Pietrele trăsnetului

de Aniela Ungureşeanu

Sub denumirea de pietrele trăsnetului sunt cunoscute rocile care au căzut la sol odată cu ploile. Au în general o formă triunghiulară, sunt lustruite, lipsite de asperităţi, cu o configuraţie regulată care arată că ele nu se află într-o stare brută ci au fost prelucrate. Oamenii din popor cred în existenţa acestor pietre ale trăsnetului la fel de mult cum cred în fantome şi în vrăjitori.

În Sumatra, Java, Malacca indigenii relatează că, frecvent, lângă copacii carbonizaţi de trăsnet, găsesc bucăţi de jad foarte bine prelucrate. Să menţionăm faptul că în aceste zone jadul nu este un mineral des întâlnit în sol. În Germania au fost găsite două pietre triunghiulare în trunchiul unui arbore lovit de trăsnet în timpul unei furtuni. La o fermă din Anglia o vacă a fost ucisă de trăsnet. Pe locul pe care a fost găsit animalul, s-a descoperit înfiptă în pământ o bucată de jad. Un om de ştiinţă, Sir John Evans, susţine că: „Aceste obiecte de jad sau silex sunt cele care produc străfulgerarea de lumină pentru că sparte în bucăţi emană un miros caracteristic”, făcând astfel o referire evidentă la meteoriţii care lasă în urma lor un miros specific de sulf.

Un obiect metalic sferic a fost găsit şi la Bucureşti pe 17 august 1887 „în urma unei furtuni violente”. A fost analizat de un chimist, Jean Petrescu, care l-a încadrat în clasa materiilor meteoritice. Fie că era fabricat sau nu, a fost descris în felul următor:  sferă elipsoidă metalică având raza mare de 5 cm.

În Anglia, la Westmoreland un bărbat împreună cu soţia şi fiicele lor au văzut o piatră căzând din cer în cursul unei furtuni, piatră care în cădere a ucis o oaie şi apoi s-a înfipt în pământ. Tot în această zonă a fost semnalată căderea unei sfere de cuarţ.

La Hampshire, în septembrie 1852 a căzut o „piatră a trăsnetului” din pirită sau bisulfură de fier.

Tot în septembrie 1852 în grădina unui chimist a căzut o piatră de mărimea unei mingi de ping-pong cântărind patru sute de grame având consistenţă metalică.

În Jamaica au fost găsite asemenea pietre ce aveau inscripţii cuneiforme: ele pot fi considerate chiar tentative de comunicare ale altor civilizaţii cu civilizaţia noastră!

De exemplu, o rocă piramidală a căzut la Câmpina pe 2 august 1865: muchiile piramidei se afirmă că erau frumos rotunjite, iar feţele ei acoperite de o crustă neagră, aveau striaţii atât de regulate, încât păreau a fi fost trasate cu rigla.

Pe 20 iunie în timpul unei furtuni violente în Franţa, M. Ludre, profesor, a descoperit o piatră cu grosimea de 5 mm, având 2 grame şi fiind acoperită cu gheaţă. Obiectul părea tăiat şi modelat cu mijloace umane.

Deci de unde provin ele? Am putea oare deduce că nu suntem singuri în Univers?

Fragment preluat din Revista Misterelor nr. 9

Citiţi şi:

Materializări – Dematerializări

Pietre care călătoresc

yogaesoteric

ianuarie 2009