ORDONANŢA din 16.05.2005 (continuare 1)
A). Desfăşurarea urmăririi penale în dosarul nr.720/P/2003
La data de 6.10.2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că persoane din cadrul M.I.S.A. (membri sau simpatizanţi), au comis infracţiuni; pe de o parte, s-a reţinut că există indicii despre comiterea unor fapte ilicite de natură fiscală sau care vizează dreptul de proprietate intelectuală şi, pe de altă parte, despre infracţiuni de crimă organizată şi spălare de bani.
Această sesizare s-a întemeiat pe informaţii furnizate de structurile specializate, pe baza unei monitorizări desfăşurate în perioada 2002 – 2003, inclusiv prin interceptarea autorizată a convorbirilor telefonice; până în prezent, numai o parte a acestui material informativ a fost desecretizat, restul prezentând clasificare „strict secret de importanţă deosebită” (art.2 alin.2 lit.a din Legea nr.585/2002) şi interesând ancheta în alte dosare.
Ulterior, după efectuarea de verificări şi de alte acte premergătoare, la data de 12.03.2004 s-a dispus începerea urmăririi penale „in rem” pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală (art.11 din Legea nr.87/1994 rep., cu aplicarea art.13 din Codul penal), crimă organizată (art.7 în referire la art.2 lit.b pct.14 şi 18 din Legea nr.39/2003) şi spălare de bani (art.23 lit.c din Legea nr.656/2002).
În acest context, s-a solicitat instanţei de judecată competente eliberarea de autorizaţii de percheziţie pentru imobile folosite de membri M.I.S.A. cu destinaţie de „ashram”; cererea a fost admisă, fiind emise autorizaţii pentru 16 locaţii.
Aceste percheziţii au fost efectuate în perioada 18 – 19.03.2004, ocazie cu care, din fiecare imobil au fost ridicate cantităţi semnificative de bunuri, de categorii diferite (înregistrări audio-video, medii de stocare a materialului informatic, înscrisuri, valori, etc.).
La data de 12.03.2004 s-a depus începerea urmăririi penale împotriva lui Bivolaru Gregorian, lider spiritual al mişcării, pentru infracţiunile prevăzute de art.198 alin.2 şi 3 şi art.201 alin.2 şi 31 din Codul penal, ambele cu aplicarea art.41 alin.2 şi art.33 lit.a din Codul penal (fapte comise în perioada 2002 – martie 2003, parte vătămată Dumitru Mădălina).
La data de 29.03.2004 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, între alţii, şi împotriva acestuia, solicitându-se Tribunalului Bucureşti arestarea sa preventivă pentru aceleaşi infracţiuni; suplimentar, s-a mai reţinut şi infracţiunea prevăzută de art.70 alin.1 şi 3 din OUG nr.105/2001 modificată prin Legea nr.39/2003, întrucât la data de 28.03.2004 a încercat să părăsească teritoriul statului român prin trecerea frauduloasă a frontierei; temeiurile avute în vedere sunt cele prevăzute de art.148 lit.b, d, e şi h din Codul de procedură penală.
Consecinţă a unor interpretări diferite privind competenţa materială, încheierea prin care Tribunalul Bucureşti a admis această cerere a fost în final casată de instanţa de recurs, dispunându-se rejudecarea de către Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti; până la momentul rejudecării, starea de privare de libertate a încetat, astfel că instanţa considerată competentă a dispus arestarea preventuivă în lipsă.
În condiţii necunoscute, Bivolaru Gregorian a părăsit teritoriul statului român, fiind identificat în Suedia, de unde i s-a solicitat extrădarea; până la data prezentei, instanţa străină nu s-a pronunţat cu privire la extrădare.
În cursul urmăririi penale în cauză, fiind identificate şi alte părţi vătămate (Simionescu Ilinca şi Mureşan Agness Arabella), cercetările au fost extinse faţă de Bivolaru Gregorian şi cu privire la alte fapte de acelaşi gen, reţinându-se că unele dintre acestea constituie acte materiale ale unor infracţiuni continuate; de asemeni, pe măsura administrării de noi probatorii, cercetările s-au extins şi faţă de alte persoane.
Având în vedere natura deosebită a cauzei, complexitatea şi diversitatea de aspecte a căror verificare se impune, prin prisma multitudinii de date privind comiterea unor genuri diferite de infracţiuni, cauza s-a disjuns prin rezoluţii succesive ale procurorului (emise la 12.02.2004, 5.04.2004, 3.08.2004), constituindu-se mai multe dosare separate; în acest mod s-a constituit un dosar privind infracţiuni contra siguranţei naţionale (dosar nr.1435/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti – referitor la deţinerea neautorizată a unor mijloace de interceptare şi a altor bunuri similare de provenienţă incertă), altul având ca obiect infracţiunea de vătămare corporală gravă (dosar nr.1387/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti – referitor la instalarea sau evoluţia nefavorabilă a unor afecţiuni psihice la practicanţii yoga), un altul privind infracţiunile de crimă organizată, trafic de persoane, evaziune fiscală şi spălare de bani, prin intermediul unor societăţi comerciale aparţinând membrilor sau simpatizanţilor M.I.S.A. (dosar nr.105/P/2004 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism), corupţie sexuală, răspândire de materiale pornografice, încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală, etc. (dosar nr.2142/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, devenit dosar nr.6/D/P/2004 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism); pentru o serie de fapte de acelaşi gen, comise pe raza de competenţă teritorială a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, a fost investită această unitate.
