Pericol în farfuria dumneavoastră – Un film ce explorează efectele ingineriei genetice şi ale agriculturii chimice asupra sănătăţii umane (I)

După ce a aflat de la medicul pediatru că alimentele modificate genetic şi pesticidele ar putea fi responsabile de alergiile fiului ei, Ekaterina Yakovleva a început să investigheze pentru a afla răspunsuri.

Cercetarea ei a fost urmărită de Russian Times în filmul The Peril on Your Plate: Genetic Engineering and Chemical Agriculture (Pericolul din farfurie: inginerie genetică şi agricultură chimică).

Filmul îi prezintă pe Yakovleva şi echipa sa călătorind în întreaga lume pentru a întâlni „oamenii care au avertizat asupra pericolului reprezentat de organismele modificate genetic (OMG) şi de substanţele chimice utilizate pe scară largă în industria alimentarăˮ. De asemenea, documentarul prezintă şi susţinători ai OMG care argumentează că ingineria genetică este o soluţie „high-techˮ pentru hrănirea populaţiei planetei, aflată într-o continuă creștere. Apărătorii ingineriei genetice i-au spus Ekaterinei Yakovleva că tehnologia este benefică pentru fermieri deoarece creşte rezistenţa plantelor agricole la insecte şi dăunători, şi ajută la obţinerea unor recolte mai mari. Totuși, Yakovleva nu a fost convinsă de argumentele în favoarea agriculturii intensive și a maximizării profitului prin orice mijloace. 

Ea află că nimic nu poate fi mai departe de adevăr decât afirmațiile susținătorilor OMG, după ce a fost martoră la dezastrul produs de sinuciderea în masă a fermierilor în India ca rezultat al eşecului înregistrat cu bumbacul Bt furnizat de Monsanto. Yakovleva vizitează Marea Britanie şi o întâlneşte pe lady Margaret, contesă de Mar, membră a Camerei Lorzilor, fostă fermieră, care a fost afectată de substanţele chimice utilizate. Eroina filmului merge și în SUA, unde o întâlneşte pe Zen Honeycutt de la asociaţia Moms Across America, cu care discută despre legătura între OMG, pesticide şi bolile cronice la oameni. 

Ce este ingineria genetică?

Cu scopul de a înţelege mai bine ingineria genetică şi impactul ei asupra sănătăţii fiinţei umane, Yakovleva a început să cerceteze această tehnologie şi cum este aceasta folosită. Ea a aflat că ingineria genetică permite ca fragmente de ADN să fie transferate atât între diferite tipuri de plante, dar chiar și între specii diverse din faună și floră; adică cercetătorii pot lua o parte de ADN de la o insectă sau animal şi o pot insera apoi în genomul unei plante.

Mulţi susţinători ai OMG pretind că ingineria genetică este doar o extindere a metodei naturale de altoire şi că este o tehnologie sigură. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr – în cazul ambelor afirmații. Ingineria genetică este în mod radical diferită de tehnicile convenţionale de altoire utilizate pentru a îmbunătăți recolta. Pentru cei care nu ştiu despre ce este vorba – ingineria genetică implică tehnici de laborator ce presupun crearea prin manipulări succesive a unui „aliment” (o „plantă”) care nu a fost niciodată creat anterior de natură.

Claire Robinson, editor la GMWatch şi coautor al cărţii GMO Myths and Truths: A Citizen’s Guide to the Evidence on the Safety and Efficacy of Genetically Modified Foods and Crops (Mituri și adevăruri legate de OMG: un ghid al cetățeanului către dovezile privind siguranța și eficacitatea plantelor și alimentelor modificate genetic), spune: „Ingineria genetică permite ca fragmente de ADN să fie transferate nu doar între diferite tipuri de plante, dar chiar între diferite regnuri de vegetale și animale. Poţi lua ADN de la o insectă, sau animal sau virus sau de la o bacterie, şi să îl inserezi în genomul unei plante alimentare. Acesta de fapt este un proces foarte imprecis. Adevărul este că procedeul ingineriei genetice dă peste cap genomul (organizarea şi funcţionarea genelor) plantei.

