Pandemismul, ultimul stadiu al globalismului (II)

 

Virusul Corona încoronează acumulări de energii nefaste emise de o lume ieșită din matca echilibrelor globale, acumulări care, la un moment dat, în mod necesar urmau să ducă la un salt calitativ. Ora acestui salt a sosit.

Citiţi prima parte a articolului 

2. Întrebarea care se pune este dacă între toate elementele de dezordine și dezechilibru menționate [în prima parte a articolului] și pandemia amintită este vreo legătură directă? Acestei întrebări îi propunem două răspunsuri posibile.

2.1. Primul și cel mai tentant, presupune aplicarea principiului de investigare criminalistică „qui prodest?”. Aceasta impune observația că virusul Corona servește unor interese, întrucât permite rezolvarea prin șoc a maladiilor letale descrise anterior, și cărora în condiții normale nu li se putea găsi și aplica nicio terapie eficientă. Orice s-a încercat anterior, dacă s-a încercat, a agravat situația în loc să o amelioreze.

i. Că este vorba despre un virus apărut pe căi naturale sau creat în laborator, că este o pandemie apărută spontan sau un război biologic, fapt este că, în această ipoteză avem de a face cu o exploatare politică a unei îmbolnăviri în masă ori a unei amenințări de boală. Se creează haos – inclusiv prin măsurile de desocializare luate cu titlu de terapie împotriva unei pandemii reale, dar ale cărei dimensiuni sunt exagerate – pentru ca din haos să se construiască o altă ordine, cu ajutorul fricii. Frica este cea care a făcut acceptabilă intrarea în haosul anti-pandemic, și prin aceasta posibil sfârșitul lumii preexistente, și tot ea, fomentată de criza economică, alimentară și socială consecutive celei sanitare, este cea care va face acceptată o lume post-pandemică, caracterizată de o ordine diferită ca fundamente morale, instrumente și garanții.

ii. Dacă așa este situaţia, totul indică o necesară coaliție a principalilor actori globali – SUA, China și Rusia, plus eventual Germania și Franța, care împreună au căzut la înțelegere cu oligarhia economică globalizată – principalele corporații multinaționale și instituții finanțatoare internaționale. Aceasta este geopolitica pandemiei Covid 19.

Este interesant de observat că, o asemenea coaliție alătură nu doar superputeri globale decadente (SUA, Rusia) și emergente (China și UE, dacă aceasta va supraviețui pandemiei și se va reforma pentru a deveni o adevărată federație de state-națiune, ci și puteri suveraniste (Rusia, China) cu puteri corporatiste (SUA, Franța, Germania – respectiv puteri a căror politică este controlată de corporațiile multinaționale / supranaționale). O nouă lume permite și chiar impune reconcilierea lor.

iii. Proiectul acestei mari coaliții nu poate fi decât acela de a eradica bolile de care suferă omenirea și care au fost evidențiate anterior.

Astfel, un șir de curbe de sacrificiu și falimente planificate vor duce la lichidarea deficitelor bugetare și ștergerea arieratelor din registrele contabile ale băncilor, simultan cu recapitalizarea acestora, după caz; toate din banii contribuabilului. Apoi: securitatea și stabilitatea vor lua locul libertății (inclusiv celei religioase); predictibilitatea și eficiența autoritarismului vor lua locul democrației; austeritatea va lua locul opulenței și frivolității; statul (intervenționist) va prelua funcțiile pieței; protecționismul (ca alianță între stat și capital împotriva muncii și consumatorului) și monopolismul vor lua locul liberei concurențe; respectul ordinii majorității va lua locul respectului diversității; inegalitatea va lua locul egalitarismului, puterea politică asigurând prin redistribuție mijloace de subzistență categoriilor excluse, defavorizate și vulnerabile; dezechilibrele demografice vor fi corectate printr-o planificare familială etatizată și centralizată; libera circulație a persoanelor va fi restricționată pentru a pune fluxurile migratorii sub control global, separându-se totodată dreptul la emigrare de drepturile culturale; industrializarea va recăpăta prioritate față de servicii și economia reală față de cea simbolică.

Deși, în aparență, puterea de tip statal va crește în detrimentul pieței, oligarhia corporatistă globală va accepta această situație întrucât ea va obține în schimb drepturile monopoliste și accesul garantat la buzunarul cetățeanului, la care totdeauna a aspirat, în condițiile în care solvabilitatea cererii și liniștea publică (pacea socială) vor fi asigurate tot de factorul politic manu militari.

