Patru primejdii pentru România: prostia, globalismul, migrația și China (II)

Citiți prima parte a articolului 

Un alt mare semn de întrebare ar fi în privința „dorinței” României de a adera la zona Euro. De data aceasta, campionii sunt cei de la PSD și ALDE. Greu de imaginat o aderare cu salarii de 400 de euro!

Băncile sau mai precis oligarhia financiar-bancară este cea care controlează conducerea politică a țării, nicidecum invers! O oligarhie bine protejată de serviciile de informații. Care servicii nu au nimic de a face cu România, ci par să vegheze la punerea în operă a ceea ce s-a numit Vienna Initiative, și ca să-i parafrazăm pe Ralph De Haas, Yevgeniya Korniyenko, Alexander Pivovarsky și Elena Loukoianova, a avut menirea „să îi transforme pe păcătoși în sfinți”, anume, să confere băncilor comerciale multinaționale drept de control comun asupra deciziilor de politică internă în Europa Centrală și de Est.

În paralel, s-a mers pe distrugerea învățământului și înlăturarea gândirii prin impunerea de modele acceptabile și, desigur, pentru că există și adversari politici, demonizare. Și în România, și în Occident, învățământul s-a infiltrat cu cadre care să propage noua ideologie globalistă, neomarxistă, adaptări curriculare survenind neîncetat. Începând cu grădinița și terminând cu studiile postdoctorale, materiile de studiu mustesc a „progresism”, feminism, teorii despre genuri și minorități. S-au raliat procesului ONG-uri, artiști, vedete de tot felul, în speranța lor deșartă că vor continua să ocupe poziții de vedete și pe mai departe, cu beneficiile subînțelese. În octombrie 2017, Soros a împins 18 miliarde de dolari către Open Society Foundation, acesta fiind cel mai mare transfer efectuat vreodată de un donator privat unei singure fundații. Tot aici ar trebui să intre și armata de propagandiști care au dizlocuit ziariștii de la majoritatea publicațiilor. Parte din ei, fie sunt pe statele de plată ale lui Soros, fie în solda noii Securități.

Migrația, ca și relocările, au același scop: scăderea veniturilor celor care muncesc efectiv. Nu există nimic umanitar în a accepta migranți! E doar o falsă perspectivă globalistă! Colonialistă. Imperialistă. Migrația îi îndeamnă pe cei calificați să își părăsească țara subsahariană, africană, magrebiană, lăsând în urmă doar o subdezvoltare și mai pronunțată, sclavie modernă și aservire în fața capitalului internațional. Migrația înseamnă, în schimb, scăderea salariilor în țările de destinație, unde eventual, noii veniți vor fi angajați de multinaționale, în detrimentul cetățenilor europeni. Să mai punem la socoteală și cheltuielile, deloc de neglijat, cu cazarea, hrănirea și îndemnizarea migranților, plata pentru pagubele produse. Cu toată presa mințind fără jenă, cu toată propaganda și cu toți politicienii încercând să denatureze lucrurile, muncitorul european, purtătorul de vestă galbenă, a înțeles că s-a ajuns prea departe în goana pentru profit.

Abandonarea credinței creștine este un alt imperativ globalist. Papa Francisc, întorcându-se în februarie 2019 de la Abu Dhabi, a declarat că Islamul și Creștinismul vor promova „valori comune”. Mai mult, alături de șeici, Francisc a adăugat: „Am vrut să oferim un semn suplimentar, clar și decisiv”. Dar poate că exact imaginea care a circulat în presa de can-can ar descrie și mai exact „semnul” dat!

Un ultim aspect ar fi participarea la cheltuielile militare care nu ne privesc (Afganistan, rachete, avioane, crucișătoare etc.). Statele europene nu au niciun motiv să răspundă pentru greșelile făcute de alții, de complexul militar-industrial american sau de politiciele expansioniste și de o rapacitate ieșită din comun ale regimului totalitar chinez. Cu toate acestea, „Primăvara arabă” a fost decontată tot de plătitorul de taxe și de impozite, în jur de 7 triliarde de dolari, în timp ce resursele au mers în buzunarele bogaților lumii. La fel și în cazul României! Dincolo de participarea la aceste cheltuieli de război, România nu are absolut nicio vină nici pentru trecutul colonialist al unor țări europene, nici pentru diversele războaie duse în Orientul Mijlociu sau în Africa, deci devine cu atât mai greu explicabil de ce se plasează în sarcina cetățeanului român achitarea unor astfel de cheltuieli. Iar când vorbim despre chinezi, nu putem scăpa din vedere fortificațiile din Marea Chinei de Sud, care s-au făcut pe banii colectați pentru schimbări climatice. Pe care, nu-i așa, tot cetățeanul e nevoit să le achite.

