Perle de înţelepciune (I)
de profesor de yoga Gregorian Bivolaru
1. Iată care sunt, care au fost şi care vor rămâne aproape întotdeauna remediile perfect naturale şi gratuite ce există pentru binele, pentru sănătatea şi pentru bunăstarea noastră în această lume:
1) Rugăciunea noastră sinceră şi rodnică pe care i-o adresăm lui Dumnezeu, rugăciune care face să apară o intensă, spontană, copleşitoare şi indescriptibilă stare de elevare a sufletului şi a întregii noastre fiinţe şi chiar a trupului.
2) Râsul copleşitor, spontan, contaminant, dezarmant, stenic, destresant şi sănătos.
3) Fuziunile amoroase euforice bazate pe iubire reciprocă, pe continenţă sexuală amoroasă deplină, pe o puternică transfigurare mutuală, pe consacrarea necondiţionată a roadelor lui Dumnezeu şi pe sublimarea armonioasă a energiilor benefice uriaşe rezultante în etajele superioare ale fiinţei.
4) Somnul profund, liniştit, regenerator însoţit de experienţele transformatoare pe care le declanşează în universul nostru lăuntric visele lucide.
5) Energiile subtile sublime ale unor Atribute Dumnezeieşti pe care le acumulăm din abundenţă în fiinţa noastră. Astfel de energii dumnezeieşti pot fi: iubirea, fericirea, binele, plăcerea dumnezeiască şi bucuria pe care le descoperim, le simţim la unison, într-o manieră empatică, mai ales atunci rând le oferim din preaplinul fiinţei noastre cu o mare generozitate fiinţelor umane de sex opus pe care le adorăm şi care merită toate acestea, fiinţe ce sunt în totalitate deschise să primească aşa cum se cuvine astfel de daruri dumnezeieşti. Acţionând adeseori în felul acesta, punem în acţiune Legea dăruirii oculte şi astfel descoperim că dacă mult bine facem, mult bine găsim.
2. Fiinţa umană ce nu-şi asumă niciodată niciun risc ce este într-un mod evident binefăcător şi care ar putea eventual să o ajute să realizeze salturi spirituale ajungând în felul acesta să-şi depăşească limitele cu care se confruntă şi larvaritatea în care se complace, poate să-şi dea seama că atunci când nu riscă nimic, mai târziu, va fi vrând-nevrând determinată să descopere că a pierdut şanse benefice, uneori extraordinare. Când ulterior o astfel de fiinţă îşi face bilanţul, ea descoperă că, procedând în felul acesta, nu a câştigat noi experienţe binefăcătoare care erau de natură să o ajute să realizeze salturi spirituale surprinzătoare, nebănuite.
3. Fiinţa umană care nu a reuşit până în prezent niciodată să traverseze cu bine un râu învolburat nu este câtuşi de puţin îndreptăţită să-şi bată joc de acela care face eforturi temerare, eroice şi susţinute pentru a reuşi aceasta.
4. Fiinţa umană care este capabilă să tacă prima, să se retragă prima, manifestând o evidentă detaşare şi o exemplară demnitate atunci când izbucneşte o ceartă sau o dispută, dă în felul acesta dovadă de înţelepciune; ea este chiar demnă de laudă.
5. Despre prietenii şi prietenele pe care le avem este de fiecare dată foarte bine să spunem cât mai multe cuvinte frumoase, urmărind totodată să le evidenţiem calităţile, talentele, înzestrările minunate ce declanşează în universul nostru lăuntric bucurie, o vie admiraţie şi simpatie profundă. Cu privire la duşmanii îndărătnici pe care îi avem este necesar, pe cât posibil, să ne abţinem să spunem ceva atunci când nu este cazul, manifestând în permanenţă faţă de ei o stare olimpiană de detaşare şi este chiar binevenit să manifestăm o exemplară compasiune.
6. Atâta vreme cât tu nu reuşeşti (deocamdată) să manifeşti o mare tolerantă sau sa le ierţi celorlalţi că sunt în mod evident diferiţi în comparaţie cu tine, ia aminte că tu eşti încă destul de departe de calea înţelepciunii dumnezeieşti ce este rezervară celor puţini şi aleşi.
