Opinie. „Imperiul drogurilor”: eradicarea opiului de către talibani scoate în evidență realitatea dură a ocupației americane în Afganistan

O analiză remarcabilă și de actualitate, acest articol documentează proiectul actual al guvernului taliban de eradicare a opiului și de înlocuire ulterioară a plantațiilor de mac cu culturi agricole.

Un aspect important al acestui proiect este faptul că în anii 2000-2001 a fost pus în aplicare un proiect similar. Guvernul taliban ‒ în colaborare cu Organizația Națiunilor Unite ‒a interzis atunci cu succes cultivarea macului. Producția de opiu scăzuse cu peste 90% în anul 2001.

Heroina este o afacere de mai multe miliarde de dolari susținută de interese puternice, care necesită un flux constant și sigur de marfă. Unul dintre obiectivele „ascunse” ale războiului a fost tocmai acela de a readuce comerțul cu droguri, sponsorizat de CIA, la nivelurile sale istorice și de a exercita un control direct asupra rutelor drogurilor.

Imediat după invazia din octombrie 2001, piețele de opiu au fost restabilite. Prețurile opiului crescuseră vertiginos. La începutul anului 2002, prețul opiului (în dolari/kg) era de aproape 10 ori mai mare decât în anul 2000.

În anul 2001, în timpul regimului taliban, producția de opiacee se ridica la 185 de tone, crescând la 3400 de tone în anul 2002, sub regimul marionetă al președintelui Hamid Karzai, sponsorizat de SUA.

De fapt, creșterea bruscă a producției de opiu a coincis cu atacul operațiunii militare conduse de SUA și cu căderea regimului taliban. Din octombrie și până în decembrie 2001, fermierii începuseră să cultive din nou macul pe scară largă.

**********

Pe toată durata celor 20 de ani de ocupație americană, Afganistanul a fost sursa principală pentru 90% din heroina din lume. În mai puțin de un an, talibanii aproape au eradicat producția de heroină afgană, ridicând întrebări serioase cu privire la rolul SUA în facilitarea comerțului global cu droguri.

Guvernul taliban din Afganistan ‒ națiunea care până de curând producea 90% din heroina din lume ‒ a redus drastic cultivarea opiului în întreaga țară. Surse occidentale estimează o reducere de până la 99% în unele provincii. Acest fapt ridică serioase semne de întrebare cu privire la seriozitatea eforturilor de eradicare a drogurilor depuse de SUA în această țară, în ultimii 20 de ani. Iar pe măsură ce rezervele globale de heroină se epuizează, experții au declarat pentru MintPress News că se tem că acest fapt ar putea declanșa utilizarea în creștere a fentanilului ‒ un drog de zeci de ori mai puternic decât heroina, care ucide deja peste 100.000 de americani anual.

Talibanii fac ceea ce SUA nu au făcut

Acesta a fost deja numit „cel mai de succes efort de combatere a narcoticelor din istoria omenirii”. Înarmate cu ceva mai mult decât bastoane, brigăzi de combatere a narcoticelor cutreieră țara, tăind câmpurile de mac din Afganistan.

În luna aprilie a anului trecut, guvernul taliban aflat la putere a anunțat interzicerea cultivării macului, invocând atât convingerile lor religioase puternice, cât și costurile sociale extrem de dăunătoare pe care heroina și alte opiacee ‒ derivate din seva plantei de mac ‒ le-au provocat în Afganistan.

Nu a fost vorba numai de fanfaronadă. Noile cercetări efectuate de compania de date geospațiale Alcis sugerează că producția de mac a scăzut deja cu aproximativ 80% față de anul trecut. Într-adevăr, imaginile din satelit arată că, în provincia Helmand, zona care produce mai mult de jumătate din recoltă, producția de mac a scăzut cu un procent uluitor de 99%. Cu doar 12 luni în urmă, câmpurile de mac erau dominante. Dar Alcis estimează că în prezent mai puțin de 1.000 de hectare de mac cresc în Helmand.

În schimb, fermierii plantează grâu, ajutând la evitarea celor mai grave efecte ale foametei la care au contribuit sancțiunile americane. Cu toate acestea, Afganistanul se află încă într-o situație periculoasă, Națiunile Unite avertizând că șase milioane de oameni sunt aproape de înfometare.

