Planul de victorie al lui Zelenski, în ruine

Armata ucraineană este pe punctul de a se prăbuși de-a lungul întregului front de o mie de kilometri. Volodimir Zelenski, al cărui mandat a expirat în martie, dar care este încă recunoscut ilegal drept președinte ucrainean de către Occidentul colectiv, a avut un nou turneu de cerșit la Washington pentru mai multe arme și miliarde de dolari.

În „planul său de victorie” publicat recent, Zelenski dorește să îi forțeze pe ruși să capituleze la masa negocierilor în următoarele câteva luni, ceea ce – conform propriilor sale declarații – poate reuși numai dacă SUA și cele mai importante state NATO îi îndeplinesc principalele cereri:

1. Livrarea de rachete cu precizie, cu o rază de acțiune de cel puțin 500-700 km din Marea Britanie, Franța și Germania, în special din SUA, pentru a distruge infrastructura militară, cum ar fi centrele de comandă, control și comunicații, precum și aerodromurile și depozitele de provizii și muniții etc., adânc în hinterlandul rusesc.
2. Integrarea sistemelor de apărare aeriană ale NATO: NATO ar trebui să utilizeze sistemele sale de apărare aeriană pentru a preveni atacurile aeriene rusești asupra Ucrainei de vest de pe teritoriul polonez și românesc, în timp ce sistemele ucrainene din vest pot fi mutate mai aproape de linia frontului din est.
3. Sprijin militar direct din partea trupelor terestre ale NATO: Zelenski solicită o mai mare implicare directă din partea NATO sub forma trupelor terestre în vestul Ucrainei, pentru a elibera soldații ucraineni de acolo și a-i trimite pe linia frontului.

Belicosul antirus Julian Röpcke de la Bild a etichetat viziunea lui Zelenski privind un „plan de victorie”, care a fost probabil creată într-o frenezie provocată de droguri, drept „discursul destinului”.

La reuniunea de la Kiev din luna septembrie denumită pompos „Conferința europeană de securitate de la Yalta”, Zelenski era convins că „planul său de victorie” va forța Rusia să renunțe, deoarece va pune guvernul Putin sub o presiune atât de mare încât acesta va fi înlocuit la Kremlin de un regim favorabil NATO.

La fel cum sioniștii din Israel încearcă de ceva timp să atragă SUA în războiul pe care îl plănuiesc de mult împotriva Iranului prin intermediul Hezbollah din Liban, Zelenski încearcă și el să scape de situația disperată, folosind „planul său de victorie” pentru a obține implicarea directă a NATO, și mai ales a Statelor Unite, în războiul împotriva Rusiei. Numai în acest fel își poate asigura guvernarea și, probabil, supraviețuirea fizică pentru o perioadă mai lungă și își poate pregăti plecarea.

Potrivit celor mai importanți experți militari occidentali – de la fostul general german Kujat la fostul adjunct al secretarului american al apărării, Stephen Bryen – punerea în aplicare a „planului de victorie” ar fi nimic mai puțin decât o declarație clară de război împotriva Rusiei de către SUA și NATO. Bryen chiar a avertizat într-un articol de opinie publicat în Asia Times că o astfel de implicare directă a NATO ar putea declanșa, cel mai probabil, al Treilea Război Mondial. De asemenea, președintele rus nu a lăsat nicio îndoială în această privință, Putin făcând o declarație pe tema presupusei „autorizări” a SUA și Marii Britanii de a ataca teritoriul Federației Ruse cu rachete occidentale cu rază mai lungă de acțiune:

„Există o încercare (din partea Occidentului) de a amesteca termenii. Nu este vorba despre autorizarea sau interzicerea regimului de la Kiev să atace teritoriul Rusiei. Ucraina atacă deja cu ajutorul vehiculelor aeriene fără pilot și al altor mijloace. Dar când vine vorba de utilizarea armelor de mare precizie și cu rază lungă de acțiune fabricate în Occident, situația e mult diferită.

Adevărul este că armata ucraineană, după cum confirmă toți experții din Est și din Vest, nu este în măsură să lovească cu arme moderne, de mare precizie și cu rază lungă de acțiune fabricate în Vest. Ea nu poate face aceasta. Este posibil doar cu ajutorul datelor din satelit, pe care Ucraina nu le are – sunt date care provin doar de la sateliții fie ai Uniunii Europene, fie ai Statelor Unite, în general de la sateliții NATO. Acesta este primul punct.

Al doilea punct, foarte important, poate decisiv, este că misiunile de zbor către aceste sisteme de rachete pot fi de fapt efectuate numai de personalul militar din țările NATO. Personalul militar ucrainean nu poate. Prin urmare, nu este vorba de a autoriza sau de a nu autoriza regimul ucrainean să atace Rusia cu aceste arme. Este vorba de a decide dacă țările NATO sunt sau nu implicate direct într-un conflict militar.”

Declarația lui Putin necesită probabil o scurtă explicație:

Dacă Ucraina își trimite dronele la Moscova, de exemplu, poate obține coordonatele prin intermediul Google Maps sau al altor baze de date disponibile gratuit, fără a fi nevoie de implicarea Occidentului. Dar sistemele avansate de rachete și de arme cu precizie de vârf sunt, de obicei, controlate de un software special dezvoltat, strict secret, care necesită chei și programe speciale pentru a introduce coordonatele. În cazul unor incidente de securitate, divulgarea acestor chei digitale ar compromite întregul sistem al țărilor NATO în cazul unor viitoare conflicte cu Rusia, motiv pentru care ucrainenii nu primesc respectivele chei. Doar soldații NATO de la sol pot alimenta misiunile de zbor ale rachetelor.

