Pentru ce este pregătită societatea de mâine? Demența digitală… cea mai discretă și periculoasă adicție
„Deopotrivă persoana se simte cu atât mai liberă cu cât este mai înrobită de dispozitiv.”
Este un subiect extrem de dureros pentru că fiecare dintre noi spune că nu este vizat dar, dacă suntem atenți la comportamentul nostru, este vorba de o adicție în care suntem cu toții prinși. Eu însumi sunt o mare consumatoare, utilizatoare de calculator, și toți care avem serviciu suntem mari utilizatori de calculator. Am putea spune că nu sunt dependenți, probabil, doar cei care nu utilizează calculatorul și care sunt puțin ieșiți din sfera aceasta productivă. Mă refer la generația a treia, care nu mai este conectată la tehnologie, dar acolo ne întâlnim cu un alt fenomen, pe care este necesar să-l luăm în seamă: privitul la televizor ore nelimitate.
Nu sunt împotriva tehnologiei, dar toate este necesar să fie cu o anumită măsură, să existe limite, să existe un control asupra acestor device-uri care progresează cu o viteză uluitoare.
Este un fenomen care a început să fie studiat de la sfârșitul anilor ’90, în țara cea mai digitalizată, să spunem așa, de acolo au pornit semnele mari de întrebare și de atenționare, și anume Coreea de Sud. Dar, deși s-a scris destul de mult, nu luăm în serios acest aspect.
În ceea ce privește țara noastră, ar fi necesar să deschidem ochii mari, din moment ce demența digitală a fost descrisă de cercetătorii din Coreea de Sud, și ei sunt din țara care are viteza cea mai mare la internet, iar noi suntem pe a doua poziţie, după ei.
La tineri și la copii problema este mai gravă.
O adicție digitală e ușor de camuflat.
Avem câteva statistici care decurg din cercetări ample și toate evidențiind gravitatea. 58% din cei care utilizează telefonia mobilă sub forma unui smartphone nu rezistă o oră fără să nu-și consulte telefonul.
Efectele adicției pentru persoanele care sunt născute după anul 2000 și utilizează telefoanele portabile: 59% au anxietate, 38% au episoade de depresie, 44% au avut un accident de pe urma utilizării telefonului (cauzat de telefon sau din lipsa atenției), 22% au probleme de greutate fiind în sfera obezității, 57% au reclamat un somn deficitar.
Utilizatorii de telefoane smart le consultă în clasă și evadează din spațiul educațional. Persoana rămâne fizic în bancă, dar telefonul este rampa de evadare către alte spații, cu un alt conținut educațional decât cel din clasă. Paradoxal telefonul este și un mijloc de eliberare și un mijloc de înrobire. Deopotrivă persoana se simte cu atât mai liberă cu cât este mai înrobită de acest dispozitiv.
Creierul nostru se dezvoltă în prima parte a vieții. Dacă până la doi ani noi îl bombardăm cu tot felul de dispozitive din acestea, creierul copilului se dezvoltă mai puțin. Este perioada când copiii au nevoie de relații interumane. Şi acesta este motivul principal pentru care sunt afectați, pentru că nu are loc o dezvoltare corespunzătoare a sistemului nervos.
În cazul utilizării în exces a obiectelor tehnologice, se dezvoltă mai mult emisfera stângă, care este emisfera ce răspunde practic mai mult de datele conectate (se adună datele, se procesează datele), și se dezvoltă mai mult comparativ cu emisfera dreaptă, care răspunde de concentrare, de atenție, de memorie. Şi aceasta rămâne puțin în urmă. De aceea vom vedea, în cazul utilizatorilor în exces a tehnologiei digitale, că apar foarte des tulburări de concertare, de atenție, de memorie. Și ni se pare atât de firesc tot ceea ce ni se petrece, încât pare că n-ar fi nimic grav.
O dezvoltare întârziată a limbajului apare din cauza acestei întârzieri de dezvoltare a creierului. Comparativ cu alți copii care utilizează mai puțin calculatorul, ei știu foarte puține cuvinte, vorbesc greu, iar aceste tulburări de limbaj apar și mai târziu. Este vorba de o adicție care are consecințe ireversibile.
Mecanismele sunt același, și în cazul adicției digitale avem abstinența, avem sevraj…
Adicția digitală este mai periculoasă decât adicția de substanțe, în primul rând pentru că este ascunsă, e generalizată (la adulți, la tineri…) este ca o plagă care se întinde sub ochii noștri și, nu numai că o privim neputincioși, ci o încurajăm.
Un copil așa cum îl creștem, va fi adultul de mâine, și din punct de vedere intelectual, și din punct de vedere afectiv, și din punct de vedere fizic. Un copil care are o mulțime de tare până la vârsta de 14 ani, vă dați seama ce fel de adult va fi.