Talibanii au avut de așteptat până în anul 2022 pentru a impune interdicția mult dorită, pentru a nu interfera cu sezonul de creștere. Acest fapt ar fi provocat tulburări în rândul populației rurale prin eradicarea unei culturi pentru care fermierii au muncit luni întregi. Între anul 2020 și sfârșitul anului 2022, prețul opiului pe piețele locale crescuse cu până la 700%. Cu toate acestea, având în vedere insistența talibanilor ‒ și eficiența lor în ceea ce privește eradicarea ‒ puțini au mai fost tentați să cultive mac.

Interzicerea macului a fost însoțită de o campanie similară împotriva industriei metamfetaminei, guvernul vizând culturile de efedră și închizând laboratoarele de efedrină din întreaga țară.

O catastrofă iminentă

Afganistanul a produs aproape 90% din cantitatea de heroină din lume. Prin urmare, eradicarea culturii de opiu va avea consecințe profunde la nivel mondial asupra consumului de droguri. Experții cu care a discutat MintPress au avertizat că o penurie de heroină ar produce probabil o creștere uriașă a consumului de opioide sintetice, cum ar fi fentanilul, un drog pe care Centrul pentru Controlul Bolilor îl estimează ca fiind de 50 de ori mai puternic și care este responsabil pentru că ia viața a peste 100.000 de americani în fiecare an.

„Este important să luăm în considerare perioadele anterioare de penurie de heroină și impactul pe care acestea l-au avut asupra pieței europene a drogurilor”, a declarat pentru MintPress Centrul European de Monitorizare a Drogurilor și Toxicomaniei (OEDT), adăugând:

„Experiența acumulată în UE în perioadele anterioare de reducere a ofertei de heroină, sugerează că acest fapt poate duce la modificări în modelele de ofertă și consum de droguri. Aceasta poate include o creștere suplimentară a ratelor de utilizare a mai multor substanțe în rândul consumatorilor de heroină. Riscuri suplimentare pentru consumatorii existenți pot fi reprezentate de înlocuirea heroinei cu opioide sintetice mai nocive, inclusiv fentanilul și derivații acestuia și noile opioide puternice de tip benzimidazol.”

Cu alte cuvinte, dacă heroina nu mai este disponibilă, atunci consumatorii vor trece la forme sintetice, mult mai letale, ale acestui drog. Un raport al Organizației Națiunilor Unite din anul 2022 a ajuns la o concluzie similară, menționând că reprimarea producției de heroină ar putea duce la „înlocuirea heroinei sau a opiului cu alte substanțe……. cum ar fi fentanilul și analogii acestuia”.

„Există acest pericol în sens macro, că dacă scoți toată heroina de pe piață, oamenii se vor îndrepta către alte produse”, a declarat Matthew Hoh pentru MintPress.

Hoh este un fost oficial al Departamentului de Stat care a demisionat din postul său din provincia Zabul, Afganistan, în anul 2009.

„Dar răspunsul nu ar fi cazul să fie reinvadarea Afganistanului, reocuparea acestuia și readucerea la putere a lorzilor drogurilor, ceea ce, în esență, este ceea ce oamenii insinuează atunci când deplâng consecința opririi comerțului cu droguri de către talibani”, a adăugat Hoh.

„Cei mai mulți dintre cei care vorbesc în acest fel și se îngrijorează cu voce tare în legătură cu acest fapt sunt oameni care vor să găsească un motiv pentru ca SUA să meargă și să determine o înlocuire de regim în Afganistan.”

Cu siguranță, au existat numeroase voci care s-au agitat din surse americane. Foreign Policy (Politică Externă) a scris despre „modul” în care „războiul talibanilor împotriva drogurilor s-ar putea întoarce împotriva lor”; „Radio Free Europe / Radio Liberty” (Radio Europa Liberă), un post finanțat de guvernul american, a afirmat că talibanii „închid ochii la producția de opiu”, în ciuda interdicției oficiale. Iar Institutul pentru Pace al Statelor Unite, o instituție creată de Congres, care este „dedicată propunerii că o lume fără conflicte violente este posibilă”, a declarat cu emfază că „succesul interdicției talibanilor privind opiul este rău pentru afgani și pentru lume”.

