Părinţii permisivi din Suedia au dat naştere unei generaţii de monştri?

Ce se petrece cu copiii lăsaţi să facă tot ce vor – de la prăbuşirea disciplinei în şcoli până la suicid

„Părinţii permisivi din Suedia au dat naştere unei generaţii de monştri?”, se întreabă Judith Woods într-un articol cu acelaşi titlu publicat în The Telegraph, care pune în discuţie efectele modelului scandinav de a-ţi creşte copilul.

Judith Woods îşi începe articolul povestind reacţia fiicei sale de 5 ani atunci când este contrazisă sau nu i se face pe plac. O simplă rugăminte de a închide televizorul şi de a se îmbrăca stârneşte o adevărată furtună: „Pot să văd cum pe sprânceana ameninţătoare se adună norii negri de furtună, cum i se îngustează ochii și buzele-i strânse într-o nemulţumire shakesperiană, pe măsură ce caută cea mai dureroasă, înţepătoare ingratitudine care-i poate trece prin cap: «Nu mai eşti prietena mea!»”

În condiţiile în care tot mai mulţi copii devin de nestăpânit atunci când sunt lăsaţi să facă tot ceea ce vor, moda veche de creştere a copiilor ar putea reveni în actualitate chiar şi în Scandinavia, scrie Judith Woods, care precizează că exact ţările care altădată se mândreau cu stilul inovator de creştere a copilului acum se gândesc dacă este înţelept să-ţi laşi copilul să facă ce vrea, ori de câte ori vrea.

Stilul permisiv de a fi părinte creează o generaţie de tineri adulţi fără empatie socială care, după o copilărie de răsfăţ, sfârşesc prin a fi dezamăgiţi în viaţă, susţine psihiatrul suedez David Eberhard, tatăl a 6 copii. Potrivit acestuia, „a-i spune «nu» unui copil nu este acelaşi lucru cu a bate un copil. Părinţii ar trebui să se comporte ca părinţi, şi nu ca cei mai buni prieteni. Ar trebui să îşi pregătească copiii pentru viaţa adultă învăţându-i cum să se comporte, nu tratându-i ca pe prinţi şi prinţese. În Suedia, ei cred că orice formă de intervenţie împotriva copilului este o formă de molestare”.
„Aşa-zişii experţi cred că părinţii trebuie să negocieze mai degrabă decât să pedepsească. Au înţeles greşit conceptul de a fi părinte. Copiii nu sunt atât de fragili precum cred ei”, susţine David Eberhard, autor al cărţii How Children Took Power, citat de The Telegraph.

Psihiatrul susţine că acest stil de a-ţi lăsa copilul să fie şeful a eşuat; ca dovezi, el arătă către prăbuşirea disciplinei în şcoli şi a calităţii actului educaţional, dar şi spre creşterea îngrijorătoare a tentativelor de sinucidere în rândul adolescenţilor.
Suedia a fost prima ţară care a interzis pedepsele fizice, în 1979, pentru ca apoi opinia să fie că cei mici trebuie să fie trataţi ca adulţi. Valorile egalitare ale social-democraţiei s-au soldat însă cu un dezastru în familie, notează publicaţia.

Frank Furedi, sociolog, profesor emerit la University of Kent şi autor al lucrării Paranoid Parenting, spune că „cea mai tulburătoare caracteristică a societăţii suedeze este abdicarea voluntară din autoritatea de adult”. „A început cu stigmatizarea pedepsirii copiilor şi a transformat-o într-o frică de a-i disciplina, ceea ce este lucrul pe care părinţii ar trebui să îl facă”, iar îngrijorarea nu este ce li se întâmplă când sunt copii, „ci ce se întâmplă cu ei pe măsură ce cresc”, avertizează Frank Furedi.

În ţările scandinave, copiii nu încep educaţia formală mai devreme de 6 sau 7 ani, lucru pe care specialiştii în educaţie l-au calificat adesea preferabil sistemului britanic, în care toţi copiii trebuie înscrişi în sistemul de educaţie până la 5 ani, notează Judith Woods.

Aceasta face referire şi la o scrisoare trimisă în septembrie 2013 la The Daily Telegraph de un grup de specialişti britanici în educaţie, printre care şi Lord Layard, director al Well-Being Programme la London School of Economics, şi David Whitebread, senior lector în psihologia educaţiei la Cambridge University – care au susţinut că modelul scandinav ar trebui copiat.

Psihiatrul suedez David Eberhard avertizează însă că problemele sociale sunt în creştere în şcolile din Suedia, unde elevii refuză în mod obişnuit să urmeze instrucţiunile profesorilor, iar problemele continuă în ceea ce el numeşte o viaţă adultă neîmplinită. Potrivit acestuia, „aşteptările lor [aşteptările copiilor – n.red.] sunt prea mari şi viaţa e prea dură pentru ei. O vedem în tulburările de anxietate şi de automutilare, care au crescut în mod dramatic”.

„Tinerii din Suedia tind să fie foarte dezamăgiţi în viaţă, mai ales în jurul vârstei de 20 de ani“, susţine Eberhard, care precizează că deşi se înregistrează o scădere a sinuciderilor, „există o creştere uriaşă a tentativelor de sinucidere, mai ales în rândul fetelor cu vârste cuprinse între 15 şi 25 de ani”.

Articol preluat de pe site-ul HotNews.ro

Citiţi şi:

Propagandă homosexuală în manualele de biologie studiate de liceenii francezi

Şapte lecţii pe care le putem învăţa de la copii

De ce sunt evreii atât de deştepţi?

 

yogaesoteric
30 martie 2015