Paul Dragoș Aligică: „Internetul și studiourile TV sunt pline de personaje care nu au nimic de-a face cu disciplinele științelor politice”

Aruncând o privire pe paginile de Facebook și ieșirile publice ale unei părți nu foarte mari, dar foarte vizibile și agitate, a ceea ce în spațiul public românesc se prezintă drept „politolog” sau „profesor de științe politice”, să notăm că există pericolul ca publicul românesc să înceapă să creadă că „politologia” este un nume pentru o formă de tulburare psihică.

Conținutul, forma de exprimare, ritmul și intensitatea, redundanța, accentele, interpelările, imprecațiile, vocabularul și – mai ales – natura obiectivelor acestor forme de comunicare (sau ce anume se petrece pe acele pagini și cu acești colegi, pentru că nu e clar probabil nici pentru ei) sunt, la o privire cât de cât detașată, ceva ce într-adevăr pare să justifice această posibilă acreditare populară de factură clinică.

De aici, pericolul unei schimbări de limbaj subtile, dar cu impact pe termen lung, în vocabularul românesc: „Cutare părea om sănătos, dar are accese de politologie și a fost nevoie să intre pe medicație.” Sau: „Cutărescu e clar că e politolog! E politolog de internat”. Sau, cum poporul le zice mai pe șleau, mai direct: „Mă, tu sau ești prost sau ești politolog?!”.

Vrem asta, noi, ca politologi și profesori de științe politice? Nu vrem asta! Așadar, să îi rugăm respectuos pe colegii noștri să ne ajute să evităm această soartă lexicală…….

Serios vorbind acum:

Este vorba de mai mult decât pasagere accese și excese de personalitate sau aspirații nesatisfăcute. Să nu uităm că ieșirile noastre publice – deși, desigur, au loc sub formă de opinie personală și subiectivă – atunci când ating teme în care, prin asociere, implică expertiza noastră academică și instituțiile cu care suntem afiliați, au implicații asupra imaginii și percepției publice a acestora.

Altfel spus, în calitate de simpli cetățeni putem debita orice dezaxare vrem și ne putem exhiba cele mai jenante tare de caracter, în limitele libertății de expresie și ale decenței publice, evident. Ca reprezentanți însă ai mediului academic și, mai ales, ca reprezentanți ai disciplinei sau disciplinelor centrale vieții publice și politicii, avem o obligație suplimentară care ne cere decență, reținere, echilibru, autocontrol – chiar dacă uneori acest efort este foarte dificil.

Deja arena publică – internetul și studiourile TV – sunt pline de personaje care nu au nimic de-a face cu disciplinele științelor politice, dar care vorbesc în numele acestora în totală necunoștință de cauză și care au făcut un rău imens discursului public și climatului social. S-ar cuveni să lucrăm împotriva acestui trend al iresponsabilității și imposturii, nu să îl validăm și amplificăm.

Așadar, să îi rugăm colegial și respectuos pe colegii politologi ca, în numele a ceea ce ne unește – dedicarea pentru știință, disciplină, detașare academică și rigoare conceptuală – să urmărească să pună o stavilă și un autocontrol ieșirilor lor publice în registre propagandistice, activiste și autogratificatoare. Mai ales atunci când acestea au loc pe teme pe care, în mod vădit, nu doar că nu le stăpânesc în complexitatea lor normativă, factologică și istorică, dar nu le înțeleg nici măcar în implicațiile lor diplomatice, politice, legale și istorice…….

Autor: Paul Dragoș Aligică

Citiţi şi:
Demisia lui Moșteanu arată curupția serviciilor secrete din România. SRI este pe mâna unor trădători de țară. USR merge pe aceeași rețetă a corupției cu PSD, PNL, UDMR
Cum excluderea democratică creează extremismul pe care pretinde că îl combate

yogaesoteric
10 decembrie 2025