Peste 110 milioane de persoane (22,5% din totalul populaţiei) sunt ameninţate de sărăcie sau de excluziune socială

Ia te uită ce mi-aduce aminte feisbuc acum, la finalul plandemiei: 110 milioane de europeni erau, acum trei ani, amenințați cu sărăcia și excluziunea socială!

Iată că plandemia ne-a rezolvat: amenințarea a devenit fapt. La ora asta, unu din patru europeni este sărac, ba chiar înfometat și înspăimântat pentru viitorul său imediat. Mai mult de o treime au fost excluși social, pe criterii sanitare.

Citiți, vă rog. Am avut dreptate în intuiția de atunci, dar mi-aș fi dorit să mă înșel…

„În UE, leagănul democraţiei şi al drepturilor omului, mai mult de 110 milioane de persoane (22,5% din totalul populaţiei) sunt ameninţate de sărăcie sau de excluziune socială.

În mod evident, procentul este mult mai mare în România, iar sărăcia afectează cel mai mult copiii şi femeile, mai ales pe cele singure.

Combaterea sărăciei şi a inegalităţii este necesar să înceapă cu garantarea unui venit minim decent care să ilustreze faptul că societatea nu îşi abandonează cetăţenii, ci îi sprijină.

Venitul minim garantat este necesar să fie adaptat nivelului şi modului românesc de viaţă, precum şi sistemului de redistribuire socială, fiscalitate şi buget personal sau familial în raport de un cost minimal al vieţii (coşul minim lunar de consum). Cel mai probabil, acest venit s-ar putea situa, în prezent, la nivelul sumei de 800 de euro lunar pe persoană.

Pentru persoanele inactive, acest venit ar fi necesar să asigure subzistența personală şi familială, costurile cu educaţia şi sănătatea copiilor şi costurile de reintegrare în muncă sau în activităţi generatoare de venituri. Plata acestui venit minim garantat se va efectua dintr-un fond special, constituit de stat, în care se vor vira taxe pe cifra de afaceri a companiilor din IT (inclusiv platformele de vânzări sau de servicii online), taxe pe cifra de afaceri şi impozite pe veniturile excepţionale ale creditorilor financiari şi contribuţii ale celorlalte companii din industrie sau comerţ care utilizează din ce în ce mai des şi extensiv robotizarea şi inteligenţa artificială. În viitorul apropiat, numărul persoanelor inactive va creşte din cauza robotizării industriei şi a informatizării serviciilor, rezultând o pătură socială dramatic pauperizată şi inevitabil anarhică, de unde concluzia că beneficiarii predilecţi ai acestei tendinţe economico-sociale este necesar să contribuie solidar la neutralizarea acestui risc.

Venitul minim garantat nu poate fi doar un amortizor social, întrucât nu poate fi soluţia la o criză socială continuă. În plus, utilizarea acestui instrument de reducere a sărăciei poate determina abuzuri şi fraude, inclusiv prin manipularea intenţiei de vot politic. De aceea, venitul minim garantat este necesar să fie conceput ca un mijloc de reintegrare socială şi de revenire în activitatea generatoare de venituri a celor săraci şi marginalizaţi. Prin obligativitatea alocării unei părţi din acest venit în scopul asigurării auto-finanțării pregătirii sau a reconversiei profesionale, se evită ca instrumentele cu finanţare publică utilizate până în prezent să eșueze în îmbogățirea ilegitimă a şefilor de ONG-uri şi a proprietarilor de SRL-uri cu acest obiect, şefi sau proprietari care au cumulat aceste „calităţi” cu funcţia sau demnitatea publică ori cu cumetriile politice.

Pentru persoanele active, impactul acestui instrument de combatere a sărăciei va fi indirect, dar inevitabil, întrucât salariul minim nu va putea fi mai mic decât venitul minim garantat. Ca efecte secunde, majorarea salariului ca urmare a includerii venitului minim garantat va determina creşterea productivității muncii şi a fidelităţii faţă de întreprinderea angajatoare şi, mai ales, va determina neutralizarea „optimizării” fiscale, practicată în prezent sub forma unui salariu minimal scriptic, purtător de plăţi minimale la buget şi la sistemele de asigurări sociale, însoțit de un venit suplimentar, nefiscalizat, cu consecinţa unor prestaţii sociale cvasi inexistente în caz de nevoie.

Admisibilitatea şi ridicarea la rang de universalitate a venitului minim garantat este o chestiune de voinţă politică, şi nu de compatibilitate cu Constituţia. Deşi îşi are un solid temei juridic în art. 153 alin. 1 din TFUE şi în principiul constituţional al nivelului decent de viaţă pe care statul democratic şi social este necesar să îl asigure cetățenilor săi, venitul minim garantat nu ar trebui să fie subiect de conflict juridic de natură constituţională, ci un principiu fundamental al codului etic, un punct cardinal al busolei morale a societăţii noastre.

Un alt set de instrumente de combatere a sărăciei şi a inegalităţii îl reprezintă plafoanele la chiriile pentru locuinţe, la dobânzile bancare şi la utilităţi, precum şi asumarea de către fiecare autoritate a administraţiei publice locale a sarcinii publice de a asigura locuinţe sociale şi subvenţii la utilităţi în favoarea persoanelor aflate în situaţie vulnerabilă.

Inegalităţile subminează coeziunea socială. Oamenii ajung să îşi deteste originile și rădăcinile într-o societate care îi ignoră şi îi exclude sau îi marginalizează, în favoarea unui număr redus de persoane și entităţi, mereu aceleaşi, care deţin controlul politicilor publice şi al procesului de elaborare a legilor. Acolo unde cineva câştigă mult şi constant, toţi ceilalţi pierd, iar ceea ce urmează este anarhia. O societate democratică nu îşi poate permite perpetuarea actualei stări de fapt. Nu îmi doresc nici iobagi, nici paria în ţara mea. Toţi avem dreptul la o casă, o familie şi un viitor pe acest pământ.”

Autor: Gheorghe Piperea

Citiți și:
Gheorghe Piperea: „Cam asta a fost plandemia, peste tot în lume: o babilonie, un rai al țicniților și al impostorilor”
Gheorghe Piperea: „Numai că societatea de azi este o oală de fierbere sub presiune, care are nevoie de supape, de debușee”

yogaesoteric
26 mai 2022