Pr. prof. dr. Mihai Valică: Omul între Chipul lui Dumnezeu și cip-ul biometric

Introducerea cip-urilor biometrice în paşaport şi în alte documente personale este, fără îndoială, un scandal. În toate aceste cazuri, neacceptarea cip-urilor biometrice nu este cazul să fie privită ca o reacţie pe fondul unui fanatism religios, aşa cum urmăresc unii din mass-media să sugereze, ci, mai întâi de toate, ca „o reacţie de apărare împotriva unei înregimentări forţate într-un sistem de supraveghere suspect”[1].

Lăsând la o parte orice panică şi tulburare, care nu fac cinste creştinilor, experimentele pe care guvernările României de după 1989 le aplică în serie[2] ar fi necesar să ne pună pe gânduri şi să ne întrebăm dacă cei ce ne conduc ne reprezintă interesele, dacă ne mai tratează ca pe cetăţeni şi persoane umane, ori doar ca pe o simplă marfă, pe care se poate pune o etichetă sau nişte cip-uri şi livra oricui.

Cred că este timpul să se supună această temă dezbaterii publice, ca o problemă de etică cetăţeneasca sau de etică biometrică a tehnologiei moderne[3], aşa cum s-ar cuveni unei ţări democratice, în care se pare că suntem doar figuranţi.

Introducerea cip-urilor este neconstituţională şi antidemocratică, întrucât nu s-a realizat prin dezbatere publică naţională şi încalcă flagrant „drepturile omului” prevăzute în Constituţia României[4] şi în alte legi internaţionale[5].

În ciuda faptului că UE recomanda 36 de luni ca timp acordat pentru dezbateri publice şi apoi implementarea sistemului cip-ului biometric[6], guvernarea trecută nu a ţinut cont de acest aspect şi, cu o grabă suspectă şi în mod tacit, a trecut la executarea lui.

Privându-ne de libertatea noastră de opinie şi opţiune, executând orbeşte şi slugarnic toate recomandările UE, ba chiar mai scurtând timpul de execuţie şi prin faptul că nu urmărește să le (re)negocieze şi să le nuanţeze după specificul nostru naţional sau spiritual, statul român devine astfel doar un simplu angajat şi funcţionar al Uniunii Europene.

În speranţa că această problemă va fi luată în discuţie, voi vorbi pe scurt în cele ce urmează despre valoarea omului şi destinul acestuia din punctul de vedere al antropologiei creştine ortodoxe. Mi-ar plăcea să se ţină seama, în eventualitatea unei dezbateri, şi de acest aspect teologic.

În filosofia elenă, la Platon, la stoici şi mai târziu la neoplatonici[7], tema „Chipul lui Dumnezeu” (eikon – imago Dei) reprezintă un termen fundamental, iar în Vechiul Testament constituie însuşi nucleul antropologiei. În Noul Testament termenul se îmbogăţeşte cu un conţinut hristologic, dând astfel noi dimensiuni antropologiei. După Sfântul Apostol Pavel, Iisus Hristos „este chipul Dumnezeului celui nevăzut”[8]. Omul nu este numai „limbajul lui Dumnezeu”[9], ci chiar imago Dei[10], deci „chipul şi asemănarea Lui”. În literatura patristică, imago Dei este axa în jurul căreia se structurează cosmologia, antropologia şi însăşi hristologia[11].

Tema imago Dei reprezintă temelia antropologiei ortodoxe[12]. Acest aspect face foarte greu de explicat – şi cu atât mai greu de înţeles – natura „chipului lui Dumnezeu”, adică omul. Conform Revelaţiei dumnezeiești, el este creat din trup şi suflet. Trupul este din materia comună Cosmosului, iar natura sufletului are o înrudire specială cu Dumnezeu. „Omul este înrudit cu Dumnezeu”[13], spune Sfântul Grigorie de Nyssa. El explică de ce natura omului se sustrage consideraţiei teoretice – atheoretos –, adică nu poate fi cuprinsă într-o formulare definitivă, sau o definiţie clară a „chipului”. El argumentează că „din moment ce Dumnezeu este necuprins, este cu neputinţă ca «chipul» Lui din om să nu fie şi el de necuprins”[14]. Din acest motiv, tot el spune, este mai uşor să cunoşti cerul decât pe tine însuţi. Omul rămâne un mister şi devine preotul întregului cosmos: „în calitate de pământ, sunt legat de viaţa de jos, dar fiind şi o părticică dumnezeiască, eu port în mine dorinţa vieţii viitoare”[15]. Deci chiar prin actul creaţiei omul poate participa la Existenţa dumnezeiască, este „neamul lui Dumnezeu”[16], şi din acest motiv „chipul” anticipează îndumnezeirea[17].