Dacă cineva vede în această descriere a unei evoluții logice a evenimentelor o anumită asemănare cu ordinea fascistă, nu este vorba nici de aparență, nici de întâmplare. Fascismul și-a exportat totdeauna tensiunile interne provocând războaie. Aceasta s-a petrecut însă într-o ordine mondială westfaliană (guvernată de principiul egalității suverane).

Marea coaliție globală care va instaura o asemenea ordine se va asigura ca, spre deosebire de cele petrecute în secolul trecut, aceasta să nu derapeze spre război. De aceea vor fi reprimate: naționalismul / suveranismul (inclusiv prin aneantizarea tuturor elementelor de identitate etno-culturală) care duce inevitabil la concurența între națiuni; pluralismul confesional ca potențială sursă de conflicte religioase; și mesianismul regimului politic (nu va mai exista „pământ promis”, nici „Mântuitor”, nici „salvați”, nici „viață veșnică”, nici „miluirea păcătoșilor”, nici „iertare de păcate”). În lipsa granițelor naționale, a identității culturale și a conștiinței religioase, singurele surse de controversă rămân cele sociale. „Sfânta Alianță” care va impune „ordinea anti-pandemică” (sic!) descrisă, asemenea predecesoarei sale din secolul al XIX-lea, va putea anihila însă orice avânt revoluționar alimentat de nemulțumirile existențiale ale poporului.

Nimeni nu garantează că acest posibil plan va reuși și cu atât mai puțin nu garantează că el va dura. Dacă el există (ceea ce, de asemenea, nu este sigur) și punerea sa în aplicare va izbuti, prin mecanismul terorii globale care se instaurează sub ochii noștri sub efectul pandemiei Covid 19, el va rezista pentru cel puțin o generație, până când se va mai relaxa.

Ceea ce se poate spune cu o mare probabilitate este că, în măsura în care se dorește exploatarea politică a pandemiei, aceasta este formula cea mai logică, impusă și de experiența ultimelor două decenii de conflicte și confruntări hibride între puterile globale decadente și cele emergente, ca și între puterile naționale și plutocrația globală, care au dovedit că și dacă unii pot câștiga toate războaiele, nimeni nu mai reușește să impună o pace globală în mod unilateral; în timp ce vechea formulă a concertului națiunilor nu mai este eficientă într-o lume cu prea multe state suverane. Marea necunoscută rămâne cum va rezista o lume fără Dumnezeu, care va fi chemată să găsească exclusiv în sine sensul vieții?

2.2. O a doua ipoteză care este de luat în considerare este aceea că virusul Corona și pandemia căreia i-a dat naștere au o legătură directă iar nu doar conjuncturală, cu dereglajele globale evidențiate în prima parte a acestei analize, fiind chiar consecința lor.

Dereglajele la care m-am referit au fost rezultatul anumitor porniri și au generat anumite sentimente: teamă, ură, egoism, revoltă, lăcomie, iresponsabilitate, neîncredere, dezbinare etc. Toate aceste sentimente – ca, de altfel, orice sentiment – au ca expresie anumite reacții chimice care se produc în organismul uman. Respectivele reacții generează energii sau consumă energii. Parte a energiilor generate se constituie în unde care se propagă în afara trupului uman interferând cu câmpurile energetice ale altor persoane și creând împreună o anumită presiune energetică. Deficitul de energie (ceea ce numim energie nefastă) se compensează, printre altele, prin secătuirea de energie a altor persoane. Toate aceste fluxuri energetice acționează asupra mediului înconjurător și îl modelează într-un anume fel.

Astfel, nu este exclus, ba chiar este foarte probabil, ca energiile degajate sau drenate de sentimentele nefaste amintite, să fi produs mutațiile care au condus la nașterea virusului Corona. Pandemia Covid 19 poate fi astfel o reacție de apărare a naturii față de agresiunea unei orientări și unor comportamente umane deviante. Printr-un mecanism complex și deocamdată greu de explicat, dar nu imposibil de intuit în trăsăturile sale principale, această criză împinge omenirea într-un făgaș nou în care echilibrele energetice stricate să fie refăcute într-un nou context și grație acestuia.