7. Anumite experienţe ce sunt profund benefice, copleşitoare, dumnezeieşti, pure, sublime, paradiziace pot fi considerate întocmai precum o cupă plină cu o apă proaspătă, răcoroasă şi cristalină de izvor, din care atunci când bem noi înşine simţim imediat după aceea, în mod spontan, imboldul să o oferim şi acelora care sunt însetaţi, pentru a bea şi ei, la rândul lor, din acea apă minunată, pentru a-şi potoli setea.
8. Atunci când privim cu multă atenţie şi luciditate atât în propriul nostru univers lăuntric, cât şi la fiinţele umane care ne înconjoară, devine cu putinţă să descoperim în mod intuitiv că în foarte multe cazuri Dumnezeu nu a făcut decât să schiţeze omul, iar apoi, după ce i-a oferit tot ceea ce are nevoie spre a se transforma în direcţii eminamente benefice, l-a trimis aici, pe Pământ, unde fiecare fiinţă umană are rostul ei şi, tocmai de aceea, ea are îndatorirea să facă eforturi perseverente, susţinute şi adecvate pentru a se transforma, pentru a renaşte şi pentru a deveni, prin aprofundarea procesului de îndumnezeire, din ce în ce mai aidoma cu perfecţiunea supremă pe care Dumnezeu o manifestă şi totodată ne-o oferă fără încetare drept exemplu demn de urmat.
9. Nu este cazul să uităm niciodată că a cădea îi este fiecăruia dintre noi permis, dar a ne ridica la scurt timp după aceea este ceva stringent necesar şi chiar o datorie pentru fiecare dintre noi.
10. Ia aminte că dacă (deocamdată) tu nu poţi să fii deja o stea mirifică ce străluceşte pe firmament, îţi este totuşi cu putinţă să fii o candelă ce are în permanenţă un dumnezeiesc ulei, manifestând o imensă iubire, o imensă bunătate, o imensă bunăvoinţă şi un exemplar bun-simţ în cadrul fiecărui an de yoga pe care îl frecventezi.
11. Este foarte important să ne dăm neîntârziat seama că cea mai mare glorie nu este să nu cădem niciodată sau să nu lunecăm în ispită, ci să ne ridicăm de fiecare dată cât mai repede atunci când uneori cădem sau eşuăm, pe măsură ce urmărim şi chiar aspirăm cu putere să realizăm măreţe idealuri dumnezeieşti.
12. Nu faceţi niciodată confesiuni referitoare la binele ce vă caracterizează sau referitoare la calităţile şi înzestrările chiar excepţionale pe care le aveţi în prezenţa acelora care sunt ignoranţi, superficiali, insensibili, lipsiţi de intuiţie superioară şi sceptici. Dacă nu veţi lua în considerare acest sfat, veţi constata că cel mai adesea astfel de fiinţe umane nu vor fi dispuse să creadă mai nimic din tot ceea ce le spuneţi. Veţi constata însă că, dacă o să le spuneţi ceva de rău sau dacă le veţi vorbi despre hibele şi defectele pe care le aveţi, astfel de oameni vor fi cel mai adesea surprinzător de dispuşi să vă creadă şi, mai mult decât atât, vor avea tendinţa să exagereze atunci când vor transmite ulterior altor fiinţe umane tot ceea ce le-aţi spus rău despre voi înşivă.
13. Chiar şi o banală foaie de hârtie devine în mod evident mai uşoară atunci când două fiinţe umane o ridică împreună, acţionând la unison. În felul acesta, fiecare dintre ele se poate convinge cu uşurinţă că acolo unde sunt doi şi aceştia acţionează la unison într-o stare de unitate deplină, puterea lor creşte ca prin farmec şi chiar sporeşte.
14. Chiar şi în Paradis nu este cel mai bine să fii şi să rămâi în permanenţă singur sau singură. Ştiind aceasta, este binevenit, este chiar minunat să facem eforturi benefice adecvate pentru a aduce şi alte fiinţe umane ce merită aceasta într-un astfel de loc, spre a se bucura din plin împreună cu noi în Paradis.