Termenul de imago Dei este îmbogăţit de Sfinţii Părinţi ai Bisericii prin diverse păreri teologice. Sfântul Ioan Damaschin scrie: „în câte moduri se spune expresia «după chip»? După faptul că omul are raţiune, intelect şi libertate; după aceea că, în fapt, conștiința omului naşte cuvânt şi emite duh; după calitatea de stăpân a omului….”[18]. Sfântul Epifanie al Ciprului crede că chipul lui Dumnezeu în om este în toată fiinţa umană şi „unde anume este sau unde se împlineşte chipul lui Dumnezeu în om este cunoscut numai de Dumnezeu însuşi, Cel Care a dat prin har omului existenţa Sa după chip”[19]. Sfântul Macarie Egipteanul considera că chipul lui Dumnezeu ar fi liberul arbitru, sau comuniunea cu Dumnezeu[20]. Sfântul Maxim Mărturisitorul vorbeşte despre o „reciprocitate între Dumnezeu şi om”. Ontologic, această reciprocitate se referă la relaţia Arhetip şi imaginea Sa, care este necesar să devină evidentă la nivel existenţial, printr-o dublă mişcare: mişcarea lui Dumnezeu spre om, prin întrupare, şi mişcarea omului spre Dumnezeu pentru îndumnezeire (theosis).

Asemănarea omului cu Dumnezeu „priveşte nivelul existenţial”[21], deci nu ontologic: devenim astfel dumnezei prin har, luând parte la viaţa Dumnezeirii, îndumnezeindu-ne prin participare la viaţa dumnezeiască. „În sensul îndumnezeirii, asemănarea aceasta conţine desigur un aspect supranatural, însă acesta e mai mult precondiționat decât un efect”[22].

Chipul omului redus de la sacru la profan

Dacă se respinge din motive de bioetică clonarea biologică, de ce nu s-ar respinge din aceleaşi considerente şi „clonarea electronică biometrică”, având ca motivaţie teologică învăţătura Bisericii Ortodoxe despre antropologie.

„Prin harul lui Hristos, prin dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi prin împărtăşirea Sfântului Duh”[23], omul reuneşte, în ipostasul său creat, dumnezeiescul şi umanul, după chipul lui Hristos, adică „chipul Celui ceresc”[24], ajunge „la măsura vârstei plinătăţii lui Hristos”[25] şi astfel devine dumnezeu prin har. În acest sens spune Sfântul Vasile cel Mare că „omul este o făptură care a primit poruncă să devină dumnezeu”[26], adică „chip al Chipului” – eikon Eikonos.

Deci omul are un destin hristologic, întrucât îşi are originea (αρχιν) în Hristos, Care este chipul, icoana lui Dumnezeu. Omul real „s-a născut atunci când Hristos a intrat în viaţă şi S-a născut”[27], iar ziua naşterii lui Hristos „este zi de naştere a umanităţii”[28]. Deci omul prin Hristos este alcătuit teologic, iar chipul său are o valoare teologică, hristică, şi nu îl putem amaneta sau împrumuta, ori permite să fie folosit fără voia şi libertatea lui.

Valoarea ontologică a omului nu constă sau nu se află în el însuşi, înţeles în mod autonom, cum susţin teoriile materialiste, în suflet, conștiință, intelect, sau exclusiv în persoana omului, cum susţin sistemele filozofice contemporane, ci în Arhetipul lui. Omul este înţeles astfel de Părinţii Bisericii „în mod ontologic numai ca fiinţă teologică. Ontologia lui este iconica”[29].

A permite ca chipul nostru să fie „clonat electronic”, înregimentat în cip-uri şi apoi manipulat după bunul plac al cuiva, aceasta înseamnă a „amaneta” ceea ce nu ne aparţine şi a reduce identitatea noastră iconica, care este unică, la un număr într-o bucată de plastic.

Din punct de vedere moral, aceasta este o desacralizare, întrucât se petrece o coborâre a dimensiunii spirituale, respectiv a chipului iconic uman, într-o folosinţă strict materială şi terestră. Or, chipul nostru aparţine Arhetipului dumnezeiesc, adică lui Dumnezeu.

Deci cip-urile biometrice, în acest context, contravin învăţăturii biblice şi patristice despre antropologia creştină, întrucât reduc, circumscriu şi mărginesc chipul/icoana fiinţei umane la o simplă tehnologie, la un suport electronic de emiţătoare şi implanturi.

