Ordinea Mondială a Imbecililor și revolta surdă a popoarelor

Pentru prima dată în istoria statelor moderne, toate guvernele din toate marile țări occidentale cad sau ar cădea dacă ar fi necesar să organizeze alegeri.

Mai întâi Biden, apoi Macron și acum nefericitul Rishi Sunak. Japonezul Kishida, germanul Scholz și canadianul Trudeau ‒ toți rămân în funcție doar pentru că ciclul electoral nu le impune să își consulte alegătorii.

Pentru prima dată de când statele europene moderne au fost definite prin Tratatul de la Westfalia, toate guvernele din toate marile țări occidentale cad sau ar cădea dacă ar fi necesar să organizeze alegeri.

Ce blestem colectiv s-a abătut asupra liderilor occidentali, astfel încât alegătorii lor au ajuns să îi disprețuiască într-o asemenea măsură?

Există o explicație simplă pentru ruina colectivă a guvernelor din Occident: toate s-au înțeles pentru o agendă pe care alegătorii lor o resping pentru că le-a degradat calitatea vieții.

Spontan și simultan, alegătorii din Occident se ridică pentru a-și repudia liderii.

Daunele produse asupra clasei politice mondiale sunt halucinante.

În urma turului doi al alegerilor anticipate din Franța, pe care Macron le-a convocat în urma rezultatelor dezastruoase pe care le-a obținut în alegerile europarlamentare din 9 iunie, alianța de stânga a câștigat alegerile, iar pe locul doi s-a situat blocul de centru al președintelui Franței, Emmanuel Macron. Adunarea Națională a lui Le Pen, etichetată în mod tendențios drept „extrema dreaptă” de către mașina de propagandă mediatică, a ajuns abia pe locul 3, după ce în urma primului tur de scrutin obținuse 34% din voturi, iar coaliția de stânga obținuse 28%.

În același timp, 72% dintre americani consideră că Joseph Biden nu este apt din punct de vedere intelectual pentru a fi președinte (restul de 28% includ probabil un număr mare de victime ale demenței).

Iar 56% dintre americani dezaprobă performanțele sale.

Cele trei partide care alcătuiesc coaliția guvernamentală germană au obținut împreună doar 30% din voturi la alegerile pentru Parlamentul European din 9 iunie.

Al doilea partid ca mărime din țară, Alternativa pentru Germania (AfD), a obținut 16% din voturi, suficient pentru a se impune într-o coaliție pe care fostele partide principale au jurat să nu o ia niciodată în considerare.

Prim-ministrul Japoniei, Fumio Kishida, are o rată de aprobare de 13% și sprijinul a doar o zecime dintre alegătorii aflați în propriul său partid.

Justin Trudeau pare leprosul cu cele mai multe degete, cu o rată de aprobare de 28%.

Care este agenda pe care alegătorii occidentali o resping?

După căderea comunismului, în 1990, elita americană și-a propus să reconstruiască lumea conform propriei sale viziuni și a avut suficientă putere pentru a atrage restul lumii industrializate la planul său.

În primul rând, este vorba de un acord global de izolare și slăbire a Rusiei, prin extinderea NATO până la granița ruso-ucraineană.

Așa cum a declarat Donald Trump pe 21 iunie, tocmai acest fapt a provocat intervenția Rusiei în Ucraina.

În martie 2022, Biden a promis că sancțiunile vor reduce economia Rusiei la jumătate. Însă, economia Rusiei a crescut și este acum mai mare decât cea a Japoniei, potrivit Băncii Mondiale, iar Moscova se află în avantaj într-un război de uzură.

Războiul din Ucraina este extrem de nepopular în Europa, iar creșterea sprijinului pentru partidele europene alternative la 9 iunie a fost în bună măsură un vot pentru pace.

În al doilea rând, a fost vorba de un acord global pentru a pune agenda schimbării climatice înaintea productivității industriale.

În SUA, administrația Biden a pus piedici extragerii de hidrocarburi.

În timpul administrației Trump, exporturile de petrol s-au dublat; în timpul administrației Biden, ele au revenit cu greu la vârful perioadei Trump, după o cădere brutală.

În Germania, războiul din Ucraina a tăiat accesul țării la energia rusă ieftină, după ce guvernul Merkel aderase la programul Verzilor și închisese centralele nucleare.

Prețurile la energie au jucat un rol capital în creșterea inflației, în ultimii trei ani.