15. Fiinţa umană ce mănâncă de fiecare dată singură se va simţi totuşi mult mai bine atunci când va mânca aceleaşi bucate sau aceleaşi fructe împreună cu cei dragi sau împreună cu fiinţele umane pe care le iubeşte, care o iubesc sau pe care le admiră într-un mod profund.
16. Excesul uneori bolnăvicios de prudenţă nu ne permite până la urmă să prevenim toate nefericirile şi toate dezamăgirile, dar, la celălalt pol, totala lipsă a prudenţei ne va atrage uneori multe dezamăgiri, dificultăţi şi nefericiri. Ştiind şi înţelegând aşa cum se cuvine aceasta, nu este deloc înţelept să cădem în extreme.
17. Este important să ne dăm seama că greşelile pe care uneori le facem nu anulează totuşi valoarea tainică a efortului benefic împlinit, ce va declanşa astfel în universul nostru lăuntric un anumit proces de rezonanţă ocultă ce este rodnic.
18. Cel mai adesea fiinţele umane ignorante şi superficiale învaţă destul de puţin atunci când obţin o mare victorie, iar la celălalt pol se află fiinţele umane în care începe să se trezească înţelepciunea şi care ajung să înveţe chiar foarte mult atunci când se confruntă cu o înfrângere.
19. Ceea ce poate să atragă chiar „moartea” unei acţiuni benefice, ce este în mod dumnezeiesc integrată, făcând-o apoi să eşueze, este pălăvrăgeala, excesul de vorbărie sterilă, inutilă şi fără sens.
20. Nu este deloc adecvat să te confesezi sau să-ţi împărtăşeşti frământările ori necazurile fiinţelor umane care nu sunt capabile să empatizeze cu tine sau care nu sunt în stare să te înţeleagă într-un mod profund, aşa cum se cuvine. Ia aminte că uliii şi vulturii se năpustesc fără pic de milă şi au tendinţa să sfâşie făptura vie rănită care geme.
21. Urmăreşte să fii întotdeauna perfect stăpân pe tine şi detaşat în prezenţa unei fiinţe umane care nu te iubeşte şi fi dispus să fii adoratorul entuziast al unei fiinţe umane de sex opus care te iubeşte intens, profund, constant si fără măsură şi pe care totodată tu o iubeşti.
22. Fiinţa umană ce dăruieşte fiind însufleţită de un exemplar altruism, de multă bunătate şi generozitate nu este cazul să-şi amintească după aceea de tot ceea ce a dăruit, dar fiinţa umană ce primeşte nu este cazul sa uite niciodată binele ce i s-a făcut, manifestând apoi o constantă şi profundă recunoştinţă.
23. Mai ales atunci când te iubeşti pe tine însuţi foarte puţin sau deloc, eşti apoi în stare să urăşti pe cineva, dar ia aminte că atunci când urăşti cam pe toată lumea, aceasta arată din nefericire că deocamdată te apreciezi, dar într-o manieră egotică, numai pe tine însuţi.
24. Întotdeauna, fără excepţie, manifestarea unei precauţii ce este plină de înţelepciune valorează cu mult mai mult decât cea mai profundă şi mai intensă stare de căinţă sau regret pe care ai trăit-o vreodată.
25. Arborele paradiziac al tăcerii binefăcătoare, rodnice, are în ramurile sale fructele dulci şi nebănuite ale păcii dumnezeieşti profunde.
26. Nu este deloc nevoie să ţipăm sau să ridicăm vocea atunci când, în mod evident, avem dreptate.
27. În tărâmul tainic paradiziac al speranţei dumnezeieşti îndreptăţite nu există niciodată iarnă.