Mai avem în discuție plata pentru lupta cu „corupția” și finanțarea serviciilor. În România, acest efort financiar se cifrează la miliarde de lei anual. Miliarde care nu se duc nici în infrastructură, nici în sănătate și nu contribuie cu nimic la bunăstarea cetățeanului.

Încet-încet, cetățeanul european a înțeles un aspect: că nu sistemele economice sunt problema, nu liderii locali, nu cetățenii, ci așa-zisa „elită”. Acea „elită” ce nu pare deloc deranjată de lipsa de perspectivă a cetățeanului, nici de declinul nivelului de trai, ci doar de explicarea necesității acestui declin și ținerea în viață a corupției, imposturii și incompetenței. Globalistul Slavoj Žižek spunea că Macron e apogeul ofertei politice a societății tehnocrate. Din păcate, adevărul este că Macron, ca și ceilalți globaliști, nu reprezintă nicio ofertă pentru omul de rând. Pe drept cuvânt, Steve Bannon clasifică sistemul ca fiind neo-feudal și care nu poate genera decât sărăcie. Cel mai bun exemplu, spune Bannon, sunt milenialii, care sunt cu cca. 20% în urma părinților lor, ca atare singurele lor speranțe stau în moșteniri, nicidecum în ceea ce pot ei realiza. Problema majorității tinerilor este că nu au o slujbă pe care să se poată baza, iar majoritatea dintre ei se află la două salarii diferență de dezastru. Pentru cei trecuți de 50 de ani, situația este chiar și mai rea!

China are o istorie de 4000 de ani și, plină de aroganță, îi consideră pe cei dinafara granițelor ca fiind barbari. China este un stat mercantilist și totalitar. Odată cu insistențele globaliștilor de a accepta China în WTO (World Trade Organization), cei de la Davos au început să amaneteze Occidentul, iar China a devenit principala manufactură a țărilor vestice, prin utilizarea forței de muncă ieftine. Numai că, între timp, statele occidentale au fost forțate să predea Chinei patentele majorității inovațiilor, astfel ca procesul de producție să nu aibă de suferit.

Administrația Trump, indiferent de ce ar putea crede unii și alții, a înțeles câteva chestiuni esențiale. Anume, că astăzi, China duce un adevărat război cu Vestul, nu în termenii tradiționali, ci în cei ai secolului în care trăim: informațional, cibernetic, tehnologic, economic. Ceea ce administrația Trump încearcă să facă, nu este distrugerea Chinei, ci mutarea înapoi în Vest a lanțului de producție, pentru a stopa debalansarea lumii. Oricât de criticat ar fi fost, conceptul pare să fi fost deja înțeles și de Canada, și de Marea Britanie, și de Mexic, și de Japonia, Pakistan și alte state care au început să sprijine activ conceptul bilateralismului în dauna multilateralismului promovat încă de la primirea Chinei în WTO și până în prezent. Un multilateralism de care cuplul Merkel-Macron par să nu se dezică.

Totuși, puterea unei țări rezidă în puterea sa economică, pentru că fiind doar o entitate dezindustrializată, devitalizată, oricare țară se află la cheremul celui care este capabil să producă și să comercializeze bunurile fără de care ceilalți nu pot exista. Nu în ultimul rând, o bună întrebare ar fi ce se petrece dacă se prăbușește economia chineză? Vorbim despre economia total netransparentă a unei țări totalitare, condusă de un Partid Comunist, cu un șef de stat ales pe viață. E un castel din cărți de joc, tocmai intrat în recesiune!

În următorii 50 de ani vom asista, dacă toate merg bine, la lupta pentru hegemonie între China și America. Pentru că așa arată noua lume bipolară. Rusia, oricât s-ar strădui unii să o înfățișeze ca pe o mare primejdie, reprezintă o economie de dimensiunile Italiei. În clipa de față, Rusia se află în alianță cu China și cu India, dar și cu țări precum Iranul sau Siria, ceea ce nu face Rusia mai puțin atractivă pentru Germania sau Franța cu care derulează schimburi comerciale importante.

