Presa germană a publicat un alt capitol din „Povestea Nord Stream” scrisă în SUA despre „grupul pro-ucrainean” care ar fi aruncat în aer Nord Stream

Spiegel și ZDF au publicat un nou capitol din povestea scrisă în Statele Unite ale Americii despre „grupul pro-ucrainean” care ar fi aruncat în aer Nord Stream. Să aruncăm o privire asupra acestei fabulații remarcabile.

Mai întâi, să reamintim pe scurt povestea de fond: la 8 februarie 2023, Seymour Hersh a publicat primul său articol potrivit căruia administrația lui Joe Biden ar fi fost cea care s-a aflat în spatele subminării Nord Stream. Aceasta însă nu se potrivea deloc cu narațiunea Occidentului, deoarece însemna că SUA au comis un act de război împotriva presupusului său aliat, Germania.

Așa că mass-media occidentală a răspuns cu prima parte a strategiei lor bine cunoscute, ridiculizând studiul lui Hersh, în loc să îl disece și să îl respingă pe baza conținutului său. Publicul mass-mediei mainstream occidentale nu a aflat nimic despre conținutul investigației lui Hersh, ci doar că Hersh se presupune că ar fi un bătrân senil.

A urmat a doua parte a strategiei bine-cunoscute a mass-mediei occidentale, care a prezentat o altă poveste pentru a distrage atenția de la investigația lui Hersh, guvernul SUA fiind autorul acestei povești. După ce totul a fost strict secret și absolut nimic nu s-a scurs după explozia Nord Stream, la o lună după investigația lui Hersh, mass-media a primit brusc o avalanșă de informații presupus secrete.

Înainte de aceasta, la 3 martie, cancelarul german Olaf Scholz a făcut o vizită neobișnuită la Washington, singur, adică fără personalul său obișnuit și chiar fără presă, pentru a primi instrucțiuni pentru viitoarea campanie mediatică. La 7 martie, presa germană și cea americană au publicat simultan aceeași poveste, dar făcând referire la surse diferite: un grup pro-ucrainean s-ar fi aflat în spatele atentatului cu bombă asupra gazoductului, care a fost efectuat de pe un iaht de mici dimensiuni și cu ajutorul a doar doi scafandri.

Un nou capitol din povestea Nord Stream

La 25 august, Spiegel a publicat un articol foarte lung intitulat „Cercetarea SPIEGEL și ZDF privind atacul Nord Stream – urmele duc într-o singură direcție – în Ucraina”, al cărui conținut nu a fost, așadar, surprinzător.

Tot ce este legat de explozia Nord Stream se spune că este extrem de secret. Spiegel scrie următoarele despre asta:

„Ceea ce s-a aflat până acum, în special de către oficialii germani, este o chestiune de cel mai strict secret. «Nimic nu este indicat să fie divulgat. La instrucțiunile biroului cancelarului». «Aceasta este cea mai importantă anchetă din istoria postbelică, deoarece ar putea avea implicații politice», spun cercurile de securitate. Anchetatorii însărcinați cu cazul Nord Stream din cadrul unității ST 24 a Departamentului federal de Poliție Penală (BKA) nu au voie să vorbească despre acest caz nici măcar cu colegii. Anchetatorii este necesar să țină o evidență a persoanelor cu care au vorbit și a momentului în care au vorbit cu acestea despre acest sau acel aspect al cazului, ceea ce este extrem de neobișnuit chiar și pentru ofițerii de securitate de stat de la BKA.”

Cu toate acestea, Spiegel și ZDF ar fi obținut acum noi date, iar Spiegel se referă în mod repetat la concluziile anchetatorilor. Merită să ne întrebăm următorul aspect: dar de unde a obținut Spiegel aceste concluzii dacă totul este atât de clasificat? Dacă anchetatorii au comunicat în secret cu mass-media, atunci este necesar să deschidem un dosar penal pentru divulgarea de secrete de stat și să-i găsim pe cei responsabili de scurgere? Bineînțeles că aceasta nu se va petrece, ceea ce arată încă o dată că informațiile sunt scurse în mod deliberat în mass-media – așa cum s-a petrecut la începutul lunii martie, când s-a dat mare amploare poveștii „grupului pro-ucrainean” – pentru că autoritățile doresc ca această poveste să devină cunoscută.

„Andromeda” și detaliile nesfârșite

Cea mai mare parte a articolului este plină cu detalii plictisitoare, pe care aproape nimeni nu le va citi cu atenție din cauza volumului de note și a detaliilor cu adevărat plictisitoare despre iahtul „Andromeda” și presupusul său rol în atentat.