În dosarul de bază, după disjungerea repetată a cauzei, în afară de Bivolaru Gregorian au mai fost cercetaţi Farkas Ferenc Zsolt şi Farcaşi Maria Mirona, însă numai faţă de primul dintre aceştia s-a dispus arestarea preventivă, măsură care a încetat în condiţii similare celor descrise mai sus.
Prin rechizitoriul nr.720/P/2003 din 13.08.2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti (procurori Chiriţă Virginia şi Chaborsky Anton Grigore), s-a dispus trimiterea lor în judecată după cum urmează:
-Bivolaru Gregorian – pentru infracţiunile concurente prevăzute de: art.198 alin.2 şi 3 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal (trei fapte, numai faţă de una fiind incidente prevederile art.13 din Codul penal); art.201 alin.3 şi 31 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal; art.202 alin.3 din Codul penal; art.13 alin.1 şi alin.3 teza I din Legea nr.678/2001; art.13 alin.1, alin.3 teza I şi alin.4 teza 3 în referire la art.12 alin.1 şi alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001; art.70 alin.1 şi 3 din OUG nr.105/2001 modif.;
-Farkas Ferenc Zsolt – pentru infracţiunea prevăzută de art.71 alin.1 din OUG nr.105/2001 modif.;
-Farcaşi Maria Mirona – pentru infracţiunea prevăzută de art.202 alin.1 din Codul penal.
Dosarul se află pe rolul instanţei, nefiind încă soluţionat.
La data de 21.05.2004, sub numărul 1275/C/1671/2004 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o sesizare formulată de Bivolaru Gregorian, prin apărătorul său ales, prin care se solicită efectuarea de cercetări împotriva lui Bălan George, procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, şi Chaborsky Grigore Anton, pe atunci procuror în cadrul aceleaşi unităţi, pentru faptul că, în mod abuziv şi prin interpretarea tendenţioasă a probelor administrate, au dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi au solicitat arestarea sa preventivă, cunoscând că nu este vinovat.
În susţinerea acestei afirmaţii, Bivolaru Gregorian a arătat faptul că partea vătămată Dumitru Mădălina a înţeles între timp să revină asupra declaraţiilor sale iniţiale, invocând ca acestea nu corespund adevărului şi că ar fi fost consecinţa sugestionării şi/sau a constrângerii psihice.
Aceleaşi aspecte sunt invocarte chiar şi de Dumitru Mădălina, minora în cauză; aceasta a solicitat, de asemenea, efectuarea de cercetări împotriva tuturor persoanelor (magistraţi, lucrători de poliţie şi jandarmi) care, într-un fel sau altul, au participat la efectuarea cercetărilor în cauză (2 sesizări, înregistrate la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de urmărire penală şi criminalistică la data de 3.03.2005, iniţial adresate Secţiei de inspecţie).
Pe calea aceloraşi sesizări, Dumitru Mădălina a reiterat şi aspecte care au constituit obiectul dosarului nr.483/P/2004, soluţionat prin neînceperea urmăririi penale; din verificările efectuate în cauza de faţă nu au rezultat aspecte noi, care să modifice situaţia de fapt anterior reţinută, cosiderentele soluţiei rămânând valabile.
În cauza dedusă judecăţii, instanţa legal investită este singura îndreptăţită să se pronunţe cu privire la existenţa faptelor reţinute prin actul de sesizare, caracterul lor penal, precum şi cu identitatea şi vinovăţia autorilor; în tot cursul procesului penal, inculpaţii au posibilitatea de a formula orice fel de susţineri şi apărări, de a solicita administrarea de probatorii, şi, eventual, de a uza de căile de atac prevăzute de lege.
Fără a analiza în mod exhaustiv materialul probator administrat cu privire la aceste fapte, apreciez că în cauză există probe indubitabile în susţinerea învinuirii; pentru acest motiv, punerea în mişcare a acţiunii penale şi, ulterior, trimiterea în judecată, nu constituie infracţiunea de represiune nedreaptă, prevăzută de art.268 din Codul penal, întrucât nu se poate reţine că procurorii care au dispus în acest sens ar fi cunoscut că inculpaţii sunt nevinovaţi.
Trebuie precizat faptul că, la audierea iniţială, în calitate de parte vătămată, a minorei Dumitru Mădălina, având în vedere vârsta acesteia şi natura faptelor cercetate, a fost convocat un ofiţer psiholog, pentru a asista la consemnarea declaraţiei; acesta a întocmit ulterior un raport cu privire la modul de derulare a audierii, prin care a arătat că persoana în cauză a dat declaraţii în condiţii de liberă voinţă.
Mai mult, din înscrisurile ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la imobilul din Bucureşti, str. Vasile Grozavu nr. 2, sector 5, precum şi din transcrierea unor convorbiri interceptate, purtate între Dumitru Mădălina şi Bivolaru Gregorian, rezultă în mod indubitabil şi explicit natura relaţiilor dintre ei.
Având în vedere cele mai sus expuse, urmează deci a se dispune neînceperea urmăririi penale în cauză pentru această infracţiune de represiune nedreapă, prevăzută de art.268 din Codul penal, întrucât fapta sesizată nu există.