Drept rezultat, observăm că, în timp, există efecte neprevăzute asupra dezvoltării ulterioare a plantei ce a fost supusă ingineriei genetice. Ni se spune că (planta) este exact la fel, cu excepţia genei introduse care a fost în mod deliberat inserată… Dar nu este aşa. Funcţionarea genomului este foarte complexă. Nu este ca un joc de Lego; nu poţi să scoţi o piesă, să pui alta în loc, şi să te aştepţi că nu va fi niciun efect devastator (de activare sau inhibare a altor gene).ˮ

SUA conduce lumea spre producerea de culturi modificate genetic (MG)

Yakovleva a aflat că aproximativ 190 de milioane de hectare (469,5 de acri) de culturi MG – o arie aproximativ de trei ori cât suprafaţa Franţei – sunt cultivate în 28 de ţări din întreaga lume. SUA conduce lumea spre producerea de plante MG, cultivând 40% din această suprafaţă, în timp ce Brazilia cultivă 27% iar Argentina 13% din aria menționată. Canada şi India, fiecare, cultivă câte 6%. Culturile modificate genetic s-au extins inclusiv în mai multe țări din Uniunea Europeană, inclusiv în România, conform rapoartelor anuale Greenpeace care monitorizează plantele MG. La ora actuală, cele mai răspândite culturi modificate genetic sunt cele de dovleac, lucernă, sfeclă de zahăr, cartof, papaya, rapiţă, porumb, soia şi bumbac. 

Monsanto controlează o mare majoritate a culturilor MG, incluzând 80% din culturile de porumb şi 93% din culturile de soia din SUA. Prima cultură MG care s-a impus pe piaţă a fost cea de tutun. Aceasta a fost modificată genetic în 1983 pentru a fi rezistentă la un antibiotic. Ulterior a fost alterată și modificată din alte motive, inclusiv scoaterea unei gene din frunzele de tutun care transformă nicotina într-un carcinogen, şi apoi creşterea cantității de nicotină în ţigări.

Prima cultură alimentară modificată genetic a fost cea de roşii Flavr Savr, produse de Calgene, o companie din California care ulterior a fost cumpărată de Monsanto. Roşia respectivă a fost modificată genetic pentru a rămâne coaptă mai mult timp, inhibând gena responsabilă de producerea unei proteine care face ca roşia să devină mai moale după ce a fost culeasă. S-a raportat că Calgene a fost transparentă în comercializarea roşiilor, etichetând corect produsele, adăugând de asemenea un număr de telefon de relații cu clienții, pentru persoanele care aveau întrebări. Monsanto a retras ulterior din rafturile magazinelor roşiile Flavr Savr. 

Din ce în ce mai multe ţări spun NU organismelor modificate genetic

Filmul pune în evidenţă regiuni care sunt complet libere de OMG. Portugalia şi Spania au redus suprafaţa pe care se cultivă plante modificate genetic, în timp ce un număr de ţări au decretat interzicerea totală a cultivării de OMG, printre acestea numărându-se Franţa, Germania, Austria, Polonia, Grecia, Elveţia, Irlanda de Nord, Scoţia şi Ţara Galilor.

Rusia a interzis cultivarea de OMG, dar nu previne intrarea lor în lanţul alimentar al ţării, conform filmului. Yakovleva a mers la Universitatea Agronomică din Moscova pentru a se întâlni cu susţinătorul OMG Arkady Zlochevsky, directorul Uniunii Ruse pentru Cereale. Ea a prezentat efectele profund nocive al consumul de alimente modificate genetic asupra sănătăţii umane. În ciuda dovezilor, Zlochevsky a susţinut: „Nu există niciun risc pentru organismul uman legat de consumul de alimente MG comparativ cu echivalentele lor tradiţionale, nici măcar un singur riscˮ, adăugând şi faptul că OMG sunt „high-techˮ şi au „avantaje semnificativeˮ. El a mers atât de departe încât a spus că glifosatul, ingredientul activ cheie din produsul Monsanto care distruge buruienile, numit Roundup, este mai sigur decât bălegarul în proporție de 100%. 