Totuși, această catastrofă nu se va produce imediat. Există încă stocuri semnificative de droguri de-a lungul rutelor de trafic. După cum a declarat OEDT pentru MintPress:

„Poate dura peste 12 luni până când recolta de opiu apare pe piața europeană de vânzare cu amănuntul a drogurilor sub formă de heroină ‒ și, prin urmare, este prea devreme pentru a prezice, în acest stadiu, impactul viitor al interdicției de cultivare asupra disponibilității heroinei în Europa. Cu toate acestea, dacă interdicția privind cultivarea opiului este aplicată și menținută, aceasta ar putea avea un impact semnificativ asupra disponibilității heroinei în Europa în cursul anilor 2024 sau 2025.”

Cu toate acestea, există puține indicii că talibanii n-ar fi serioși în ceea ce privește eradicarea culturilor, ceea ce indică faptul că se apropie o criză de heroină.

O încercare similară de eliminare a drogurilor a fost făcută de talibani în anul 2000, ultimul an complet în care au fost la putere. Aceasta a avut un succes extraordinar, reducerea cantității de opiu scăzând de la 4.600 de tone la doar 185 de tone. La acea vreme, a fost nevoie de aproximativ 18 luni pentru a se simți consecințele în Occident. În Regatul Unit, puritatea medie a heroinei scăzuse de la 55% la 34%, în timp ce în statele baltice Estonia, Letonia și Lituania, heroina a fost înlocuită în mare parte cu fentanil. Cu toate acestea, de îndată ce Statele Unite au invadat țara în anul 2001, cultivarea macului a revenit la nivelurile anterioare, iar lanțul de aprovizionare a reînceput.

Complicitatea SUA în comerțul cu droguri din Afganistan

Campania de succes a talibanilor pentru eradicarea producției de droguri a aruncat o umbră de îndoială asupra eficienței eforturilor conduse de americani de a obține același rezultat.

Aceasta ne determină să ne întrebăm: „ce am realizat de fapt acolo?!”, a remarcat Hoh, subliniind:

„Acest fapt subminează una dintre premisele fundamentale care s-au aflat la baza războaielor: presupusa asociere dintre talibani și comerțul cu droguri ‒ un concept al unei legături narco-teroriste. Totuși, această noțiune era falsă. Realitatea era că Afganistanul era responsabil pentru un procent uimitor de 80-90% din aprovizionarea ilicită cu opiacee din lume. Principalii controlori ai acestui comerț erau guvernul și armata afgană, entități pe care noi le-am menținut la putere.”

Hoh a precizat că nu a fost niciodată martor personal și nici nu a primit rapoarte privind implicarea directă a trupelor sau oficialilor americani în traficul de narcotice. În schimb, el a susținut că a existat o „întoarcere conștientă și deliberată a privirii de la evenimentele în desfășurare” în timpul mandatului său în Afganistan.

Suzanna Reiss, cadru universitar la Universitatea din Hawaii la Manoa și autoarea cărții We Sell Drugs: The Alchemy of U.S. Empire (Noi vindem droguri: Alchimia imperiului american), a demonstrat o perspectivă și mai cinică asupra eforturilor americane de combatere a narcoticelor, după cum a transmis pentru MintPress:

„Statele Unite nu s-au concentrat niciodată cu adevărat pe reducerea comerțului cu droguri în Afganistan (sau în altă parte, de altfel). Lăsând la o parte toată retorica nobilă, SUA a fost fericită să lucreze cu traficanții de droguri dacă mișcarea ar promova anumite interese geopolitice (și, într-adevăr, a făcut aceasta, sau cel puțin a închis ochii cu bună știință, atunci când grupuri precum Alianța de Nord s-au bazat pe droguri pentru a-și finanța mișcarea politică împotriva regimului).”

Transformarea Afganistanului într-un narco-stat de prim rang se datorează în mare parte acțiunilor Washingtonului.

În anii 1970, cultivarea macului era relativ limitată. Cu toate acestea, valul a luat amploare în anul 1979, odată cu începerea Operațiunii Cyclone, o infuzie masivă de fonduri către facțiunile mujahedinilor afgani, cu scopul de a epuiza armata sovietică și de a pune capăt prezenței acesteia în Afganistan.

