PRATYAHARA pregătește meditația
Unul dintre idealurile vieţii noastre este acela de a fi fericiţi. Oamenii se află permanent – indiferent de nivelul lor de evoluţie – în căutarea fericirii. Un eveniment, un fapt de viață deosebit sau o stare sufletească fără egal sunt catalogate drept clipe de fericire şi devin apoi un fel de „reper”, o oază de lumină, la care ne raportăm. Dar odată cu trecerea timpului, ceea ce am trăit tinde să diminueze sau să dispară, lăsând în loc sentimentul neîmplinirii. De ce oare? Care ar putea fi cauza pierderii acestor repere?
În conformitate cu tradiţia siddha-şilor – care au dezvoltat din timpuri imemoriale yoga drept ştiinţă şi artă în acelaşi timp – nenumăratele dorințe care ne împing încoace şi încolo răsar din subconştient, unde sunt stocate toate experientele noastre trecute. Precum norii acoperă Soarele, tot astfel stresul şi grijile noastre acoperă beatitudinea care suntem în realitate noi înşine.
Siddha-şii spun, referindu-se la această condiție umană că, de fapt, noi doar „visăm cu ochii deschişi”, realizând cele mai multe acțiuni în mod inconştient, din obişnuinţă. În stare de meditație profundă, ei au descoperit totuşi că există ceva în noi înşine care este desăvârşit, perfect conştient 24 de ore din 24, independent de circumstanțe. Paradoxul existenței este că noi continuăm să uităm această fericire perfectă şi ne conformăm reacțiilor subconștiente.
Ce ne sfătuiesc înțelepții pentru a rezolva această dilemă universală? Ei spun: „Măsura fericirii noastre este proporțională cu gradul de autodisciplină”. Pentru a putea acționa conştient, este necesară autodisciplina sau SADHANA. În acelaşi sens, Patanjali defineşte yoga în tratatul său fundamental Yoga-Sutra, ca fiind „eliminarea fluctuaţiilor mentale născute din subconştient”. Pentru a obține acest deziderat este necesară, aşa cum am mai precizat deja, o SADHANA sau practică spirituală susținută. Vom urmări în cele ce urmează să facem o prezentare generală a procesului meditației, aşa cum este el tratat în textele yoghine tradiționale.
Cea mai înaltă practică yoga
Majoritatea oamenilor pot să practice cu succes gimnastică aerobică sau body building, de exemplu, fără să aibă noţiuni de anatomie umană sau fără să înțeleagă nimic din ceea ce fac sau motivul pentru care realizează acea acțiune. Din păcate (sau, poate, din fericire), situația nu este similară în yoga şi mai ales în practica meditației. Fără să cunoşti cu exactitate natura acestui proces este imposibil să-l realizezi, şi de aceea, în acest caz, nu poate fi vorba de meditație, ci doar de ipocrizie spirituală.
Meditația reprezintă cea mai înaltă practică yoga (ceea ce nu înseamnă neapărat că este foarte dificilă). În realitate, foarte puțini oameni sunt capabili să mediteze, din cauza a două motive principale:
– foarte puţini ştiu cu exactitate ce este meditația;
– încă şi mai puțini sunt dispuşi să se angreneze în acest proces, din lipsa motivației.
Nu toţi cei care stau nemişcaţi, având ochii închişi, meditează.
Meditația este o ştiinţă exactă, de aceea ea nu poate fi practicată într-o completă ignoranță. Numai cei care o studiază cu o motivație interioară serioasă o pot practica apoi cu succes. Ea înseamnă un anumit subiect asupra căruia să meditezi, întrucât, în absenţa lui, nu există meditație.
Cel mai simplu subiect de meditaţie poate fi un obiect fizic (un recipient, un desen, o minge etc.), în stadii mai avansate, obiectele meditației devenind din ce în ce mai subtile: imagini mentale create la voinţă, o informaţie, o problemă care este nevoie să fie soluționată, un gând, o idee, o energie subtilă, o stare de conştiinţă. Aici, cuvântul „obiect” va desemna unul dintre termenii enumerați.
