Planul vieții și terapia binelui

„Doctorul Cristian Răchitan este un Anghel Rugină, de altă factură. Doctorul Cristian Răchitan este un Român, un Om, care-și ajută conaționalii abandonați, conaționali aduși de așa-zisul stat român aproape de pragul plecării în «ultima călătorie». Doctorul Cristian Răchitan face ceea ce nu fac cei abilitați. Unii pentru că nu pot, alții pentru că nu vor! Doctorul Cristian Răchitan o face dezinteresat, o face pentru că-și iubește «țara și nevoile și neamul»”. (Ion Măldărescu)

„Doctorul naturopat-osteopat Cristian Răchitan este om căruia nu-i plac laudele și nu-i place să vorbească despre diplomele sale. Se definește, simplu, «un doctor care nu seamănă cu ceilalți»”. (Viorica Pîrja)

Românii, în general, ar fi bine să știe că sunt același om pentru toată România și pentru toată lumea, fiindcă eu sunt un doctor internațional. Sunt un om de știință care și-a propus să-i învețe pe oameni să înțeleagă că viața li s-a dat într-un scop anume. Și este necesar să fie trăită pentru acest scop.

Eu am trecut prin toată medicina, de la cea convențională, la cea ayurvedică, homeopatică, holistică, am un master în nutriție, aceasta rămăsese la rând și mi-a plăcut. Dar n-are nicio legătură cu ce fac eu. Fac o formă de osteopatie total diferită; am stabilit o nouă ramură în știința medicală – relația dintre cauza și efectul bolilor.

Nu m-a preocupat răspunsul la întrebarea „Ce este viața?”, eu am făcut cercetare despre cauzele bolilor, după ce am trecut prin toate ramurile medicinii. Mi-am făcut o bază anatomo-fiziologică, dar mi-am dat seama că răspunsul este abia la jumătate și am înțeles că mai este altceva, care nu ține de anatomia și fiziologia trupului. Am trăit o vreme prin Asia, dar nu m-am dus acolo să studiez medicina – am vrut să văd cum este privit omul dincolo de trup, cum relaționează el cu ce este în jurul său. Și am concluzionat că omul este o unitate și nu un individ care reprezintă partea materială. Am vrut să înțeleg ce este mai mult decât trupul, toate componentele care se întâlnesc într-un centru care se cheamă planul vieții sau destin.

Da, cred în destin. N-ai cum să nu crezi. Acesta este scopul existenței omului. Ce-ar face omul dacă n-ar avea un destin, pentru ce trăiește? Omul este aici să execute un plan al vieții. Asta m-a ajutat foarte mult să înțeleg cealaltă parte a cauzei bolilor. Cauza primară, adică conflictul dintre entitatea fizică și cea spirituală, la nivelul planului vieții.

Cu toții ar fi bine să înțeleagă că există o unitate compusă din trup, spirit și suflet și acestea se întâlnesc în planul vieții, în misiunea omului aici. Conflictul interior între cine ar fi necesar să fim și ce suntem, între ceea ce ar fi bine să facem și ce facem… aceasta constituie cauza primară a bolilor.

Planul vieții se intersectează cu sensul vieții. De fapt, sunt unul și același sau ar fi cazul să fie. Și ele țin seama de o singură lege dată de Dumnezeu, a armoniei, a onestității. Unde dispare onestitatea, începe boala.

Atunci când este confuz, omul ar fi bine să se întrebe: „De ce sunt aici? De ce sunt în viața asta, și de ce mi s-a dat viața?” Aceasta este prima întrebare pe care ar fi necesar să și-o pună toți oamenii. După ce află răspunsul la această întrebare, ar fi cazul să se întrebe: „Cum pot eu să maximalizez împlinirea menirii mele și care este regula pe care este necesar s-o respect pentru împlinirea misiunii mele aici?”.

Este foarte puțină lume care înțelege menirea misiunii mele. Aș putea să spun că în America este și mai puțină, pentru că acolo lumea este dominată mult mai mult de partea materială. Nu am conferențiat mult în America, mai mult în Europa, în Asia, în America de Sud…

În SUA am evitat susținerea conferințelor mele, pentru că eu nu accept să fiu plătit sau să plătească cei care vin. Ori acolo nu prea știu oamenii să primească ceva fără bani. Se face voluntariat, dar acolo este esența capitalismului. Mi-am propus ca după ce trece pandemia să-mi concentrez cea mai mare parte a energiei în a conferenția și călători în America. Este necesar să procedez într-un fel anume pentru că America este o altă lume. Foarte bună în anumite privințe, dar și foarte capitalistă. Și acolo, politicienii sunt ca peste tot în lume, poate mai rău.

Revenind la relația dintre boală și sănătate, la dualitatea dintre natura anatomică și dezechilibrele biochimice pe care le creează deciziile omului, susțin că boala nu este altceva decât un semnal de alarmă că ori nu facem ceea ce este necesar, ori nu facem cum ar fi bine să facem. Doar o mică părticică este consecința unor malformații anatomice, cea mai mare parte a bolii este cauzată de stres, provocat de acest conflict dual.

Pe om îl dezechilibrează cel mai tare slăbiciunile lui: mândria, lăcomia, viclenia, invidia, neputința de a ierta… Acestea, și altele, nu numai că dezechilibrează gândirea, ci îi îngreunează viața și sunt cel mai mare generator de boli. Aceste deviații de la Legea lui Dumnezeu, de care spuneam, cu cât sunt mai mari, cu atât produc mai mult stres, acesta fiind elementul esențial care alimentează boala. Le sugerez oamenilor să privească în interiorul lor mai mult și să-și descopere și recunoască slăbiciunile. Dacă nu sunt cinstiți cu ei înșiși, nu au nicio șansă să se vindece. Pot ameliora sau diminua simptomatologia, dar boala nu este îndepărtată.

În proporție de sută la sută, acest conflict interior și-l face fiecare om. De obicei, dăm vina pe alții, pentru că fugim de responsabilitate, pentru că mândria nu ne lasă, sau nu vedem participarea noastră la acel incident. Chiar dacă, să zicem, este din vina altora, probabil că mai sunt situații care sunt programate în destinul vieții, din care este necesar să învățăm. Să învățăm să iertăm, să fim mai îngăduitori, altfel ne stresăm și dacă ne stresăm, ne îmbolnăvim.

Medicina despre care vorbesc eu este medicina viitorului. S-a ajuns la un impas când medicamentele au atât de multe efecte adverse, iar oamenii, care și-au pus speranțe în medicamente și văd că acestea nu sunt eficiente, caută altceva. Medicamentul nu vindecă, ci îl ajută pe om să ducă boala, dându-i răgaz să caute alternative la cauza bolii.

Ce pot să propun oamenilor? Să învețe să fie cinstiți, cu ei mai întâi și apoi cu ceilalți, să vadă ce le place să facă, unde se simt bine, împliniți și de folos societății. Este important ca în tot ceea ce facem să respectăm această lege a onestității pentru că mult rău vine din nerespectarea ei.

Adaptare după dialogul dintre Dr. Cristian Răchitan și jurnalista Viorica Pîrja

Citiți și:
O descoperire revoluționară: medicina până acum nebănuită a cauzelor și a sensului apariției bolilor la nivelul trupului uman (I)
Iertarea ca strategie terapeutică

yogaesoteric
11 martie 2022