Personalitate predominant pesimistă

Pesimiştii pretind întotdeauna că dincolo de aparenţe atitudinea lor este doar raţională. Încărcarea cu “balast” adeseori dăunător care urmează fiecărei opţiuni a pesimistului în care cel mai adesea el mentalizează partea negativă a probabilităţilor, dovedeşte de fapt inapetenţa pentru noile posibilităţi, frica, suspiciunea, anxietatea şi respingerea aproape bolnăvicioasă faţă de fiecare schimbare binefăcătoare. Această atitudine generală, specifică pesimiştilor este cel mai adesea alimentată de o anumită lipsă de consideraţie pentru propria persoană. incapacitatea de a adopta o viziune pozitivă, binefăcătoare încurajează pasivitatea şi complacerea într-o stare penibilă din care nu lipsesc lamentările. Deviza pe care aceştia o rostesc aproape inconştient “ce rost are să… dacă oricum se va sfârşi rău ” îi împiedică pe cei pesimişti să-şi facă prieteni noi, să iubească din tot sufletul sau să se lase iubiţi, să ducă cu succes la bun sfârşit o terapie naturistă ce necesită mai mult timp (uneori şi două luni).