Din această perspectivă se poate anticipa că pandemia va fi învinsă numai atunci când la nivelul unei mase critice dragostea, empatia și solidaritatea vor înlocui ura, egoismul și dezbinarea. Poate fi anticipat că măsurile administrative cu caracter sanitar impuse ca reacție obiectivă la infectarea cu virusul Corona, să îi facă pe oameni să redescopere frumusețea comuniunii, avantajele solidarității, nevoia integrării și partajării. Dacă această pandemie are o cauză și o dimensiune spirituală, vindecarea este necesar să includă și dimensiunea respectivă, ceea ce va transforma radical comportamentul oamenilor în relațiile dintre ei.

O astfel de predicție ne duce cu gândul la o altă împărțire a puterii pe verticală și pe orizontală.
Pe verticală, inegalitatea va crește și regimul politic va deveni mai autoritar și mai opresiv. Aceasta va fi caracteristica raportului dintre stat și cetățeni. Un stat mai puternic și cetățeni mai puțini liberi.
Pe orizontală, empatia și solidaritatea vor crește, diferențele de putere dintre persoanele private reducându-se simțitor. Aceasta va fi caracteristica raporturilor dintre cetățeni, în ciuda inegalității lor relative. Un stat cinic va conduce cu mână de fier o societate morală.

3. Ce se poate spune deja este că actualei crize sanitare îi va urma una economică iar aceasta va determina o criză socială. Dincolo de suferința fiziologică cauzată de virusul Corona, măsurile de protecție medicală impuse de infectarea cu acesta vor determina stări de depresie care, la rândul lor, vor duce la conflicte sociale de diverse tipuri cu potențial transformator maxim asupra organizării sociale.

i. În primul rând, va fi vorba despre adevărate războaie între forțele de ordine și populația exasperată de restricții și de perspectiva crizelor care vor urma. Într-un atare context este posibil ca în numeroase cazuri reprezentanții instituțiilor de forță să fraternizeze cu populația.

ii. În al doilea rând, se va manifesta tendința găsirii de țapi ispășitori. Deja în România au fost identificați ca vulnerabilități în sistemul de luptă împotriva pandemiei bătrânii, creștinii și bugetarii. Adică trecutul, credința (biserica) și statul.

Se conturează astfel conflicte destructurante și destatalizante: între tineri și bătrâni, cei dintâi percepându-și propria istorie ca fiind o povară pentru construcția viitorului lor; între agnostici și credincioși, cu posibilitatea reizbucnirii unor adevărate războaie religioase și a renunțării la laicitatea statului; și între lucrătorii sectorului privat și ai celui public, cu efectul pe termen scurt al anarhiei, urmată, pe termen mediu, de dictatură. Sinteza acestor conflicte va fi, pe de o parte, pierderea identității comunitare, iar pe de alta, acceptarea aproape entuziastă a autoritarismului.

Astfel de evoluții vor împinge către o nouă formă de globalizare, iar în compensație vor stimula reculul către forme arhaice de socializare. Aceste forme se caracterizează, de regulă, printr-un grad de solidaritate ridicat la nivel social, prin autarhie și printr-un comportament exclusivist și agresiv în relațiile externe.

În condițiile nevoilor sociale actuale și ale globalizării ca fenomen natural, autarhia nu va putea funcționa. Tribalismul relațiilor externe dintre entitățile autarhice va fi domolit de autoritatea structurilor de putere globală. În acest scop, probabil, se va apela la formule de integrare regională de tip confederativ.

iii. În al treilea rând, crizele vor developa corupția congenitală a sistemelor de guvernare cu care s-a intrat în pandemie, precum și submediocritatea liderilor produși de un sistem democratic în care regulile majorității și a egalității votului inegalilor, împreună cu confuzia dintre discursul politic și reclama comercială se conjugă, anulând orice șansă meritocrației. Aceasta va compromite pentru o lungă perioadă democrația ca mod de organizare socială.

O asemenea tendință va fi consolidată și accelerată de observația potrivit căreia statele cu organizare iliberală – precum China și Rusia – s-au dovedit mai eficiente în prevenirea și combaterea pandemiei și crizelor consecutive ei, decât marile democrații de tip anglo-saxon sau latin. Una dintre victimele pandemiei Covid 19 este aproape sigur democrația pluralistă.
 