Statele Unite au direcționat miliarde de dolari către insurgenți, însă nevoile financiare ale acestora au persistat. În consecință, mujahedinii au intrat în comerțul ilicit cu droguri. Până la punctul culminant al Operațiunii Cyclone, producția de opiu din Afganistan a crescut de douăzeci de ori. Profesorul Alfred McCoy, apreciatul autor al cărții The Politics of Heroin: CIA Complicity in the Global Drug Trade (Politicile heroinei: Complicitatea CIA în comerțul global cu droguri), a împărtășit cu MintPress că aproximativ 75% din producția ilegală de opiu a planetei provine acum din Afganistan, o parte substanțială a veniturilor fiind direcționată către facțiuni rebele susținute de SUA.

Dedesubturile crizei opioidelor: Un dezastru iminent

Criza opioidelor este cea mai gravă epidemie de dependență din istoria Statelor Unite. La începutul acestui an, secretarul Departamentului pentru Securitate Internă, Alejandro Mayorkas, a descris problema americană a fentanilului ca fiind „cea mai mare provocare cu care ne confruntăm ca țară”. Aproape 110.000 de americani au murit din cauza supradozelor de droguri în anul 2021, fentanilul fiind de departe principala cauză. Între anii 2015 și 2021, Institutul Național de Sănătate a înregistrat o creștere de aproape 7,5 ori a numărului de decese cauzate de supradoze. Revista medicală The Lancet preconizează că 1,2 milioane de americani vor muri din cauza supradozelor de opioide până în anul 2029.

Oficialii americani acuză cartelurile mexicane că au introdus ilegal analgezicul sintetic peste granița sudică, iar China că a produs substanțele chimice necesare pentru fabricarea medicamentului.

Americanii de rasă albă sunt mai predispuși la abuzul acestor tipuri de droguri decât alte rase. Adulții cu vârste cuprinse între 35 și 44 de ani înregistrează cele mai mari rate de deces, deși numărul deceselor în rândul persoanelor mai tinere este în creștere. America rurală a fost deosebit de afectată; un studiu realizat în anul 2017 de National Farmers Union și American Farm Bureau Federation, a constatat că 74% dintre fermieri au fost afectați direct de epidemia de opioide. Virginia de Vest și Tennessee sunt statele cele mai grav afectate.

Pentru scriitorul Chris Hedges, originar din zona rurală din Maine, criza fentanilului este un exemplu al uneia dintre multele „boli ale disperării” de care suferă SUA. Potrivit lui Hedges, aceasta „s-a ridicat dintr-o lume decăzută în care oportunitățile, care conferă statut, stimă de sine și demnitate, au secat pentru majoritatea americanilor. Sunt expresii ale disperării și morbidității acute”.

În esență, atunci când visul american s-a stins, a fost înlocuit cu un coșmar american. Faptul că bărbații albi sunt principalele victime ale acestor boli ale disperării este o consecință ironică a sistemului nostru nedrept. După cum a explicat Hedges:

„Bărbații albi, mai ușor de sedus de mitul visului american decât persoanele de culoare, care au înțeles cum sistemul capitalist a fost manipulat împotriva lor, suferă adesea de sentimente de eșec și trădare, în multe cazuri când se află la vârsta a doua. Aceștia se așteaptă, din cauza noțiunilor de supremație a albilor și a platitudinilor capitaliste despre munca asiduă care duce la avansare, să fie în ascensiune. Aceștia cred în succes.”

În acest sens, este important să plasăm criza dependenței de opioide într-un context mai larg al declinului american, în care oportunitățile de succes și fericire sunt mai puține și mai îndepărtate ca niciodată, mai degrabă decât să o atribuim oamenilor. După cum a scris Lancet:

„Abordările punitive și stigmatizante este necesar să înceteze. Dependența nu este un eșec moral. Este o afecțiune medicală și reprezintă o amenințare constantă la adresa sănătății.”

O „problemă exclusiv americană”

Aproape 10 milioane de americani fac abuz de opioide pe bază de prescripție medicală în fiecare an, la o rată mult mai mare decât în țările dezvoltate comparabile. Decesele cauzate de supradozajul de opioide în Statele Unite sunt de zece ori mai frecvente pe cap de locuitor decât în Germania și de peste 20 de ori mai frecvente decât în Italia, de exemplu.