În al treilea rând, era vorba de un acord care să răspundă la declinul demografic al țărilor industrializate. Toți liderii marilor țări occidentale au convenit să absoarbă un mare număr de imigranți provenind din țările sărace din Sud, musulmani din Orientul Mijlociu și africani din zona sub-sahariană ‒ în cazul Europei, din America Centrală ‒ în cazul Statelor Unite.

Nu este chiar așa-numita teorie a „marii înlocuiri a populației”, dar e foarte aproape: elita culturală avea în vedere un nou creuzet global de amestecuri culturale, care ar fi diluat și degradat culturile din Occident.

Imigrația îi va costa cel mai scump

Imigrația este de departe cea mai importantă din cele trei: implică reconfigurarea vieții sociale și economice în lumea industrializată și erodarea fundamentului național al statelor dezvoltate.

Nu întâmplător, revolta populistă împotriva acestui pact global al elitelor s-a concentrat asupra imigrației, cu Donald Trump în SUA și Viktor Orban în Ungaria ca șefi de pluton.

Aceasta este și chestiunea pentru care elitele vor plăti cel mai greu.

În urma recentei catastrofe electorale, premierul lui Macron, Gabriel Attal, a ordonat candidaților partidului său, clasați pe locul al treilea, să se retragă din al doilea tur de scrutin, care a avut loc pe 7 iulie, pentru a da voturi Frontului Național de stânga, preferând extrema stângă dreptei naționaliste.

În același timp, potrivit Le Monde, „Jean-Luc Mélenchon, liderul partidului radical de stânga, La France Insoumise, a făcut apel la candidații de stânga ieșiți pe locul trei, însă calificați pentru al doilea tur de scrutin, să se retragă pentru a susține candidatul cel mai bine plasat și a bate Adunarea Națională. Niciun vot, niciun loc în plus pentru AN”, a declarat el.

La urma urmei, socialiștii sunt și ei niște globaliști, deși cu unele obiecții față de gestionarea economică de către oligarhie, dar la fel de ostili față de suveranitatea națională.

Globaliști de felul lui Macron (ori al Angelei Merkel ori Rishi Sunak) sunt de acord cu socialiștii cu privire la problema cea mai arzătoare: disoluția granițelor naționale, a culturilor naționale și a populațiilor naționale în marele val de migrație pe care ei l-au încurajat atât de mult.

Franța are în prezent o populație musulmană de 8-10%; potrivit Pew Survey, ea va avea până în 2050 18% musulmani, într-un scenariu de imigrație ridicată, în timp ce Germania va avea o populație în proporție de 20% musulmană.

Imigranții reprezintă electoratul de bază al partidelor de stânga, ceea ce pune stânga socialistă în alianță cu centrul capitalist.

Desigur, o alianță a disperării, de centru-stânga, nu poate guverna Franța. O coaliție similară nu ar putea guverna nici în Germania, unde o scindare din stânga tradițională („Die Linke”), condusă de Sahra Wagenknecht are acum 9% din totalul voturilor la nivel federal.

Grupul Wagenknecht amestecă politica socialistă tradițională cu o puternică poziție anti-imigrație și a luat unele voturi și de la AfD, care se află acum la 17%.

Germania are o stângă anti-imigrație puternică, care exclude alinierea de centru-stânga pe care caută să o promoveze Macron în Franța.

Alianța disperării dintre fostul bancher în investiții, Macron, și înflăcăratul stângist Mélenchon, a împiedicat Adunarea Națională să câștige pe 7 iulie. Este totuși posibil ca Franța să cadă pur și simplu în haos, nereușind să se coaguleze în jurul unui guvern populist.

Germania are parte de un lung răgaz înaintea următoarelor alegeri la nivel național, programate la sfârșitul anului 2025, dar AfD conduce la mare distanță în sondajele din trei landuri cheie programate pentru 1 septembrie, anul acesta.

Pe de altă parte, scena politică americană este în haos, după demonstrația uluitoare de demență senilă a lui Biden în dezbaterea cu Trump din 27 iunie.

Democrații nu pot trăi cu un Biden candidat, dar nu pot trăi nici fără el, ceea ce face alegerea lui Trump foarte probabilă.

Iar Trump nu dă doi bani pe agenda globală pe care elita americană a impus-o lumii după 1990.

Mesajul care vine de la Washington este: Sunteți singuri și fiecare este pe cont propriu.

Citiți și:
Modificările de paradigmă geopolitică și confruntarea cu psihopații
Noul sistem mondial multipolar și sfârșitul unei ere

 

yogaesoteric
9 iulie 2024