Glifosatul cu două fețe: erbicid şi ucigaș în India 

Nefiind deloc convinsă, Yakovleva a călătorit în India, unde s-a constatat că glifosatul a avut un dublu efect letal: erbicid, dar și ucigaș de oameni. Regiunea Punjab, cunoscută cândva ca fiind „coşul de pâine al Indiei”, a ajuns în centrul atenției din cauza numărului alarmant de mare de sinucideri înregistrate în rândul fermierilor, în special al tinerilor cu vârste între 20 şi 35 de ani. 

Yakovleva s-a întâlnit cu familiile fermierilor care s-au sinucis. Ea a aflat că mii de fermieri și-au pus capăt vieții după ce corporaţii agricole le-au oferit credite pe care nu ar fi putut niciodată să le plătească, obligându-i să cumpere seminţe şi pesticide care în cele din urmă au eşuat în a produce recoltele bogate și profitabile care le fuseseră anterior promise. 

Inderjit Singh Jaijee, preşedintele Societăţii Educaţionale Baba Nanak din Punjab, a spus că fermierii care se sinucid iau deseori droguri, beau alcool sau chiar câte o gură de glifosat ca să îşi facă curaj pentru săvârșirea actului disperat. Singh Jaijee, care are misiunea de a creşte nivelul de cunoaştere şi conștientizare asupra problemei serioase a sinuciderilor în Punjab, a spus că fermierii tineri sunt mai expuși pericolului deoarece nu au experienţa de a înfrunta eșecurile și de a le supraviețui, specifică celor în vârstă. 

Mii de fermieri indieni s-au sinucis ca urmare a culturilor MG 

Numărul de sinucideri în regiunea Punjab este atât de mare, încât sunt oameni care câştigă sume importante îndepărtând cadavrele dintr-un canal de apă local unde acestea sunt găsite. Ashu Malik, un scafandru, utilizează camere de supraveghere pentru a monitoriza canalul în caz că apar trupuri care plutesc. Dacă un cadavru nu este revendicat, este aruncat înapoi în apă, a spus acesta. A sfârşi în acest canal în urma sinuciderii a devenit ceva atât de obişnuit în această regiune, încât oamenii au construit o incintă pe mal în care să fie așezate trupurile luate din apă, unde să rămână o perioadă determinată de timp, până sunt găsite de familiile care le caută.

Numărul anual exact de sinucideri care au loc în regiunea Punjab rămâne necunoscut. Estimările autorităților indică o rată anuală de aproximativ 2200. Cercetarea realizată de Singh Jaijee ajunge însă la un număr de 4000 de sinucideri pe an, iar organizaţiile de fermieri estimează acest număr la 6000. Şocată de ceea ce a devenit ceva obișnuit pentru comunităţile agricole din India, Yakovleva a intervievat un cercetător în domeniul agricol pe nume Kiran Kumar Vissa, pentru a afla mai multe despre bumbacul Bt de la Monsanto, cultura responsabilă de aducerea atâtor fermieri în imposibilitatea de rambursare a creditelor. 

Bumbacul Bt de la Monsanto a fost comercializat ca o soluţie minune la toate problemele pe care le întâmpinau cultivatorii de bumbac, dintre care mulţi erau în criză; dar acesta a sfârşit prin a produce fermierilor şi mai multe probleme. Există multe locuri unde bumbacul Bt nu este potrivit pentru cultivare, incluzând arii uscate, neirigate, explică Vissa. Dar în prezentarea bumbacului Bt realizată de companiile care vând semințele scria că este potrivit atât pentru condiţii irigate cât şi neirigate, ceea ce nu este adevărat, spune Vissa, adăugând că acesta este un argument înșelător pentru fermierii locali. 

Citiţi a doua parte a articolului

Citiţi şi:

Organismele modificate genetic sunt de 125 de ori mai periculoase decât se ştia

Bătălia care se dă: Cine să modifice genetic mai mult legumele pe care le mâncăm

yogaesoteric

19 septembrie 2019

 

Also available in: Français