28. Nu există şi nu va exista niciodată o fiinţă umană mai norocoasă decât aceea care crede în permanenţă şi cu o tărie de nezdruncinat în norocul ei legendar. Procedând în felul acesta, fiinţa umană respectivă declanşează în universul ei lăuntric un proces de rezonanţă ocultă cu energia subtilă tainică a ceea ce numim noroc şi se bucură din plin de norocul care este adeseori prezent în existenţa ei. Mai ales în cazul fiinţelor umane profund împlinite, fericite şi satisfăcute în direcţii benefice, este chiar foarte uşor pentru ele să se menţină într-un mod spontan în stare de rezonanţă ocultă cu energia subtilă tainică a norocului. Urmăriţi tocmai de aceea să declanşaţi în universul vostru lăuntric un proces de rezonanţă ocultă cu energia subtilă tainică a norocului, mai ales atunci când sunteţi extraordinar de fericiţi, şi veţi observa că este perfect adevărat acest aspect ce vi s-a revelat aici.
29. Mai ales atunci când realizezi cu multă atenţie tehnica yoghină tradiţională MAUNA, cât şi atunci când te obişnuieşti să vorbeşti cât mai atent şi mai puţin, descoperi în felul acesta cu bucurie că devii în mod gradat capabil să asculţi mai mult şi să înţelegi cu totul altfel aproape tot ceea ce ţi se spune.
30. Ia aminte că întotdeauna, fără nicio excepţie, rostirile răutăcioase sau cuvintele calomnioase pe care eşti capabil să le stopezi atunci când tocmai eşti pe cale să le spui vor deveni imediat după aceea sclavele tale şi întotdeauna, fără excepţie, cuvintele de acest gen pe care ai să le rosteşti vor deveni la scurt timp după aceea stăpânele tale şi, mai mult decât atât, vor declanşa în universul tău lăuntric procese de rezonanţa ocultă nefaste.
31. Minutele, orele, zilele, lunile şi anii care sunt trăite din plin aici şi acum, în prezent, într-o manieră profundă şi plenară, îţi oferă întotdeauna cu mult mai multe experienţe binefăcătoare decât ar putea să-ţi ofere aproape toate cărţile obişnuite din această lume. Ia aminte că întotdeauna, fără excepţie, atunci când parcurgi cu atenţie, cu avânt şi cu o exemplară perseverenţă calea spirituală, fiecare gram de practică benefică adecvată valorează întotdeauna cât tone de teorie.
32. Este mult mai bine să ai în faţa ta o banană în farfurie decât să visezi în timp ce eşti foarte înfometat la pepenii cei dulci şi inaccesibili ce se află în grădina cea plină de roade a vecinului.
33. Fiinţa umană care în permanenţă acumulează noi şi noi metode iniţiatice valoroase şi eficiente sau care face eforturi adecvate şi susţinute ca să aibă acces la noi şi noi iniţieri, dar cu toate acestea nu le pune după aceea niciodată în practică, fiindu-i aproape imposibil să acumuleze chiar şi o jumătate de gram de practică, se aseamănă cu un ţăran care an de an lucrează din greu pământul pe care îl are la dispoziţie arându-l cu trudă, fără ca după aceea să semene în el sămânţa pe care o are la dispoziţie şi care îi aduce toamna, la vremea culesului, multe roade minunate.
34. Atunci când nu ne poziţionăm corect şi nu ne aşezăm astfel încât să beneficiem din plin de căderea ei, cireaşa cea minunată nu va ajunge exact în gura noastră deschisă, chiar dacă vom rămâne douăsprezece ore sub cireş, aşteptând în zadar ca o astfel de minune să se producă.
35. Să luăm aminte că tot aşa precum o mare ce este mereu calmă nu va face până la urmă să apară nişte marinari destoinici, eroici, curajoşi şi maturi, ce au acumulat multă experienţă necesară, tot aşa absenţa completă a încercărilor spirituale şi a testelor care apar pe măsură ce parcurgem o cale spirituală nu ne va face să devenim nişte aspiranţi maturi, responsabili şi care dispun de o extraordinară experienţă spirituală.
Citiţi a doua parte a articolului
Articol preluat din Revista Yoga Magazin nr. 99/100, ediţie aniversară
Citiţi şi:
Sfaturi pline de înţelepciune pentru cei care au îmbrăţişat calea binelui divin
Sfaturi utile pentru aceia care aspiră să folosească într-un mod înţelept timpul
Unele aforisme și cugetări inedite referitoare la starea de înţelepciune
yogaesoteric
19 martie 2020