Pavel Kiseleff – cine a fost și de ce „cultura anulării” rusofobe ar vrea să schimbe numele șoselei care îi poartă numele?

Cu toții ne minunam sau ne îngrijoram când vedeam în plandemie fenomenul „culturii anulării” care a apărut în Statele Unite, cu bază ideologică pe mofturile mentalității woke de tip neo-marxist și politic corecte, exportat în Europa occidentală.

Mulți dintre noi am văzut statui dărâmate, cărți interzise, rescrierea istoriei, literaturii și culturii după supărările ideologice și/sau sexuale ale unor minorități guralive, ceea ce părea un coșmar aproape ireal, mărunt și vremelnic, însă destul de intens în manifestare.

După plandemie ne aflăm într-o criză ucraineană hibridă, în care delirul a căpătat mai multă putere, alimentat de motivul „păcii”.

Odată cu agravarea conflictului din Ucraina, până și conservatorii occidentali care criticaseră fenomenul „culturii anulării” când acesta nu făcea altceva decât să modifice după toanele gay sau rasiste, cultura și istoria, au devenit, brusc, fani ai lui, când această halucinație ideologică și sfertodoctă a fost instrumentalizată împotriva culturii și civilizației rusești.

Și aici venim și începem să vorbim despre Pavel Kiseleff, pentru că ne-am simțit datori să vorbim despre un personaj istoric de origine rusă din istoria noastră, de o importanță majoră pentru țară și fondarea statului român modern în secolul XIX, contele rus Pavel Dmitrievici Kiseliov, căci Kiseleff era numele său „franțuzit”, fiind pentru națiunea modernă română și pentru statalitatea românească mai mult decât un patriot român.

Cel mai potrivit ar fi să spunem că generalul Kiseleff a fost cel care ne-a dat primul regim constituțional, cel al „Regulamentelor Organice”, ca bază a modernizării societății românești, care, atât în timpul mandatului său, dar și al domniilor „regulamentare” de după aceea, au dus la construirea instituțiilor moderne, pe care statul român le folosește și astăzi (de la parlament și justiție modernă, la poliție și pompieri).

Dar cine a fost Pavel Kiseleff? Nobil rus, general erou în războaiele contra lui Napoleon Bonaparte (a participat la nu mai puțin de 26 de bătălii, distingându-se pentru eroism în bătălia de la Borodino), Kiseleff este cunoscut românilor mai ales pentru perioada de 5 ani (1829- 1834) când a fost guvernator al celor două principate românești, Moldova și Țara Muntenească (cărora le-a susținut independența).

În 1829, generalul Pavel Kiseleff a fost numit guvernator al Moldovei şi al Ţării Munteneşti, funcţie pe care a deţinut-o timp de cinci ani, până în 1834.

În acest răstimp, generalul Kiseleff a pus bazele modernizării societății românești, pavând, precum pe Calea Victoriei, pe care a reușit să o curețe și să o facă practicabilă (de aici și șoseaua care-i poartă numele), calea către înființarea Statului Modern Român de către Alexandru Ioan Cuza în perioada 1859-1864.

Guvernarea lui Kiseleff a determinat începutul occidentalizării oraşului Bucureşti. Astfel, din timpul lui datează primele preocupări edilitar-urbanistice atestate de istorici. Bucureștiul îi datorează o mai bună organizare (care a permis rezolvarea problemelor ridicate de epidemii de ciumă și de holeră) și o sistematizare urbană (chiar șoseaua ce îi poartă numele a fost gândită în planul de urbanism al generalului rus).

În 1830 a fost înfiinţată o „comisie pentru înfrumuseţarea oraşului”. Pentru prima dată casele din Bucureşti au fost numerotate, străzilor li s-au dat nume proprii şi a fost introdus iluminatul public cu felinare.

Din 1832 au fost demarate lucrările la strada care la acea vreme era numită „aleea cea mare” din Bucureşti. Aceasta era cuprinsă între Piaţa Victoriei şi Dumbrava Bănesii.

Un alt impact important l-a avut Kiseleff asupra mediului rural, prin regândirea contractuală a relațiilor dintre țărani și boierime, dar și prin facilitarea comerțului țărănesc care a dus la dezvoltarea târgurilor.

„Regulamentele Organice” au dus la stimularea urbanizării țării mai ales prin impulsionarea comerțului cu cereale și investiții majore în porturile dunărene.

Tot atunci începe și impulsul pentru educația de masă, pentru alfabetizarea tuturor (în epoca Regulamentelor Organice și datorită lor, genialul Ion Creangă are parte de școală la biserica din Humulești).

După ce a părăsit Țările Române, Kiseleff a rămas un prieten al românilor și apoi al României (marea iubire a vieții lui fiind o boieroaică româncă, de origine georgiană, Alexandra Băleanu, cu care a avut copii rămași în România, cu povești interesante la rândul lor). Ca ambasador al Rusiei la Paris, contele a fost un susținător al unirii celor două Principate, fiind un factor important pentru convingerea țarului că aceasta este soluția pentru românii de la Dunăre.

Ce se cunoaște mai puțin este că Pavel Kiseleff a fost și cetățean român, primind cetățenia Țării Muntenești în 1841 (anul în care șoseaua căreia acum adepții „culturii anulării” vor să îi schimbe numele, a devenit șoseaua Kiseleff).

Strada a rămas Kiseleff de atunci și până acum (cu o întrerupere de 3 ani, când Antonescu, în plin război în URSS, a numit-o „Regele Mihai I”).

Cât despre rescrierea numelor străzilor și piețelor în funcție de isoane istorice, cei ce cunosc Bucureștiul știu că în apropierea Șoselei Kiseleff se găsește Piața Charles de Gaulle. Această piață s-a numit, în 1939, Piața Eminescu, în 1940, Piața Adolf Hitler, în 1944, Piața Generalissimul Stalin, ca după aceea, odată cu reorientarea „euro-atlantică” a României, să devină Charles de Gaulle.

Deci politrucii români au mai practicat oportunist și ineficient „cultura anulării”. De ce intenționează să o facă acum? Ar vrea să o numească acum, cumva, Piața Zelenski? Ia gândiți-vă!

Citiți și:
Vladimir Putin susține că autoarea romanului Harry Potter e dovada că Occidentului îi place să „anuleze” oamenii
Despre mărturisire. Ideologiile care distrug lumea. Pe cine mărturisește corectul politic? Noul globalism si corectitudinea politică. Elite malefice și elite harismatice (I)
Adevărul care deranjează „corectitudinea politică”

yogaesoteric
29 iulie 2022