Pamflet despre politica americană

Î: Tati, de ce a trebuit să atacăm Irakul?
R: Pentru că ei deţineau arme de distrugere în masă, scumpule.

Î: Însă inspectorii nu au găsit nici un fel de arme de distrugere în masă.
R: Aceasta pentru că irakienii le ascundeau.

Î: Şi din cauza aceasta noi am invadat Irakul?
R: Da. Invaziile au dat întotdeauna rezultate mai bune decât inspecţiile.

Î: Dar după ce noi i-am invadat, tot nu am găsit nici un fel de arme de distrugere în masă, nu-i aşa?
R: Din cauză că armele sunt ascunse foarte bine. Nu-ţi fă griji, vom găsi  câteva, probabil chiar înainte de alegerile din 2004.

Î: De ce a vrut Irakul toate acele arme de distrugere în masă?
R: Ca să le folosească în război, prostuţule.

Î: Sunt nedumerit. Dacă ei aveau toate acele arme pe care intenţionau să le folosească în război, de ce nu le-au folosit când s-au luptat cu noi?
R: Păi, evident că nu vroiau ca nimeni să ştie că ei deţineau acele arme, astfel, au ales să moară decât să se apere.

Î: Asta nu are nici un sens, tati. De ce ar fi ales să moară dacă s-ar fi aflat în posesia acelor arme periculoase cu care s-ar fi putut apăra de noi?
R: Este o cultură diferită de a noastra. Nici nu trebuie să aibă vreun sens.

Î: Nu ştiu ce crezi tu, dar eu nu cred că ei chiar aveau toate acele arme care guvernul nostru insinua că le au.
R: Păi, ştii tu, nu are importanţă dacă ei chiar aveau sau nu acele arme. Noi oricum aveam şi un alt motiv serios pentru care să îi invadăm.

Î: Şi care ar fi acela?
R: Chiar dacă Irakul nu avea acele arme de distrugere în masă, Saddam Hussein era un dictator crud, care este un alt motiv valabil pentru a invada o altă ţară.

Î: De ce? Ce anume face ca existenţa unui dictator crud să justifice invazia unei alte ţări?
R: Ei bine, un lucru ar fi faptul că îşi tortura propriul popor.

Î: Cam în genul a ceea ce se petrece în China?
R: Nu te hazarda să compari Irakul cu China. China este un bun competitor economic unde milioane de oameni muncesc pe salarii de sclavi în fabrici pentru a îmbogăţi corporaţiile din Statele Unite.

Î: Deci dacă o ţară permite poporului ei să fie exploatat în vederea îmbogaţirii corporaţiilor americane, este o ţară bună, chiar dacă acea ţară îşi chinuie oamenii?
R: Exact.

Î: De ce erau torturaţi oamenii în Irak?
R: În majoritate pentru crime politice, cum ar fi, criticarea guvernului. Oamenii care criticau guvernul în Irak erau aruncaţi în închisoare şi torturaţi.

Î: Şi nu acelaşi lucru se petrece şi în China?
R: Ţi-am spus. În China este altceva.

Î: Care este diferenţa dintre China şi Irak?
R: Păi, în primul rând, Irakul este condus de Partidul Ba’ath, în vreme ce China este comunistă.

Î: Nu mi-ai spus tu odată ce răi sunt comuniştii?
R: Nu, doar comuniştii cubanezi sunt răi.

Î: În ce fel sunt comuniştii cubanezi răi?
R: Păi, în primul rând, oamenii care critică guvernul în Cuba sunt aruncaţi în închisoare şi torturaţi.

Î: Precum în Irak?
R: Exact.

Î: Şi precum în China?
R: Ţi-am spus, China este un bun competitor economic.Pe de altă parte, Cuba nu este.

Î: Cum adică Cuba nu este un bun competitor economic?
R: Ei, vezi tu, prin anii 1960, guvernul nostru a aprobat nişte legi care au făcut pentru americani să fie ilegală orice afacere sau schimb comercial cu Cuba, până când aceasta nu încetează să mai fie comunistă şi devine capitalistă precum noi.

Î: Bine, dar dacă noi am fi renunţat la acele legi şi am fi deschis schimburile comerciale cu Cuba, şi am fi început să facem afaceri cu ei, aceasta nu i-ar fi ajutat  să devină capitalişti?
R: Nu fă pe deşteptul.