4. Deocamdată, primele reacții la pandemie au fost prăbușirea sistemelor de integrare regională / transnațională de tip federal, exemplul cel mai relevant fiind cel al UE, și renașterea egoismului național. Sesizând că structurile transnaționale nu au fost capabile să producă nici democrație nici solidaritate, unii au subliniat că democrația a fost o creație a statelor națiune și au susținut că ea se poate naște numai în condițiile create de aceste state. De aici s-a dedus că abandonarea federalismului transnațional și revenirea la formula națională înseamnă renunțarea la globalizare și o nouă șansă dată democrației. Acestea sunt numai iluzii pe termen scurt.

Renaționalizarea UE și noul izolaționism național american nu au rezolvat nici pandemia nici criza economică și socială asociate ei. De aceea deja s-a făcut apel la solidaritatea internațională.

În asemenea circumstanțe se poate spune că globalismul nu a pierdut, ci a câștigat din impactul pandemiei. Cea care a pierdut este democrația. O nouă guvernare mondială se vede la orizont, care va arăta mai mult ca imperiu decât a federație. Centrul de greutate sau de iradiere al acestui imperiu va fi în Asia, având China ca jucător principal.

America și Rusia vor încerca să supraviețuiască schimbării, ceea ce le va împinge spre o alianță a puterilor de rang secund, în timp ce UE își va pierde relevanța la nivel global.

Așa cum este organizată și funcționează în acest moment, UE nu are cum merge mai departe. Nici măcar părțile sale bune nu mai sunt de mare folos în ordinea globală adusă de pademismul Covid 19.

O federație europeană ar fi necesară pentru a asigura stabilitate și predictibilitate unui sistem global de echilibru al puterilor, dar asta ar presupune o organizare internă care să elimine șovinismul hegemonic manifest în atitudinea nordului față de sud și a vestului față de est. Soluțiile sunt cunoscute. Întrebarea este dacă pandemia va gripa economia europeană până la punctul de a duce Germania, dar și alte state din nordul și vestul Europei, într-o situație cel puțin la fel de disperată cu cea în care se găseau la finele celui de al Doilea Război Mondial? Numai atunci Germania va accepta să fie europeană și să abandoneze proiectul Europei germane, permițând unei adevărate federații europene să se constituie și să funcționeze stabil, în schimbul „rentei naționale” garantând tuturor membrilor „universalizarea securității”.

Mai degrabă se poate gândi la o confederație a micilor state iliberale din centrul și estul continentului retranșate azi pe poziții naționaliste.

România este în cel mai periculos moment al istoriei sale. Criza ar putea să fie și o șansă, dar mecanismul ieșirii din criză în câștig nu este evident.

În momentul de față România este un stat eșuat care nu are nici instituții funcționale, nici lideri naționali și nici popor. Este vorba despre un popor beneficiind de unitatea, viziunea, voința și instinctul național care să îi permită forțarea unui destin potrivnic. Un popor care să producă și să susțină lideri, să se adune în sprijinul unui proiect, să își expulzeze cozile de topor și să lupte până la sacrificiu pentru a rămâne în istorie.

România are în acest moment datele unei națiuni aflate pe punctul de a părăsi istoria. Se va trezi ea asemenea unui boxeur groggy din pumnii pandemiei ca să se califice pentru un loc în viitoarea ordine globală ce se va naște după moartea lumii actuale? Nu este exclus. Este improbabil.

Pandemismul Covid 19 – care, mai mult decât o viroză răspândită pe toate continentele, este picătura ideologică, politică, economică, socială și culturală ce revarsă paharul neputinței și necredinței actualei lumi – face ca globalismul (esențialmente neoliberal și neoconservator, capitalist și imperialist) sub semnul căruia trăim azi, aflat la finele unei istorii începute acum 2000 de ani pe temelii mult mai vechi, să treacă în altă formă de ordine globală, total diferită din punct de vedere calitativ. Este vorba, de fapt, de o altă lume. Vom supraviețui acestei treceri? Vom fi subiectul sau numai obiectul său? Aceasta-i întrebarea!

Autor: Adrian Severin

Citiţi şi:

Henry Kissinger: «Pandemia de coronavirus va modifica pentru totdeauna ordinea mondială»

Fostul președinte al Cehiei, Vaclav Klaus: Dacă oamenii nu se opun ne așteaptă o distopie

Academicianul Bogdan C. Simionescu: «Este necesar să ne recâștigăm demnitatea!»

 

yogaesoteric
19 iunie 2020