Presa braziliană despre cazurile Le Pen, Farage, George Simion, Bolsonaro: Este necesar să învețe să câștige

Încă de la prima alegere a lui Donald Trump, în urmă cu un deceniu, presa relatează despre acest fenomen: ascensiunea electorală a unei noi drepte postliberale. Cunoașteți deja numele: Orbán, Marine Le Pen, AfD, JD Vance, Nigel Farage, Jair Bolsonaro. Creșterea acestui grup este reală. Potrivit PopuList, aproape unul din patru alegători europeni votează astăzi pentru acest grup. În 2016, proporția era de unul din nouă, scrie publicația braziliană Estadao, într-un articol intitulat „Brazilia are nevoie de o nouă dreaptă” în care amintește și de ascensiunea lui George Simion în România.

Problema este că una e să crești electoral și alta e să guvernezi. Din 2016 încoace, noua dreaptă nu a condus niciun guvern național în Germania, Franța, Regatul Unit, Austria, Țările de Jos sau în vreo țară nordică. Iar atunci când s-a clasat pe primul loc, i-a fost blocat accesul la guvernare: FPÖ, Partidul Libertății din Austria, a câștigat în 2024, cu 28,85% din voturi, dar a rămas în afara guvernului. În același an, partidul lui Le Pen s-a clasat pe primul loc în primul tur al alegerilor legislative franceze, însă a încheiat pe locul al treilea la numărul de mandate.

Noua dreaptă nu pare nici prea pricepută să câștige în turul al doilea. Le Pen a obținut 33% în 2017 și 41% în 2022. George Simion a reușit chiar să câștige primul tur în România, în 2025, dar l-a pierdut pe al doilea. Acum, Flávio Bolsonaro este cel care repetă acest ciclu.

Este adevărat că există și exemple în sens contrar. Trump a câștigat de două ori; Javier Milei și Jair Bolsonaro au ajuns la putere în America Latină. Dar observați împotriva cui. Milei l-a învins pe ministrul Economiei unei țări cu o inflație de trei cifre. Jair Bolsonaro l-a învins pe campionul înfrângerilor electorale – Fernando Haddad – pe când Lula era în închisoare. Noua dreaptă pare să câștige atunci când alternativa este o stângă uzată. Și chiar și atunci când guvernează, pierde. Trump a pierdut în 2020, Bolsonaro în 2022, PiS în 2023. Niciun proiect nu a rezistat în timp.

Dintre cele 27 de guverne ale UE, noua dreaptă conduce astăzi doar unul: pe cel al lui Andrej Babiš, în Cehia – care tocmai a suferit un masacru electoral. În Parlamentul European ales în 2024, cele trei grupuri care reunesc aceste partide însumau 187 de mandate. Singur, Partidul Popular European, de centru-dreapta tradițională, avea 188.

Comparați cu dreapta tradițională. Creștin-democrații din CDU au condus guvernul german în peste 53 dintre cei 77 de ani ai Republicii Federale. Margaret Thatcher a câștigat trei alegeri consecutive; Helmut Kohl și Angela Merkel, câte patru fiecare. Din 2016 încoace, realegerile noii drepte se numără pe degetele unei singure mâini.

În numele alternanței la putere, Brazilia nu are nevoie doar de o dreaptă care să știe să piardă, ci și de una care să știe să câștige.

Ceea ce îi lipsește țării noastre nu este o dreaptă rușinată de propriile valori, în acord cu establishmentul politic, ci o dreaptă consecventă cu tradiția gândirii conservatoare: una care să intre în dialog direct cu suferințele alegătorului în carne și oase, nu doar cu utilizatorul înrobit de dependența de războaiele culturale alienante de pe rețelele de comunicare virtuală, unde replicile ostentative, menite să închidă gura adversarului, aduc like-uri cu prețul unei respingeri politice tot mai mari în lumea reală.

Mai mult decât în orice alt moment al istoriei, Brazilia are nevoie de o dreaptă sceptică față de concentrarea puterii și față de populism, capabilă să stabilească priorități și să înțeleagă că interesele unei țări sunt cu mult mai presus de ambițiile unui clan.

Brazilia are nevoie de o dreaptă angajată în promovarea agendei economice care, de-a lungul deceniilor, a adus partidelor de dreapta victorii electorale și realegeri în întreaga lume – o dreaptă care să abandoneze populismul fiscal și promisiunile nerealiste, ce par mai degrabă să-l atragă pe alegător într-o licitație de basme. O dreaptă care să nu-i lase stângii controlul asupra săracilor și negrilor, asupra minorităților sexuale și femeilor, asupra muncitorilor și periferiei urbane; care să respingă antiintelectualismul și brutalitatea și să fie capabilă să depășească doliul după perioada regimului militar și să se elibereze de identitarismul bărbatului alb evanghelic.

Avem nevoie, în sfârșit, de o dreaptă cu adevărat devotată libertății – care să nu invoce libertatea doar ca slogan politic – și care să știe să transpună apărarea acesteia în posibilități concrete de îmbunătățire a vieții. Care să înțeleagă frustrarea celor care muncesc mult și au puțin și să găsească ceva de oferit brazilianului de rând, dincolo de un dușman pe care să-l urască. De o dreaptă care să trateze banul public cu respect față de cei care îl asigură și față de cei care depind de el și care să înțeleagă că există o exigență morală în sarcina de a face ca o școală să învețe elevii, un centru medical să îngrijească pacienții și o lucrare să fie predată. Este și datoria conservatorilor să aibă grijă de cei aflați în cea mai mare nevoie.

Stânga va continua să obțină alegerea și realegerea președinților atât timp cât nu va exista o dreaptă care să înțeleagă că brazilianul de rând nu este oprimat de cultura woke, ci de probleme ale lumii reale, care cer soluții din lumea reală, mult dincolo de invocarea autorității unui nume de familie.

Edmund Burke, părintele conservatorismului modern, scria în 1790 că un stat lipsit de mijloacele de a înfăptui anumite transformări este lipsit de mijloacele propriei conservări. Lecția este valabilă și pentru partidele de dreapta.

Este timpul să scoatem copiii din încăpere și să-i aducem înapoi pe adulți. În întreaga lume, dreapta postliberală a învățat să câștige primul tur și să piardă la al doilea. Dreapta tradițională este cea care are capacitatea de a câștiga turul al doilea – și de a guverna cu adevărat după aceea.

Citiți și:
Liderul opoziției din Polonia, conservatorul Jarosław Kaczyński, sugerează că țările conduse de partide naționaliste ar putea negocia ieșirea din UE: „Un organism foarte dăunător care nu este de dorit să existe”
PSD va fi spulberat la alegerile din 2028! Sorin Grindeanu și strategii partidului au ratat șansa de a salva PSD-ul, iar scandalurile abia au început

yogaesoteric
15 noiembrie 2026