Î: Nu cred că am făcut pe deşteptul.
R: Păi ei oricum nu au nici libertate religioasă în Cuba.

Î: Aşa ca în cazul Mişcării Falun Gong din China?
R: Ţi-am spus să încetezi să mai spui lucruri rele despre China. Oricum, Saddam Hussein a venit la putere printr-o lovitură militară, deci el nici măcar nu este conducătorul legitim al ţării.

Î: Ce este aceea o lovitură militară?
R: Este atunci când un general din armată preia conducerea guvernului unei ţări prin forţă, în loc să organizeze alegeri libere aşa cum facem noi în Statele Unite.

Î: Nu cumva şi conducătorul din Pakistan a venit la putere tot printr-o lovitură militară?
R: Te referi la Generalul Pervez Musharraf? Of, da, şi el, însă Pakistanul este prieten cu noi.

Î: De ce este Pakistanul prieten cu noi în condiţiile în care conducătorul ei nu este legitim?
R: Eu nu am spus niciodată că Pervez Musharraf este ilegitim.

Î: Nu ai spus tu adineaori că un general din armată care vine la putere prin forţă, îndepărtând guvernul legitim al unei naţiuni, este un conducător nelegitim?
R: Doar Saddam Hussein. Pervez Musharraf este prietenul nostru, pentru că el ne-a ajutat să invadăm Afghanistanul.

Î: De ce am invadat Afghanistanul?
R: Pentru ceea ce ne-au făcut la 11 septembrie.

Î: Ce ne-a făcut Afghanistanul pe 11 septembrie?
R: Ei bine, pe 11 septembrie 19 oameni, 15 din ei din Arabia Saudită, au preluat controlul asupra a patru avioane şi au pilotat trei dintre ele în clădiri, omorând 3000 de americani.

Î: Şi cum incluzi Afghanistanul în toată această schemă?
R: Acei oameni răi s-au antrenat în Afghanistan, sub regimul opresiv al Talibanului.

Î: Talibanii nu sunt acei islamişti răi foarte radicalişti care au tăiat mâinile şi picioarele oamenilor?
R: Da, este vorba de aceia. Nu doar că tăiau mâinile şi picioarele oamenilor dar abuzau şi de femei.

Î: Nu cumva administraţia Bush a dat înapoi talibanilor 43 de milione de dolari în luna mai 2001?
R: Da, însă acei bani au fost o recompensă pentru că au făcut o treabă foarte bună în lupta împotriva drogurilor.

Î: Lupta împotriva drogurilor?
R: Da, talibanii au fost de foarte mare ajutor în impiedicarea oamenilor să mai cultive plantaţii de opium.

Î: Şi cum au făcut ei o treabă aşa bună?
R: Simplu. Dacă oamenii erau prinşi cultivând plantaţii de opium, talibanii urmau să le taie mâinile şi picioarele.

Î: Deci, era ok dacă talibanii îi ciopârţeau pe oamenii care cultivau opium dar nu era ok dacă îi ciopârţeau din alte motive?
R: Da, noi suntem de acord atâta vreme cât fundamentaliştii islamici radicalişti ciopârţeau oamenii care cultivau droguri, însă este crud dacă tăiau mâinile oamenilor care furau pâine.

Î: Este adevarat că ei taie şi capetele oamenilor în Arabia Saudită?
R: Este ceva diferit. Afghanistanul era condus de o patriarhie tiranică ce exercita opresiune asupra femeilor şi care le forţa să poarte burqas de fiecare dată când ieşeau în public, cu ameninţarea unei morţi crude dacă nu se supuneau.

Î: Dar nu-i aşa că şi femeile din Arabia Saudită erau obligate să poarte burqas în public?
R: Nu, femeile saudite abia dacă poartă un veşmânt tradiţional islamic.

Î: Care este diferenţa?
R: Veşmântul tradiţional islamic pe care îl poartă femeile saudite este un articol modest şi totuşi la modă care le acoperă întreg corpul cu excepţia ochilor şi a degetelor. Pe de altă parte, burqa este o unealtă malefică a opresiunii patriarhale care acoperă tot corpul femeilor cu excepţia ochilor şi a degetelor.