Un aspect foarte important este faptul că obiectul meditației este necesar să fie foarte bine perceput de către subiect, cu alte cuvinte, să fie definit clar, într-o realitate obiectivă sau subiectivă. O idee vag conturată nu poate funcționa drept obiect de meditație. Astfel, subiectul, adică cel care practică meditația, este important să fie capabil să „prindă” cel puțin una dintre caracteristicile majore ale obiectului, dacă nu toate.
Tradiția străveche a înțelepciunii revelează anumite etape în meditație, bine definite, care este necesar să fie urmate pentru a putea pătrunde în starea de meditație. Fără a parcurge aceste etape, practicantul nu este pregătit să realizeze meditația. Aceste etape sunt: DHARANA, concentrarea mentală, DHYANA, meditaţia, şi SAMADHI, extazul dumnezeiesc ce apare în urma fuziunii depline dintre cunoscător, obiectul de cunoscut şi cunoaşterea propriu-zisă.
O etapă preliminară, dar obligatoriu necesară primeia este PRATYAHARA, retragerea simțurilor în sine.
Unicul secret în PRATYAHARA
PRATYAHARA înseamnă focalizarea atenției în sine, prin retragerea simțurilor de la obiectele exterioare (închizând porțile simțurilor); astfel, prin focalizarea lor asupra unui singur obiect, mintea devine ferm concentrată. Aceasta presupune dezvoltarea capacităţii de retragere spre interior a energiei celor cinci simţuri, ca şi abstragerea la voinţă a minții de la canalele senzoriale.
În stadii avansate, PRATYAHARA implică chiar abstragerea conștiinței de la procesul gândirii şi observarea detaşată a propriilor activități, într-o stare de introspecţie conştientă (VAIRAGYA).
Gândurile şi imaginile care apar constant în mintea noastră pot fi grupate în trei mari categorii:
– cele cauzate de contactul direct al simțurilor cu lumea exterioară;
– cele cauzate de anticiparea viitorului;
– cele cauzate de amintirea trecutului.
Ultimele două categorii sunt produse exclusiv de minte şi nu depind de vreo realitate exterioară. Scopul realizării lui PRATYAHARA este oprirea primei categorii de fluctuaţii mentale, adică a celor cauzate de contactul direct al simțurilor cu lumea exterioară, prin cele cinci canale senzoriale.
PRATYAHARA devine astfel precum un zid separator între organele de simţ şi minte. Organele de simț vor recepta şi vor răspunde stimulilor corespondenți, fără ca aceasta să mai creeze fluctuaţii mentale (VRITTI-uri). Aceasta va avea drept efect întoarcerea minții către sine, permițând yoghinului să se focalizeze asupra lumii sale interioare.
PRATYAHARA este definită în textele tradiționale yoghine ca detaşarea de obiectele simțurilor, prin fixarea atenției asupra unui singur obiect până la completa identificare a minții cu obiectul asupra căruia ne concentrăm.
Pentru a înţelege mai bine această explicație destul de confuză, să ne amintim că în cazul omului obişnuit, mintea urmează simțurile până la identificarea cu obiectul simțurilor. Totuşi, în cazul lui PRATYAHARA, se petrece exact invers: simțurile urmează mintea, iar obiectul lor devine cel asupra căruia aceasta se concentrează într-atât de mult, încât ele (simțurile) ajung să se focalizeze asupra acestui obiect ca şi cum ar fi unul palpabil prin simțuri.
Unicul secret în PRATYAHARA este puterea voinței, combinată cu o mare tenacitate şi o practică perseverentă. Cu alte cuvinte, este necesar să vă folosiți puterea voinței pentru a izola mintea de distragerile exterioare. În această stare, domeniul de acţiune al yoghinului este exclusiv propria sa lume interioară, lumea exterioară fiind eliminată complet din câmpul conștiinței prin puterea voinței sale.
Tehnica de meditație „Păstorul cu oile”
Adoptați o postură trupească confortabilă, relaxaţi-vă complet şi urmăriți să rămâneți nemişcaţi în acea postură cât mai mult timp. Reglați-vă ritmul respirator astfel încât să respirați cât mai profund și mai rar, însă fără vreun efort sau încordare inutile.