O mare parte din această situație se datorează sistemului de sănătate cu scop lucrativ din Statele Unite. Companiile de asigurări private americane sunt mult mai predispuse să favorizeze prescrierea de medicamente și pastile decât terapiile mai scumpe care ajung la cauza principală a problemei care determină dependența în primul rând. Ca atare, criza opioidelor este denumită în mod obișnuit „o problemă exclusiv americană”.

O parte a motivului pentru care medicii americani sunt mult mai predispuși la a administra medicamente analgezice extrem de puternice decât omologii lor europeni este faptul că au fost supuși unei campanii de marketing hiper-agresive din partea Purdue Pharma, producătorii puternicului opioid OxyContin. Purdue a lansat OxyContin în anul 1996, iar agenții săi au invadat cabinetele medicilor pentru a promova noul „medicament minune”.

Cu toate acestea, proces după proces, compania a fost acuzată că a mințit atât cu privire la eficacitatea, cât și la dependența de OxyContin, un medicament care a făcut ca nenumărați americani să devină dependenți de opioide. Iar atunci când opioidele legale, dar extrem de adictive, eliberate pe bază de rețetă, s-au epuizat, americanii au apelat la substanțe ilicite, precum heroina și fentanilul ca înlocuitori.

Proprietarii Purdue Pharma, familia Sackler, au fost descriși în mod regulat ca fiind „cea mai malefică familie din America”, mulți aruncând asupra acesteia responsabilitatea pentru sutele de mii de decese cauzate de supradoze. În anul 2019, sub povara a mii de procese împotriva sa, Purdue Pharma a cerut falimentul. Un an mai târziu, a pledat vinovat la acuzații penale pentru comercializarea greșită a OxyContin.

Cu toate acestea, soții Sackler au ieșit ca niște bandiți din acțiunile lor. Chiar și după ce au fost obligați anul trecut să plătească aproape 6 miliarde de dolari în numerar victimelor crizei opioidelor, aceștia rămân una dintre cele mai bogate familii din lume și au refuzat să își ceară scuze pentru rolul lor în construirea unui imperiu al durerii care a provocat sute de mii de morți.

În schimb, familia a încercat să își spele imaginea prin filantropie, sponsorizând multe dintre cele mai prestigioase instituții artistice și culturale din lume. Printre acestea se numără Muzeul Guggenheim și Muzeul Metropolitan de Artă din New York, Universitatea Yale, precum și Muzeul Britanic și Academia Regală din Londra.

Un grup care este afectat în mod disproporționat de opioide precum OxyContin, heroină și fentanil sunt veteranii. Potrivit National Institutes of Health, veteranii au de două ori mai multe șanse de a muri din cauza supradozelor decât populația generală. Un motiv pentru acest aspect este birocrația.

„Administrația Veteranilor (V.A.) a făcut o treabă foarte proastă în ultimele decenii în ceea ce privește gestionarea durerii, în special în ceea ce privește dependența lor de opioide”, a declarat Hoh, fost pușcaș marin, pentru MintPress, menționând că V.A. a prescris opioide periculoase într-o rată mai mare decât alte agenții de sănătate.

Foștii soldați sunt nevoiți adesea să facă față unor dureri cronice și leziuni cerebrale. Hoh a menționat că aproximativ un sfert de milion de veterani din Afganistan și Irak au leziuni cerebrale traumatice. Dar la acestea se adaugă leziunile morale profunde pe care mulți dintre ei le-au suferit ‒ leziuni care, de obicei, nu pot fi văzute. După cum a remarcat Hoh:

„Veteranii apelează la [opioide precum fentanilul] pentru a face față consecințelor psihice, emoționale și spirituale ale războiului, folosindu-le pentru a le atenua suferința, pentru a încerca să găsească o oarecare ușurare, pentru a scăpa de depresie și pentru a face față demonilor care se întorc acasă cu veteranii care au luat parte la aceste războaie.”

Astfel, dacă programul talibanilor de eradicare a opiului continuă, ar putea declanșa o criză a fentanilului care ar putea ucide mai mulți americani decât a făcut-o vreodată ocupația de 20 de ani.

O societate distrusă

Dacă bolile disperării sunt comune în Statele Unite, acestea sunt generalizate chiar în Afganistan. Un raport global publicat în martie a dezvăluit că afganii sunt de departe cei mai nefericiți oameni de pe Pământ. Afganii și-au evaluat viața la 1,8 din 10 ‒ pe ultimul loc și cu mult în urma vârfului de listă, Finlanda (7,8 din 10).