În concluzie, declarația lui Putin spune apoi:

„Dacă această decizie va fi luată, ea nu va însemna altceva decât participarea directă a țărilor NATO, a Statelor Unite și a țărilor europene la războiul din Ucraina. Aceasta este implicarea lor directă. Iar asta, desigur, modifică semnificativ esența și natura conflictului. Ar însemna că țările NATO, Statele Unite și țările europene sunt în război cu Rusia. Și dacă acesta este cazul, atunci, având în vedere modificarea naturii conflictului, vom lua deciziile adecvate pe baza amenințărilor care vor apărea pentru noi.”

Reacțiile Rusiei și riscurile de escaladare

Rusia a avertizat în repetate rânduri în trecut că utilizarea armelor occidentale cu rază lungă de acțiune împotriva teritoriului său ar duce la o escaladare. În cazul în care SUA sau statele NATO ar urma să pună în aplicare chiar și parțial „planul de victorie” al lui Zelenski și ar interveni direct în conflictul armat cu rachete cu rază lungă de acțiune, una dintre primele măsuri plauzibile ale Moscovei ar fi să se aștepte ca sateliții americani relevanți utilizați pentru coordonarea țintelor să fie orbiți, aruncați de pe orbită sau distruși. Rușii au capacitățile necesare pentru aceasta. Dronele americane de recunoaștere deasupra Mării Negre au fost, de asemenea, doborâte.

Astfel de lovituri nu ar provoca victime de partea occidentală și le-ar da politicienilor belicoși și mass-mediei puține motive să inflameze și mai mult spiritele. Și ar putea duce la o pauză de reflecție în Occident.

În cazul în care escaladarea occidentală ar continua oricum, atunci, în conformitate cu declarațiile unor politicieni ruși de frunte, se poate aștepta ca Rusia să își folosească rachetele hipersonice nedefensive pentru a distruge cu focoase convenționale ținte militare din țările NATO din care este susținut sau purtat războiul împotriva Rusiei. Înseamnă că obiective din Polonia, prin România, până în Regatul Unit și Franța și, mai presus de toate, Germania sunt acum în vizorul rușilor. Aceasta se datorează faptului că Germania, cu hub-urile sale, este cel mai important centru pentru logistica NATO. De asemenea, în Germania se află baza centrală americană de la Ramstein, din care SUA coordonează și dirijează războiul din Ucraina împreună cu alți aliați.

Pericolul unei escaladări rusești dincolo de Europa este recunoscut și de consilierii americani mai puțin înfierbântați. Unii oficiali ai serviciilor secrete din SUA au avertizat, de exemplu, că represaliile Rusiei pentru atacurile occidentale cu rază lungă de acțiune ar putea consta în furnizarea de rachete rusești de ultimă generație grupurilor ostile SUA din Orientul Mijlociu, cum ar fi rebelii houthi. Acestea ar putea ataca apoi bazele și navele americane din întreaga regiune, ceea ce ar cauza o problemă considerabilă pentru Washington.

„Planul de victorie” al lui Zelenski, și anume implicarea NATO în conflict, a fost susținut de la bun început în special de Regatul Unit. Britanicii au găsit susținători entuziaști în secretarul de stat american Anthony Blinken și în consilierul american pentru securitate națională Jake Sullivan, în timp ce alte state NATO, inclusiv Germania, au acționat cu prudență.

Cu toate acestea, pentru șoimii de la Londra și Washington, cursul unui război major împotriva Rusiei părea să fi fost deja stabilit. Premierul britanic Keir Starmer nu era nevoie decât să vină personal la Washington pentru a „elibera” rachetele cu rază lungă de acțiune americane și britanice într-o declarație comună cu președintele Biden în fața presei internaționale. Dar șoimii s-au bucurat prea devreme. Vizita premierului Starmer s-a încheiat fără o conferință de presă comună, nici cu Biden, nici cu vreun alt membru al guvernului american. Ce s-a petrecut?

Pentru a răspunde la întrebare, este necesar mai întâi să știți cine conduce de fapt Casa Albă. Pe hârtie, este încă Joe Biden, dar demența sa avansată nu mai poate fi ascunsă. Formal, însă, el este încă în funcție. Dar când Anthony Blinken spune că președintele a luat decizia, a fost într-adevăr președintele cel care și-a folosit autoritatea pentru a decide asupra războiului sau păcii? Se pare că Blinken și Sullivan au gândit scenariul, împreună cu Biden ca figurant și cu britanicii ca martori, pentru a pune în scenă acest spectacol extrem de criminal ce conduce NATO într-un război direct împotriva Rusiei.

Dar criminalii politici au făcut evident calculele fără Pentagon, a cărui conducere nu este în niciun caz interesată de un război direct cu Rusia. Secretarul de război al SUA și fostul general Lloyed Austin a fost cel care a distrus planul Zelenski-Starmer-Blinken atunci când a declarat că armele occidentale cu rază lungă de acțiune nu mai pot influența rezultatul războiului din Ucraina și nu ar face decât să crească pericolul unei confruntări directe cu Rusia. Așadar, există un anumit spațiu de respiro.

Și în conflictul din Orientul Mijlociu, Pentagonul pare să fi trecut peste Anthony Blinken. Potrivit unor surse neconfirmate, dar credibile, Pentagonul a recurs la ultimatumuri pentru a-i convinge pe israelieni să intre în negocieri de încetare a focului cu Hezbollah-ul libanez. Gestul ar împiedica un război împotriva Iranului, în care Israelul ar fi foarte fericit să implice armata americană, dar de care Pentagonul nu este deloc interesat. Următoarele zile și săptămâni vor fi interesante.

Citiți și:
Planul pentru victorie al lui Zelenski nu conține nicio victorie și niciun plan
România susține „Planul de Pace” al lui Zelenski

 

yogaesoteric
13 octombrie 2024