de medicalizare. Cu excepţia unui număr relativ mic de afecţiuni determinate direct de o genă cu probleme, screeningul genetic nu poate prezice dacă persoana va dezvolta o anumită boală, notează David Melzer, de la Universitatea Cambridge şi Ron Zimmern de la Strangeways Research Laboratory din Cambridge.
Timiditatea din copilărie şi tendința de a naviga pe internet ar putea fi, de asemenea, reclasificate ca fiind sindroame mentale, potrivit noilor prevederi din Manualul de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale, despre care experţii spun că în cele din urmă va influenţa modul în care gândim despre aceste aspecte.
Modificările propuse recent pentru Manualul de diagnostic şi statistică, biblia psihiatrilor, ar putea defini furiile temperamentale ale copilăriei, iritabilitatea adolescenţilor şi mâncatul cu poftă, ca la chiolhan, ca fiind probleme psihiatrice.
Doctorii au cele mai mari înclinații de a considera diferite stări ale ființei ca fiind boli. Oamenii cu scaun la cap au cele mai mici înclinații de acest fel, iar asistentele medicale şi legiuitorii sunt între cele două extreme. Dorința de a se plăti pentru tratamente din fondurile publice este puternic corelată cu percepția asupra bolii (adică dacă oamenii privesc o anumită stare ca fiind o boală sau nu). Este foarte posibil ca aceasta să fi condus la decizia oficialităţilor de a eticheta bătrâneţea ca fiind o boală.
Barbara Mintzes de la Universitatea British Columbia din Vancouver, Canada, susţine că reclamele pentru medicamentele cu reţetă, permise în prezent doar în SUA şi Noua Zeeelandă, conduce la medicalizarea „experienţei umane normale”. „Persoanele relativ sănătoase sunt ţinta”, scrie ea, „deoarece este necesară o refacere adecvată a fondurilor după campaniile costisitoare de reclame”.
După opinia lui Mintzes, mare parte din fondurile pentru publicitate sunt cheltuite pe promovarea de medicamente noi, costisitoare, care se doreşte să fie consumate pe termen lung de un număr mare de persoane, cum ar fi medicamentele pentru colesterol, impotenţă şi anxietate.
Iar acum, bătrâneţea va fi adăugată la această listă. Cei care încă nu cred că ştiinţa a fost deturnată de escroci trăiesc în iluzie. Probabil în curând va exista un nou medicament şi pentru ei.
Citiţi şi:
Industria farmaceutică (II). Un adevărat «exemplu» de marketing eficient
Mafia farmaceutică vicleană și încăpățânată instaurează cu insolență dictatura vaccinurilor
yogaesoteric
14 ianuarie 2016