Faptul că este atât de plictisitor a fost ceva deliberat, deoarece, concentrându-se în întregime și în mare detaliu pe Andromeda, Spiegel se asigură că cel care citește nici măcar nu se gândește la alte scenarii posibile, cum ar fi cel descris de Hersh. Detaliile plictisitoare dau impresia că este vorba despre o poveste bine documentată și bine fundamentată.

Din nou informații de la serviciile de informații?

Faptul că Spiegel a primit din nou informații de la serviciile de informații și că acestea nu sunt rezultatul propriilor sale cercetări este evidențiat de multe detalii, cum ar fi presupusa căutare a persoanelor din spatele atacului terorist. În treacăt fie spus, Spiegel menționează că a reușit să ajungă pe urmele uneia dintre persoanele nominalizate prin intermediul datelor din pașaportul său fals:

„O echipă de cercetători de la Spiegel, ZDF și de la rețelele de investigație Rise Moldova și OCCRP l-au localizat. Casa cu două etaje în care locuiește împreună cu familia sa este cea mai frumoasă de pe stradă. Marcu se uită la bucata de hârtie pe care i-o arată jurnaliștii, pe ea se află o serie de numere, numărul pașaportului său: 055227683.”

Dacă se presupune că totul este strict secret – din ordinul Cancelariei, după cum ne amintim – se pune o întrebare simplă: de unde, dacă nu de la serviciile de informații occidentale, a obținut Spiegel numărul pașaportului?

Spiegel prezintă în mod constant informații sustrase de agențiile de informații ca fiind propriile sale cercetări.

De altfel, unul dintre cele mai importante indicii că întreaga poveste despre „grupul pro-ucrainean” și micul iaht Andromeda este un basm este faptul că bombele de aproape 500 kg nu ar fi putut fi mutate și coborâte în apă în mod controlat fără o macara, pe care micul iaht Andromeda pur și simplu nu o are. Aparent întâmplător – și din nou cu referire la presupuse rezultate de investigație ultrasecrete – Spiegel încearcă acum să respingă acest argument după cum urmează:

„În cazul Nord Stream 1, Pfeiffer a recunoscut depresiuni în fotografiile subacvatice pe care le interpretează «ca fiind cratere produse de încărcături explozive mai mari amplasate în apropierea conductei». Cu toate acestea, anchetatorii cred că au fost folosite în total mai puțin de o sută de kilograme de explozibili și că distrugerile au fost cauzate de gazul natural care a scăpat la presiune ridicată.”

Astfel, se pare că gazul care se îndreaptă spre suprafață, adică în sus, este acum responsabil pentru depresiunile de sub sau din apropierea conductelor. Vom lăsa fără comentarii această interpretare remarcabilă a legilor fizicii, care ar vrea să explice cititorului că s-a folosit mult mai puțin explozibil decât s-a dorit.

Totul este Ucraina!

Potrivit Spiegel, este clar că Ucraina se află în spatele subminării gazoductului. Cu toate acestea, președintele Zelenski rămâne în afara poveștii – cel puțin pentru moment. Spiegel pune problema astfel (făcând din nou referire la rezultatele unei investigații ultrasecrete):

„Rapoartele secrete spun următoarele despre atacul asupra gazoductului Nord Stream. Șase luptători ai forțelor speciale din Ucraina, folosind identități false, urmau să închirieze o barcă, să se scufunde cu echipament special până la conductele de pe fundul Mării Baltice și să le arunce în aer. Aceștia urmau să fie comandați de comandantul-șef ucrainean Valeri Zalujnîi, iar președintele Vladimir Zelenski nu ar fi fost informat.”

Ulterior, Spiegel devine și mai tranșant în articolul său, referindu-se din nou la rezultatele anchetei, care se presupune că sunt strict secrete:

„Din ce în ce mai multe declarații clare vin din culise: anchetatorii de la BKA, Poliția federală și Procuratura federală au puține îndoieli că gazoductele au fost aruncate în aer de forțele speciale ucrainene. Potrivit acestora, multe urme duc spre Ucraina. (…) Ei știu mult mai multe decât se cunosc în mod public, spune unul dintre oficialii de rang înalt. Potrivit Spiegel, anchetatorii sunt convinși că sabotorii se aflau în Ucraina înainte și după atac.”

O chestiune politică

Faptul că acuzarea Kievului pentru subminarea Nord Stream – așa cum s-a presupus încă din martie – este menită să pună sub semnul întrebării sprijinul occidental pentru Ucraina, este acum – pentru prima dată – clarificat într-un pasaj din articolul din Spiegel, care sună cam așa:

„Este puțin probabil ca cineva din capitală să vrea să se gândească până la capăt la modul în care Kievul va fi tratat dacă vor apărea dovezi ale implicării structurilor de stat ucrainene. (…) Toată lumea se eschivează de la problema consecințelor, spune un membru al coaliției. (…) Oricine întreabă în aceste zile (…) care este situația cu atacul asupra gazoductului Nord Stream, cum se discută în partide, dacă guvernul se gândește deja la scenarii în cazul în care conducerea ucraineană știa despre operațiune, primește de obicei ca răspuns doar o privire nedumerită.”