86% dintre copiii din România petrec mai mult de 3 ore pe internet. Aproximativ 70% dintre copii utilizează internetul pentru jocuri și doar 10-12% pentru informații.
Vă dați seama cât de greu este pentru familie, ca redută de apărare pentru copii, din moment ce factorul politic, autoritățile locale, conducerile din școli se grăbesc să ofere internet, la marile și micile retail-uri care, în magazine, în buticuri doresc să ofere acces la Wi-Fi pentru a fi foarte atractivi pieței, apoi în spațiul european există preocupări pentru a trece la 5G, care este o capacitate de transport de biți atât de mare încât oferă televiziune full HD în timp real pe telefon, cu abonamente în care se oferă 35-40-50 Gb pentru orice abonat.
Această generalizare a accesului la internet bineînțeles că nu este folosită pentru informare, pentru că informarea nu este atât de densă încât să fie necesar 50 Gb pe lună pentru a mă informa. În 50Gb intră câteva mii de cărți, într-o rezoluție extraordinară. Bineînțeles că nu citim atât și acești Gb sunt folosiți pentru divertisment, pentru filme și muzică, cele care, oferind și plăcere, strâng mai mult și mai tare cercul dependenței de dispozitivul respectiv.
Este foarte greu pentru familie și chiar pentru Biserică să lupte cu acest front de oferte digitale, și în condițiile în care inclusiv unele școli au abandonat chestia asta. Sunt școli în care și în pauză tinerii au acces la internet. Se face o campanie pentru a se introduce acest studiu tehnologizat în școli, începând de la grădiniță, în condițiile în care cercetările sunt clare și nu schimbăm noi acuma anatomia și fiziologia trupului uman ca să nu fim afectați.
Din punctul meu de vedere, în școală, în grădiniță nu ar fi cazul să existe internet, să nu fie date teme care să împingă copiii la utilizarea internetului, sau cărțile, manualele să nu fie în format electronic. Sunt efecte medicale constatate: sindromul de ochi uscat care apare la utilizatorii de calculatoare și alte astfel de dispozitive, sindromul carpian care apare în urma utilizării tastaturii și a mouse-lui, modificări de postură. Şi nu este vorba nu numai de copii; este vorba și de adulți, dar ne referim la copii pentru că ei sunt în creștere, în dezvoltare. Deci, practic, optăm pentru a tâmpi generația următoare; prin ceea ce facem noi să modernizăm societatea viitoare, nu ne asigurăm un viitor sănătos.
Copiii români sunt foarte des afectați de mesajele sexuale și sunt printre cei mai vulnerabili și expuși în privința aceasta!
Semnele prin care am putea recunoaște apropierea de o dependență digitală: apar absențele școlare; performanțe școlare reduse; apar tulburările de temperament: când nu au calculator devin foarte nervoși, supărați, irascibili, triști dar mai ales sunt foarte agresivi; apar tulburările de somn; tulburări alimentare: mănâncă aiurea, uită să mănânce; apare sedentarismul, oboseala; când nu folosește calculatorul este o prezență foarte ștearsă, nu vorbește, nu comunică, nu are contact vizual, s-a dus în lumea lui.
Noi este important să îi aducem pe copii în lumea reală!
Senzația unei realități virtuale este mult mai puternică!
Ce să facem? Este important să comunicăm și să supraveghem copiii. Părinţii să devină restrictivi. Bill Gates a interzis copiilor săi sa aibă telefon portabil până la vârsta de 14 ani, și orice alt terminal. Deci, despre cine vorbim? Despre cel care ține această tehnologie digitală în palma sa! Să nu existe telefon mobil pe masă, când servim masa. Este important copiii să fie implicați în jocuri în natură, să se joace cu alți copii, să fie implicați în activități fizice. Practic, ce este această dependență? Un mod de a ne omorî timpul într-o lume care este și așa foarte grăbită, dar digitalizată, și ne oferim toată viața noastră calculatorului! Tot ce avem introducem pe calculator.
Învăţaţi-i pe copii poezii, învăţaţi-i să citească, implicați-i în tot felul de programe care să implice creativitatea, pentru că această dependență afectează foarte mult zona creativității, standardizează gândirea. Îndemnați-i să deseneze, să învețe poezii. Copiii, folosind terminologia aceasta digitală, nu mai scriu și, centrii motori pentru scris, care sunt în lobii frontali, sunt în relație cu zonele senzoriale ale auzului, ale văzului, sunt căi prin care se primesc informațiile, sunt căi de comportament.
Dr. Adina Baciu, cercetător, Institutul de Antropologie al Academiei Române
Citiți și:
Stop digitizării școlii românești. Argumentele lui Mircea Platon (II)
Virtualul la putere
yogaesoteric
19 iunie 2021