Experimente inexplicabile: Poarta temporală de la Polul Nord

 

Timpul a fost unul dintre obiectele de cercetare ştiinţifică cel mai puţin studiat. În 1995, oameni de ştiinţă americani şi britanici care au condus investigaţii în Antarctica au făcut o descoperire senzaţională, relatează Efemeride.ro.

Fizicianul american Marian McLein le-a spus cercetătorilor că în apropierea Polului Sud a văzut un vârtej de ceaţă gri pe 27 ianuarie, pe care l-au luat drept un simplu vortex de furtună polară. Totuşi, vârtejul nu şi-a schimbat forma şi nici nu s-a deplasat în decursul timpului. Aşa că au decis să cerceteze fenomenul şi au lansat un balon meteorologic garnisit cu echipamente de măsurat viteza vântului, temperatura şi umiditatea. Dar balonul s-a ridicat imediat şi a dispărut brusc în ceaţă.

După un timp, cercetătorii au adus balonul la sol cu ajutorul frânghiei legate dinainte de acesta. Surprinderea a venit din măsurătorile citite pe aparate: cronometrul balonului arata data 27 ianuarie 1965, adică cu 30 de ani în urmă.

Experimentul a fost repetat de câteva ori după ce s-au asigurat că echipamentul balonului era în bună stare de funcţionare. Dar de fiecare dată ceasul arata data cu 30 de ani în trecut. Fenomenul a fost numit „poarta temporală” şi a fost raportat la Casa Albă.

Ulterior s-a demarat o investigare a acestui fenomen straniu. Se presupune că acel vârtej de deasupra Polului Sud este un sui-generis tunel al timpului ce permite trecerea în alte dimensiuni temporale.

Mai mult, s-au demarat programe de trimitere a oamenilor în timp. CIA şi FBI se luptă pentru a controla proiectele care vor schimba cursul istoriei. Nu există încă nicio recunoaştere oficială a autorităţilor federale americane.

Faimosul om de ştiinţă rus Nikolai Kozyrev a condus un experiment pentru a demonstra posibilitatea călătoriei în timp. El a afirmat chiar că „timpul poate să producă energie”. Un fizician american a ajuns la concluzia că timpul a existat înainte de a exista lumea, aşa cum o cunoaştem noi.

Ghenadi Belimov, cercetător rus al fenomenelor inexplicabile, filozof şi autor a numeroase cărţi, a publicat un articol cu titlul „Maşina timpului, viteza întâia” în revista Pe culmile imposibilului. El a descris experimente unice realizate de un grup de entuziaşti condus de Vadim Cernobrov, omul care a început construirea de maşini ale timpului încă din 1987. Astăzi acest grup de entuziaşti pot să grăbească sau să încetinească curgerea timpului folosind aceste dispozitive.

În august 2001, într-o pădure izolată din regiunea rusă Volgograd s-a construit un nou model de maşină a timpului menită să fie folosită de om. Deşi folosea doar acumulatoare de autoturism şi funcţiona la capacitate redusă, maşina a reuşit să modifice timpul cu 3%; măsurătorile s-au realizat cu oscilatoare cu cristale simetrice.

La început, cercetătorii petreceau 5, 10 şi apoi 20 de minute în maşina timpului. Timpul maxim a fost de o jumătate de oră. Cernobrov spune că oamenii se simţeau că şi când intrau într-o nouă lume; ei simţeau viaţa de aici dar şi pe cea de „acolo” în acelaşi timp, ca şi când se deschidea o uşă misterioasă. „Nu pot să explic aceste senzaţii neobişnuite pe care le-am simţit în astfel de momente”, spune Cernobrov.

Evident, nici televiziunile şi nici radioul nu au făcut publice aceste experimente. Şi totuşi, încă de pe vremea lui Stalin se desfăşurau experimente cu timpul, în cadrul unui institut de cercetări a lumilor paralele. Rezultatele experimentelor conduse atunci de academicienii Kurceatov şi Ioffe se pot găsi astăzi în arhive.

În 1952, şeful poliţiei secrete ruse, Beria, a declanşat o anchetă împotriva cercetătorilor care participau la experimente care a avut ca rezultat executarea a 18 profesori şi trimiterea în lagăre a altor 59 de cercetători. Institutul şi-a reluat activitatea mai târziu, sub Hruşciov. O altă tragedie a avut loc în 1961, când un întreg stand de experimentare a dispărut cu tot cu cei 8 cercetători care activau în clădire. Clădirile apropiate de acesta au fost distruse, devenind ruine. Partidul Comunist a decis suspendarea cercetărilor până la noi ordine.

Programul a fost reactivat în 1987, însă pe 30 august 1989 a fost lovit de o nouă tragedie: o extrem de puternică explozie a distrus stabilimentul institutului din insulele Anjou. Explozia a distrus modulul experimental de 780 de tone, dar şi întregul arhipelag de insule pe o suprafaţă de 2 km pătraţi. Se spune că modulul experimental în care se aflau 3 cercetători s-ar fi ciocnit cu un asteroid în lumea paralelă.

Ultima însemnare din jurnalul experimentului, aflat în arhiva institutului, spune: „Suntem pe moarte dar continuăm experimentul. Aici este foarte întuneric; vedem cum obiectele devin duble, mâinile şi picioarele noastre sunt transparente, ne vedem venele şi oasele prin piele. Rezerva de oxigen ajunge pentru 43 de ore dar sistemul de menţinere a vieţii este puternic distrus. Transmiteţi cele mai bune urări familiilor şi prietenilor noştri!”.
Apoi transmisia s-a oprit brusc.


Citiți și:

Călătoria în timp este una cât se poate de realizabilă, cel puțin din punct de vedere matematic…

Fascinantele mistere ale timpului şi unele dezvăluiri despre tainele călătoriei în timp

 

yogaesoteric
22 martie 2019

 

Also available in: Français

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More