Percepţia cea mai directă a realităţii survine prin iubire

Iubirea este ceva euforic, pe care îl faci, în primul rând, pentru tine însuţi, fără ca prin aceasta să fii egoist şi rezultatele se trăiesc lăuntric, direct proporţional, în propriile tale experienţe. Orice informaţie de acest gen există în permanenţă în spaţiu şi nu are nevoie de cărţi, pentru a fi cunoscută sau pentru a acţiona. Ea este totdeauna, în stare potenţială, chiar şi în tine.  
 
Misterul iubirii este dincolo de raţiune: tu ştii că toţi suntem egali în potenţial, că, într-adevăr, nimeni nu are nevoie de ajutor din partea nimănui, nimeni nu are nevoie să i se spună sau să i se dea ceva, deoarece, la nivel potenţial, fiecare dintre noi are întotdeauna tot ceea ce îi este necesar, şi, cu toate acestea, faci cel mai dezinteresat şi cel mai plin de compasiune act din câte există, oferind, prin iubire, fraţilor şi surorilor tale, tot ceea ce e mai bun şi mai frumos în tine. În acest fel, retransmiţi şi altora, la momentul oportun, ceea ce ai primit şi tu atunci când a fost necesar.
 
Universul, aşa cum îl percepem noi de la nivelul la care suntem, poate fi considerat iluzoriu, sau, mai bine zis, parţial adevărat, şi, tocmai de aceea avem cu atât mai mult un motiv în plus pentru a ne bucura de el în mod detaşat şi de a-l iubi dezinteresat, în loc să ne lăsăm înspăimântaţi şi înrobiţi prosteşte de propria noastră imaginaţie, care, atunci când nu este pe deplin controlată, ne ascunde mai mereu aspectele esenţiale ale manifestării universale. Tot ceea ce se petrece pe Pământ îşi găseşte instantaneu reflexia pe oricare dintre nivelele vibratorii, de la cel mai elevat şi până la cel mai de jos. Astfel, orice acţiune a noastră produce modificări, mai mult sau mai puţin profunde, la  absolut toate nivelele manifestării macrocosmice. Suntem, deci, în totalitate liberi să facem să predomine în fiinţa noastră oricare dintre aceste nivele. Pentru aceasta nu trebuie să schimbăm nimic altceva, decât să ne focalizăm intens atenţia şi să ne amplificăm iubirea.