Dependența de opium în Afganistan este scăpată de sub control, aproximativ 9% din populația adultă (și un număr semnificativ de copii) fiind dependentă. Între anii 2005 și 2015, numărul adulților consumatori de droguri a crescut de la 900.000 la 2,4 milioane, potrivit Organizației Națiunilor Unite, care estimează că aproape una din trei gospodării este direct afectată de dependență. Întrucât opiul este frecvent injectat, sunt frecvente și afecțiunile transmise prin sânge, cum ar fi HIV.

Problema opioidelor s-a extins și în țările vecine, cum ar fi Iran și Pakistan. Un raport al Organizației Națiunilor Unite din anul 2013 a estimat că aproape 2,5 milioane de pakistanezi făceau abuz de opioide, inclusiv 11% din populația din provincia nord-vestică Khyber Pakhtunkhwa. Aproximativ 700 de persoane mureau în fiecare zi din cauza supradozelor.

Imperiul drogurilor

Având în vedere istoria lor, este poate de înțeles că națiunile asiatice au luat, în general, măsuri mult mai autoritare pentru a contracara problemele legate de dependența de droguri. Timp de secole, utilizarea comerțului ilegal cu droguri pentru a promova obiectivele imperialiste a fost o tactică occidentală comună. În anii 1940 și 1950, francezii au folosit culturile de opiu din regiunea „Triunghiului de Aur” din Asia de Sud-Est, pentru a contracara mișcarea de independență vietnameză în creștere.

Cu un secol înainte, britanicii au folosit opiul pentru a zdrobi și cuceri o mare parte din China. Setea insațiabilă a Marii Britanii pentru ceaiul chinezesc începuse să ducă țara la faliment, având în vedere că China nu accepta în schimb decât aur sau argint. Prin urmare, britanicii și-au folosit puterea maritimă pentru a forța China să le cedeze Hong Kong-ul. De acolo, a inundat China continentală cu opiu cultivat în Asia de Sud (inclusiv în Afganistan).

Efectul Războiului Opiumului a fost uimitor. Până în anul 1880, britanicii inundau China cu peste 6.500 de tone de opiu pe an ‒ echivalentul a mai multe miliarde de doze. Societatea chineză s-a prăbușit, incapabilă să facă față dezbinării sociale și economice la nivelul întregului imperiu, pe care milioanele de dependenți de opiu o aduceau. Astăzi, chinezii continuă să se refere la această perioadă ca la „secolul umilinței”.

Între timp, în Asia de Sud, britanicii i-au forțat pe fermieri să planteze câmpuri de mac în locul culturilor agricole, provocând valuri uriașe de foamete, cum nu se mai văzuseră niciodată înainte sau după aceea.

Iar în anii 1980, în America Centrală, Statele Unite au vândut arme Iranului pentru a finanța escadroane ale morții de extremă dreapta, Contra. Trupele Contra au fost profund implicate în comerțul cu cocaină, alimentându-și războiul murdar prin vânzarea de cocaină crack în SUA ‒ o practică pe care, potrivit jurnalistului Gary Webb, Agenția Centrală de Informații a facilitat-o.

Prin urmare, imperialismul și drogurile ilicite merg de obicei mână în mână. Cu toate acestea, având în vedere că efortul talibanilor de eradicare a opiumului este în plină desfășurare, împreună cu fenomenul exclusiv american al dependenței de opiacee, este posibil ca Statele Unite să sufere o ripostă semnificativă în anii următori.

Epidemia mortală a fentanilului se va agrava probabil, luând inutil alte sute de mii de vieți americane. Astfel, chiar dacă Afganistanul încearcă să scape de problema mortală a dependenței de droguri, acțiunile sale ar putea precipita o epidemie care promite să ucidă mai mulți americani decât oricare dintre eforturile imperialiste ale Washingtonului de până acum.

Citiți și:
Heroina afgană și CIA
Droguri, omucideri, boschetari, desființarea poliției. Centrele orașelor SUA conduse de democrați devin junglă
Un cartel mexican al drogurilor sub protecţia americană a CIA
Americanii au creat un «duet de aur»: «Războiul împotriva drogurilor» & «Războiul împotriva terorismului»…

 

yogaesoteric
16 octombrie 2023