Î: Mi se pare că este vorba despre acelaşi lucru doar cu alt nume.
R: Ei, nu compara acum Afghanistanul cu Arabia Saudită. Saudiţii sunt prietenii noştri.

Î: Dar am avut impresia că ai spus că 15 din cei 19 oameni care au atacat la 11 septembrie erau din Arabia Saudită.
R: Da, dar s-au antrenat în Afghanistan.

Î: Cine i-a antrenat?
R: Un om foarte rău cu numele de Osama bin Laden.

Î: El era din Afghanistan?
R: Ah, nu, el era de asemenea din Arabia Saudită. Însă era un om rău, foarte rău.

Î: Parcă îmi aduc aminte că el a fost odată prietenul nostru.
R: Doar când l-am ajutat pe el şi pe mujahadini să respingă invazia sovietică din Afghanistan din 1980.

Î: Cine sunt sovieticii? Este vorba despre acel Imperiu Comunist malefic despre care vorbea Ronald Reagan?
R: Nu mai există sovietici. Uniunea Sovietică s-a destrămat în jurul anului 1990, iar acum ei au alegeri libere şi capitalism ca şi la noi. Acum îi numim ruşi.

Î: Atunci, sovieticii, adică ruşii, sunt acum prietenii noştri?
R: Păi, nu chiar aşa. Vezi tu, ei au fost prietenii noştri timp de mai mulţi ani după ce au încetat să mai fie sovietici, însă apoi ei au hotărât să nu ne susţină în invazia din Irak, aşa că noi acum suntem supăraţi pe ei. Suntem de asemenea supăraţi pe francezi şi pe germani pentru că nici ei nu ne-au ajutat să invadăm Irakul.

Î; Asta înseamnă că şi francezii şi germanii sunt malefici?
R: Nu chiar malefici, însă suficient de răi încât să ne facă să redenumim cartofii prăjiţi şi sandviciul toast.

Î: Noi întotdeauna ne redenumim felurile de mâncare atunci când o ţară nu face ceea ce vrem noi să facă?
R: Nu, asta o facem doar prietenilor. Pe duşmani, îi invadăm.

Î: Bine, dar Irakul nu ne-a fost prieten în anii ’80?
R: Ba da, pentru o vreme.

Î: Saddam Hussein era conducatorul Irakului la vremea aceea?
R: Da, dar la acea vreme el lupta împotriva Iranului, ceea ce l-a făcut să fie temporar prietenul nostru.

Î: De ce l-a facut acest lucru prietenul nostru?
R: Pentru că la acea vreme Iranul era inamicul nostru.

Î: Nu este atunci când au fost gazaţi kurzii?
R: Da, însă din moment ce el lupta împotriva Iranului la acea vreme, noi am privit lucrurile invers, ca să îi arătăm că suntem prietenii lui.

Î: Deci oricine care luptă împotriva unuia dintre duşmanii noştri devine automat prietenul nostru?
R: În majoritatea cazurilor, da.

Î: Şi oricine luptă împotriva unuia din prietenii noştri devine automat un duşman?
R: Câteodată aşa este. Totuşi, dacă corporaţiile americane pot obţine profit din vânzarea de arme ambelor tabere în acelaşi timp, cu atât mai bine.

Î: De ce?
R: Pentru că războiul este bun pentru economie, ceea ce înseamnă că este bun pentru America. De asemenea, de vreme ce Dumnezeu ţine cu America, oricine este împotriva războiului este un comunist eretic anti-american. Întelegi acum de ce am atacat Irakul?

Î: Cred ca da. I-am atacat pentru că aşa a vrut Dumnezeu, nu-i aşa?
R: Da.

Î: Dar cum am ştiut noi că Dumnezeu a vrut ca noi să atacăm Irakul?
R: Ei bine, vezi tu, George W. Bush vorbeşte personal cu Dumnezeu care îi spune ce să facă.

Î: Deci, practic, tu spui că noi am atacat Irakul pentru că George W. Bush aude voci în capul lui?
R: Da! În sfârşit ai înţeles cum funcţionează lucrurile. Acum închide ochii, fă-te comod, şi dormi. Noapte bună.

Noapte bună, tati.

(Acest material, trimis de unul dintre cititorii noştri, a circulat pe Internet – sursa necunoscută)

februarie 2005