Întrucât propaganda se mulțumește să îl beștelească pe Putin, relațiile cu China au căzut mereu într-un con de umbră. Deși, chinezii apar până și în Strategia Energetică a României 2019-2030, cu finalizarea Grupurilor 3 şi 4 de la CNE Cernavodă, realizarea Hidrocentralei cu Acumulare prin Pompaj de la Tarniţa-Lăpuşteşti, realizarea Complexului Hidrotehnic Turnu-Măgurele – Nicopole sau o centrală puternică la Rovinari, în Gorj. Doar la Rovinari, discutăm despre o investiție de cca. un miliard de euro! Asta în condițiile în care România nu știe exact care picior în care luntre și-l așază.

Și Bucureștiul și Budapesta s-au aruncat cu mare voluptate peste baloanele de săpun chinezești de miliarde de euro! Nu întotdeauna pachetul coincide, însă, cu ambalajul! Ca să nu o mai lungim, un exemplu grăitor ar fi realizarea „cartierului chinezesc” de la Craiova. Greu de crezut că dacă România va mai dori relații bune cu Statele Unite să se bazeze pe bune relații și cu China.

Odată cu declanșarea scandalului Huawei și 5G, a devenit clar până și pentru globaliști că nu pot conta pe corectitudinea chinezilor, cărora le place globalismul, dar cu condiția ca ei să fie cei care îl implementează. Astfel că, până și George Soros pare să fi devenit peste noapte fan al lui Donald Trump, singurul pe care îl consideră în stare să stăvilească frenezia chinezească. Dintr-o dată, sistemul de rating social prin intermediul căruia globaliștii doreau să controleze populația, a devenit „nedemocratic”, fiind pus în operă de chinezi.

Bannon, Salvini, Modrikamen

Mișcarea lui Steve Bannon se adresează în primul rând clasei muncitoare, mulți din această categorie nemaiparticipând de ceva vreme la procesul electoral din cauza lipsei de reprezentare. The Movement își propune să unifice toate facțiunile anti-establishment și să treacă peste dihotomia stânga/dreapta și să lupte deschis cu regimul politic și economic impus de „Partidul Davos”. Directorul desemnat pentru a conduce The Movement este Mischael Modrikamen, un avocat belgian, un așa-zis politician de extremă dreapta, care nu vede cu ochi buni finanțări din fonduri off-shore sau dinspre Rusia. America Latină va fi reprezentată de Eduardo Bolsonaro, fiul președintelui Brazilian Jair Bolsonaro. Bannon a inițiat și un curs de formare la Roma, la Dignitatis Humanae Institute. Scopul declarat fiind acela de a stabili o apropiere politică între catolicism și mișcările populiste și naționaliste europene.

Deci? Ce se petrece cu România? La ora actuală, România nu are niciun partid care:
– să înțeleagă situația politică și economică actuală – atât externă cât și internă – și să reușească să transmită aceste aspecte în mod coerent;
– să aibă o strategie de politică externă și mai ales una de politică regională;
– să aibă un lider care să genereze încrederea necesară unei mișcări anti-sistem;
– să aibă un mesaj deopotrivă credibil și integrator, care să nu construiască pe divizare sau ură;
– să nu abordeze naționalismul etnic;
– să abordeze în mod serios deconstrucția statului paralel, înglobând aici nu doar procurorii sau ofițerii serviciilor secrete, ci deopotrivă și cadrele din învățământ și din administrație;
– să își asume lupta cu sistemul, nu doar să îl mimeze în prag de alegeri sau prin mesaje sporadice pe Facebook, 2-3 ședințe și câteva ieșiri pe televiziunile perfect compromise;
– să aibă un canal propriu de comunicare sau să comunice direct cu cetățenii;
– să își dorească într-adevăr puterea și să lupte ca să dobândească puterea pentru a determina transformările enunțate;
– să aibă un proiect de reconstrucție națională, bazat pe naționalism economic, la baza căruia să se afle cetățeanul, muncitorul, individul din clasa de mijloc.

Citiți și:

Rusia şi China, agenţii globalismului. Putin şi Xi Jinping afirmă că se opun «unilateralismului şi protecţionismului comercial»

Globalismul și efectele sale nefaste

yogaesoteric
22 martie 2019