Părinți și copii – conflictul generațional: produsul valorilor sau al reformelor?

Citesc acum a câta oară. Dar de mult nu am mai citit-o: Turgheniev – Părinți și copii – probabil cel mai inteligent scriitor estic al sec. XIX.

Este o carte colosală, de o actualitate teribilă. Din cunoștințele mele nu avem pe subiect o carte mai complexă și umană care descoase acest tip de relație generațională pe atâtea planuri. Mai ales în Est unde trăim procese similare.

Există acolo un conflict virulent care cumva reamintește actualitatea. E un soi de triunghi al tensiunii puternice.

Există un conservator, există un liberal și există un nihilist (progresistul actual). Bunicul conservator, tata liberal, fiul nihilist. Așa simplificând.

Dar puțină lume înțelege că această istorie reală are la bază nu atât conflictul între valori cât rezultatul unor Reforme profunde sociale, economice și politice.

Toată violența și viteza teribilă a secolului XX vine din aceste schimbări întârziate și prost croite. Bun.

Cele trei categorii care nu mai pot trăi împreună sunt rezultatul unor reforme radicale întârziate, catastrofale și agresive care sfarmă și pune în situație de luptă clase sociale enorme. În familie ele sunt o microsocietate – știe autorul cum se face.

Da – au loc marile reforme agrare, legislative, economice care au întârziat enorm de mult în Imperiul rus. Și acum au loc în viteză, agresiv și produc fenomene sociale teribile.

Cu cât aceste reforme sunt mai întârziate, mai radicale și mai rapide, cu atât conflictele sunt mai dure.

Conservatorul reprezintă o clasă perdantă – cândva dominantă: omul unei lumi deloc perfecte dar sigure și stabile. Omul principiului – să nu se modifice nimic. Pentru ei schimbarea necesită mult timp – viteza de schimbare îi pune în situație de război: de a proteja ceea ce pierd, poziția, lumea lor.

Liberalii – sunt cei ce devin noii hegemoni: cei care călăresc schimbarea. Sunt cei ce înving. Ei vor schimbarea nu prin natura valorilor ci prin natura puterii. Tot ce aduce schimbare e bine – indiferent că distruge – dar le aduce lor puterea și profitul. Devin promotorii schimbării cu orice preț – pentru putere și bani.

Liberalii sunt noii conservatori – pentru că vor să conserve schimbarea căci ea e aducătoare de putere. Oare nu asta avem acum la nivel global? Nocivitatea schimbării cu orice preț ca un bine apocaliptic: dar monopolist – dar ce frumos sună valorile lor care nu au nimic comun cu realitatea.

Tânărul nihilist vine spre finalul reformelor, după mulți ani de pline reforme și vede dezastrul – el e rezultatul dezastrului. Nihilistul este produsul dezastrului.

El își bate joc de conservatori și îi ia în derâdere cinică pe liberali. El nu mai crede în nimic – vede ruinele, falsitatea, catastrofa. Vede că cei conservatori cred în niște povești ireale – iobagii ideali din sat cum crede conservatorul, pe care nihilistul îi vede ca fiind niște brute needucate.

Și își bate joc de liberalii călare pe schimbare văzând că de fapt sunt niște „noi ciocoi” și mai nocivi ca cei vechi, cinici profitori și care, în esență, nu vor o schimbare pentru valori ci pentru bani și pentru sine. Ei vor să controleze și să conserve schimbarea ca un șir de fenomene care le aduce puterea.

Nihilistul este cumva rezultatul unei lumi: este reacția la o lume prost croită, la o lume în derivă. E vocea reactivă a dezastrului. E cea mai iritantă voce pentru că arată ruinele – puroiul social.

Povestea e cumva despre noi spusă din secolul XIX

Oare visele noastre post ’89 chiar s-au împlinit? O da – 100% – tot ce am visat avem. Ba chiar cu surplus. Rugăciunea din Piața Universității din 90 ne-a fost ascultată. Doamne, ne-ai dat mai mult decât am visat și am cerut. Și acum rânjim de fericire – însângerați, plini de răni și puroi.

Privim viitorul sumbru speriați – îi înjurăm pe cei mici uitând că ei sunt doar produsul lumii visate și făcute de noi.

Iar școala care acum ne doare teribil este doar imaginea în miniatură a acestei societăți eșuate total. Făcute cu mânuțele noastre.

Partea și mai proastă: ea este nu doar imaginea realității, ci și a viitorului – adică greul abia vine. Conflictele care se anunță vor fi mult mai dure.

Vestea și mai proastă este că situația e globală – doar că la periferia săracă se simte mai dur.

Autor: Vasile Ernu

Citiți și:
Cum poate noua clasă să distrugă societatea
Generația Z preferă TikTok în detrimentul Google pentru știri online, arată un sondaj
Pământul pustiu al tehnologiei europene

 

yogaesoteric
27 iulie 2023