Pr. Mihai Valică

Note:
[1] Citat in https://savatie.wordpress.com/2009/01/15/scandalul-cip-urilor/
[2] Vezi vaccinarea cu Gardasil, „anexarea si livrarea” României la UE fara referendum, legea 298 din 2008, cip-urile biometrice etc.
[3] Vezi BITE (https://www.biteproject.org/) – Research and to launch public debate on bioethics of biometric technology; https://www.cssc.eu/media_coverage.php:
[4] Vezi art.26: Autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și viața privată. Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri; art. 28: Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil. Vezi şi art. 53 şi 148.
[5] Art. 1 din Declaraţia universală a drepturilor omului spune că toate fiinţele se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Art. 12. Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viaţa sa personală, în familia sa, în domiciliul lui sau în corespondenţa sa, nici la atingeri aduse onoarei şi reputaţiei sale. Orice persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.
[6] Vezi https://ec.europa.eu/prelex/detail_dossier_real.cfm?CL=en&DosId=189152;
https://register.consilium.europa.eu/pdf/en/04/st06/st06406-re01.en04.pdf
https://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2004:385:0001:0006:EN:PDF
[7] Vezi H. Willms, Eikon. Eine begriffsgeschichtliche Untersuchung zum Platonismus. 1. Philo von Alexandria mit einer Einleitung über Platon und die Zwischenzeit, Münster, 1935; G. Kittel, Theologisches Wörterbuch zum Neuen Testament, 2, pp. 386-387; P. Aubin, „L´image de l´oevre de Platon“, in Recherches de science religieuse, 41 (1953), pp. 348-379. H. Merki, „Ebenbildichkeit”, in Reallexicon für Antike und Christentum, 4, 1959, pp. 459-479. Aceeași idee o găsim la Sf. Macarie Egipteanul: „între Dumnezeu și om există cea mai mare înrudire”, Omilia XLV, în Scrieri (Omilii duhovnicești), trad. de Pr. Prof. Dr. Constantin Cornitescu, București, 1992, p. 266.
[8] Coloseni 1, 15.
[9] Elie Wiesel, Chassidimus – ein Fest für das Leben. Célebration hassidique, Seuil, Paris, 1972, p. 94.
[10] Facerea 1, 26-27.
[11] Vezi Vladimir Lossky, Essai sur la théologie mystique de l’ Église d’Orient, Paris, 1944, pp. 109-129.
[12] Antropologia creștină ortodoxă cuprinde și noțiuni ca: homoiosis, syngeneia, charis, hyothesia, theotis, care vin în completarea noțiunii de imago Dei.
[13] Sfântul Grigorie de Nyssa, Oratio catehetica, 5, citat de Pr. Tache Sterea, Dumnezeu, Omul și Creația în teologia ortodoxă și în preocupările ecumenismului contemporan, Teza de doctorat, în Ortodoxia XLIX nr. 1-2, ianuarie-iunie, 1998, p. 65. Vezi și Pr. Dr. Vasile Răducă, Antropologia Sfântului Grigorie de Nyssa, Editura Institutului Biblic și de Misiune al BOR, București, 1996, pp.109-113.
[14] Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre alcătuirea omului 11, PG 44, 153D-156B, apud Panayotis Nellas, Omul – animal îndumnezeit, Perspective pentru o antropologie ortodoxă, Editura Deisis, Sibiu, 2002, p. 60. Vezi și R. Leys, L’image de Dieu chez S. Grégoire de Nysse. Esquisse d’une doctrine, Bruxelles-Paris, 1951, pp. 77-78.
[15] Paul Evdokimov, L’Orthodoxie, Paris, 1965, p. 80.
[16] Fapte 17, 28-29.
[17] Vezi Paul Evdokimov, op. cit., p. 80.
[18] Sfântul Ioan Damaschin, Despre cele două voințe în Hristos 30, PG 95, 168B, apud Panayotis Nellas, op. cit., p. 60.
[19] Sfântul Epifanie al Ciprului, Panarion 70; PG 42, 344B, apud Panayotis Nellas, op. cit. p. 60.
[20] Sfântul Macarie Egipteanul, Omilii duhovncești, ed. cit. pp. 82-83.
[21] Pr. Tache Sterea, op. cit., p. 67.
[22] Lars Thunberg, Man and the Cosmos, The Vision of St. Maximus the Confessor, Crestwood, 1985, p. 62, apud Pr. Tache Sterea, op. cit., p. 67.
[23] 2 Corinteni 13, 14; Romani 16, 24.
[24] 1 Corinteni 15, 49.
[25] Efeseni 4, 14. Majoratul omului coincide cu hristificarea lui (christopoiesis).
[26] Paul Evdokimov, Femeia și mântuirea lumii, Editura Christiana, București, 1995, p. 51.
[27] Sfântul Nicolae Cabasila, Despre viața în Hristos 4, PG 150, 604A.
[28] Sfântul Vasile cel Mare, La Nașterea lui Hristos 6, PG 31, 1473A.
[29] Panayotis Nellas, op. cit., p. 69.

Citiți și:
Semnul Fiarei – Pașaportul vaccinal fără de care nu poți să cumperi sau să vinzi
Apelul Părintelui Justin Pârvu împotriva actelor electronice. 12 ani de la o profeție mai ușor de înțeles astăzi, când ni se vorbește despre Pașapoartele electronice vaccinale obligatorii

 

yogaesoteric
11 martie 2023