Peste 7 milioane de morţi în Congo, pentru profitul corporaţiilor de telefonie mobilă

 
de George Preda

Resursele naturale din Congo (Zair) sunt extrem de valoroase. Este vorba de diamante, aur, cupru, dar mai ales niobiu, cobalt şi coltan – materiale necesare în industria nucleară şi electronică, indispensabile pentru producerea, de exemplu, a telefoanelor mobile. Această ţară din Africa centrală ar fi trebuit să fie una dintre cele mai bogate ţări din lume. În schimb, Republica Democrată Congo este devastată de invazii militare şi războaie civile, întreţinute şi finanţate cu abilitate de companiile multinaţionale care urmăresc să controleze aceste resurse. Rezultatul? O ţară devastată, o populaţie iremediabil cufundată în mizerie şi sărăcie şi peste 7 milioane de morţi, din 1996 până în prezent.

Cu toţii folosim zi de zi telefoane mobile şi alte dispozitive high-tech, care fac parte din confortul nostru cotidian. La fabricarea acestora sunt necesare anumite minereuri şi materiale extrem de rare, printre care cobaltul şi coltanul, un minereu al cărui preţ a explodat în anii ’90 (odată cu telefonia mobilă) ajungând rapid la preţuri de peste 1200$ kilogramul. 80% din zăcămintele de coltan de pe glob se găsesc în Congo şi sunt masiv exploatate, cu profituri de 20 de milioane de dolari lunar. Cobaltul este şi el o resursă foarte preţioasă, fiind un element esenţial în industria nucleară, chimică şi aerospaţială. În  anul 2000, exportul de cobalt din Congo era estimat la valoarea de 6 milioane de dolari zilnic. Adăugând la acestea şi alte resurse naturale din Congo (diamante, staniu, cupru, aur, niobiu), ne-am aştepta ca această ţară să fie printre cele mai bogate din lume.

Primul război din Congo (1996-1997), finanţat de SUA

Din cauza implicării marilor corporaţii, ştirile despre războiul perpetuu din Congo, care apar în media corporatistă sunt extrem de vagi şi nu menţionează cauzele reale ale conflictelor şi proporţiile distrugerilor. De exemplu, deşi este evident că invazia Republicii Democrate Congo a vizat preluarea controlului asupra resurselor de coltan, mass-media de propagandă a prezentat public, ca pretext de război, necesitatea îndepărtării pretinsului “dictator” Mobutu Sese Seko, care reuşise să păstreze integritatea teritorială şi suveranitatea ţării.

În 1996, SUA a finanţat armatele Rwandei şi Ugandei (ţări vecine cu Congo), pentru ca acestea să invadeze Congo. Oficial, atât Marea Britanie, cât şi SUA şi Israelul au sprijinit această campanie. Se ştie că Pentagonul s-a aflat în spatele operaţiunilor militare. Până în 1998, trupele militare rwandeze şi ugandeze preluaseră controlul asupra zonelor miniere şi asupra zăcămintelor care prezentau interes pentru marile corporaţii. Profiturile armatei rwandeze, rezultate din exploatarea coltanului, se ridicau la 20 de milioane de dolari pe lună. Chiar şi după micşorarea preţului coltanului, profiturile sunt imense.

Tragedia poporului congolez, întreţinută de interese corporatiste

Mineritul şi comercializarea coltanului sunt controlate exclusiv de către Rwanda, deşi se desfăşoară pe teritoriul Republicii Congo. Un număr extrem de mare de rapoarte privind încălcarea drepturilor omului în zonele respective au făcut ca Naţiunile Unite să declare problemele din Congo ca fiind cea mai acută criză de pe planetă. Nu s-a ajuns la nicio soluţie viabilă, după mai bine de 12 ani. Adevărata cauză a suferinţelor poporului congolez se află în interesul unor companii de a obţine profituri cât mai mari, perpetuând practic crima organizată, dacă aceasta le susţine interesele. Tragedia conflictelor din Congo a fost generată de corporaţiile investitoare, armatele de mercenari pe care le-au finanţat acestea şi structurile supra-guvernamentale care le sprijină interesele.

Coltanul este transportat din mine în punctele de comercializare, unde este achiziţionat de comercianţi străini care organizează transportul acestuia, în principal prin Rwanda. Firmele care dispun de tehnologia necesară extrag din minereul de coltan pulberea de tantal (cu ajutorul căreia se fac condensatoarele cu tantal folosite în circuitele electronice şi mai ales în telefoanele mobile). Tantalul este achiziţionat de firme precum Nokia, Motorola, Compaq, Sony etc.

Dintre corporaţiile implicate în exploatările miniere din Congo, un exemplu este Cabot Corporation din SUA. Este interesant de remarcat că preşedintele executiv al acestei firme în timpul boom-ului coltanului din anii ’90, Sam Bodman, a fost numit Secretar pentru Energie de preşedintele american George Bush. Mai multe persoane care aveau poziţii cheie în timpul administraţei Clinton în anii ’90 au căpătat apoi posturi de conducere în firma Sony, o altă corporaţie care a profitat din plin de exploarea coltanului şi cobaltului din Congo.

Războiul Mondial African

Aşa-zisul „al doilea război din Congo” a fost supranumit şi „Războiul Mondial African” sau „Marele Război African” şi a avut loc între anii 1998 şi 2004. Aceste denumiri, primul şi al doilea război, sunt improprii, având în vedere faptul că nu a existat nicio perioadă de pace din 1996 şi până în prezent. Toate ţările din jur au fost implicate în diferite perioade ale Marelui Război African, fie susţinând guvernul, fie organizând „trupe de eliberare”. În spatele tuturor acestora se află aceleaşi interese corporatiste, care au întreţinut conflictul şi au finanţat diferitele facţiuni militare şi etnice. În urma Marelui Război African au murit 5,4 milioane de oameni şi acesta este considerat a fi cel mai distrugător conflict de pe glob, după al Doilea Război Mondial. Şi în prezent mor 40.000 de oameni în fiecare lună ca victime ale conflictelor, sau din cauza bolilor sau foametei generate de război. Instabilitatea politică, lipsa controlului asupra resurselor ţării, violenţa perpetuă şi epidemiile nu oferă o perspectivă prea luminoasă poporului congolez. O întreagă naţiune de 50 milioane de locuitori a fost aruncată în mizerie şi război pentru ca unele corporaţii multinaţionale să se îmbogăţească pe seama resurselor naturale ale acestei ţări. Mass-media nu spune aproape nimic despre această tragedie perpetuă, iar în ceea ce spune nu se vorbeşte deloc de adevăratele interese şi motive ale acestui „genocid high-tech”.

Citiţi şi:
Controlul militar american asupra resurselor naturale din Africa
Trupele de menţinere a păcii în Haiti au masacrat populaţia civilă 

yogaesoteric
17 mai 2008