În timp ce rămâneți nemişcaţi şi respirați profund, începeți să vă retrageţi mintea de la orice gânduri care apar datorită percepțiilor exterioare. Această acțiune ne arată inevitabil că mintea este o furtună agitată de gânduri. Observaţi-le în mod detaşat: lăsați-le să vină şi să plece, fără să căutați să le influențați în vreun fel.
Această tehnică se numeşte astfel, deoarece în cazul ei mintea rămâne liniştită urmărind cu atenție dar şi cu detaşare gândurile, exact cum un păstor îşi priveşte oile care pasc.
Veți observa că pe măsură ce starea de calm fizic şi linişte se va aprofunda, şi mintea dvs. se va linişti. Chiar şi câteva secunde de pace mentală se dobândesc cu o foarte mare tenacitate, însă acestea ne vor aduce o mare fericire. Urmăriți să aveți o stare de vigilenţă permanentă în ceea ce priveşte apariția gândurilor şi să măriți durata perioadelor de tăcere mentală.
Atunci când veți putea face conştient PRATYAHARA (retragerea simțurilor de la obiectele lor), la dorință, sau să vă detaşaţi sau ataşaţi mintea de simțuri la voință, veți dobândi cu adevărat un puternic control asupra minții. PRATYAHARA reprezintă piatra de încercare pentru viața spirituală interioară.
Odată dobândită, veți putea oricând controla tendințele şi dorințele minții. DHARANA şi DHYANA urmează în mod automat atunci când PRATYAHARA va fi perfectă. Dacă PRATYAHARA va fi perfectă, atunci toate organele de simț se vor afla sub un control perfect. În timpul practicii spirituale, SADHANA, nu este indicat să ne ocupăm de mai multe lucruri în acelaşi timp; nu vorbiţi şi nu vă plimbaţi prea mult, nu mâncaţi şi nu dormiți mult. Observați în schimb cu atenţie cele cinci simțuri.
Multe dintre activitățile exterioare vor avea tendinţa de a distrage mintea: vorba multă o va deranja, plimbarea îndelungată o va extenua şi, în plus, o masă bogată va induce lenea şi somnolența.
Cheia puterilor paranormale
PRATYAHARA este cheia dobândirii aşa-numitelor puteri paranormale legate de rezistenţa la frig, căldură, durere etc. Aceste capacități sunt de obicei inaccesibile unei ființe cu un nivel de conştiinţă scăzut. Rezultatele obținute prin practicarea acestei tehnici pot fi absolut uimitoare, însă este necesar să aveţi mereu în vedere acest fapt foarte important: PRATYAHARA este convergerea spre interior a atenţiei şi constituie o modalitate de a accede în lumea voastră interioară şi chiar în conștiința voastră. Însă dacă urmăriți să obțineți puteri paranormale în urma acestei practici, nu faceți decât să pierdeți din vedere scopul esențial al practicii yoga.
O altă observație esențială este că scopul acestei tehnici nu este acela de a vă izola de lumea exterioară sau de a vă îndepărta de societate: PRATYAHARA înseamnă deschiderea unei porți spre propria voastră conștiință. Nu puteți îmblânzi un cal sălbatic decât dacă îl prindeți și îl închideți într-un țarc. Doar apoi puteți începe să-l dresați. În această analogie, caii sunt simțurile, iar PRATYAHARA este procesul dresajului.
Prin PRATYAHARA se obține controlul perfect asupra organelor de simț. Acest proces relaxează cu adevărat mintea şi o aduce într-o stare de pace profundă. Aceasta va avea efecte benefice uluitoare asupra calității gândirii dumneavoastră, însă este esențial să vă amintiți că scopul principal în PRATYAHARA este acela de a deschide poarta către lumea voastră interioară, care vă va permite să începeți explorarea ei, pentru că scopul final al practicii yoga este cunoaşterea de sine.
Articol preluat din revista Yoga Magazin nr. 12
Citiți și:
DHYANA – Meditaţia yoghină care conferă starea de înţelepciune
DHARANA disciplinează mintea
yogaesoteric
29 iulie 2019
Also available in:
Français