Faptul că ar fi fost Ucraina este menționat din nou și din nou în articolul din Spiegel – desigur, cu referire la aceleași rezultate extrem de secrete ale anchetei:

„Toate concluziile arată într-o singură direcție – spre Kiev, spun anchetatorii și agenții internaționali. Cel puțin cei care sunt familiarizați cu dovezile și urmele.”

Astfel, „investigațiile” ZDF și Spiegel ar putea provoca o dezbatere publică în Germania cu privire la necesitatea de a reduce sau de a opri ajutorul acordat Kievului, deoarece Kievul a atacat de facto Germania. Faptul că povestea „grupului pro-Ucraina” va duce la o astfel de discuție în a doua jumătate a anului 2023, s-a bănuit încă din martie, mai ales că se potrivește, ca o altă piesă a puzzle-ului, în realizarea documentului RAND din ianuarie.

„Scenarii alternative”

Una dintre secțiunile de la sfârșitul articolului din Spiegel este intitulată „Scenarii alternative”. În această secțiune, posibilele acțiuni americane sunt discutate după cum urmează:

„Multă atenție a stârnit, de exemplu, jurnalistul american de 86 de ani Seymour Hersh, care acuză SUA pentru atacurile teroriste. O navă norvegiană ar fi introdus clandestin scafandri de luptă americani în Marea Baltică. Presupusul motiv: Rusia nu ar fi indicat să mai poată șantaja Germania cu livrările de gaze. Hersh nu a furnizat nicio dovadă în sprijinul teoriilor sale, iar părți importante din raportul său s-au dovedit ulterior false. Hersh și-a justificat teoriile susținând că o sursă de la Washington i-ar fi spus aceste informații. Guvernul rus, în orice caz, a fost încântat și a lăudat povestea nefondată ca dovadă că SUA au fost adevăratul instigator al războiului.”

Spiegel ridiculizează încă o dată investigația lui Hersh și o plasează implicit pe tărâmul „propagandei rusești”. În plus, face afirmația neadevărată că „părți substanțiale” din cercetarea lui Hersh „s-au dovedit ulterior a fi false”. Spiegel nu specifică ce părți anume, ceea ce nu este surprinzător, deoarece este pur și simplu o minciună. Singurul element pe care îl avem sunt declarațiile guvernului american potrivit cărora Hersh răspândește teorii ale conspirației, declarații pe care guvernul american nu dorește să le comenteze.

Dacă cineva crede că ne înșelăm atunci când spunem că afirmația „părți substanțiale” din studiul lui Hersh „s-au dovedit ulterior false” este o minciună, să demonstreze aceasta și să arate exact ce părți din studiul lui Hersh au fost infirmate.

În special, articolul din Spiegel arată în mod repetat că Rusia nu a fost exclusă ca fiind vinovată. În timp ce Spiegel vorbește despre o posibilă crimă a SUA în paragraful tocmai citat, Spiegel dedică douăsprezece paragrafe întregi teoriei că Rusia ar putea fi în spatele atacului terorist, încheind, de asemenea, cu o minciună:

„Cercurile internaționale de securitate spun că echipa de sabotaj avea ca scop atacarea și distrugerea conductei Turkish Stream, care pleacă din Rusia și traversează Marea Neagră până în Turcia. Informațiile au ajuns la guvernul german o dată cu primele avertismente privind un atac asupra conductelor Nord Stream. Nu este clar de ce presupusul plan de atac asupra fluxului turcesc nu a fost dezvoltat mai departe.”

Marea Baltică, și în special zona în care a fost aruncat în aer Nord Stream, se numără printre cele mai monitorizate ape din lume, astfel încât NATO, de exemplu, știe în mod natural cine a aruncat în aer conductele. La fel cum NATO monitorizează Marea Baltică, Rusia monitorizează Marea Neagră. Faptul că acolo nu există un atac subacvatic asupra Turkish Stream este de înțeles, deoarece marina rusă l-ar fi împiedicat, ceea ce NATO nu a vrut în mod clar să facă în Marea Baltică.

Minciuna din declarația lui Spiegel este că „planul Ucrainei de a ataca Turkish Stream nu a fost dezvoltat mai departe”, deoarece au avut loc mai multe tentative de a ataca Turkish Stream, dar acestea au avut loc în Rusia, unde gazoductul trece pe uscat spre Marea Neagră.

Orban nu este Scholz

Faptul că nu au mai avut loc de ceva timp încercări de a ataca gazoductul se poate datora unui avertisment clar din partea Ungariei, deoarece Ungaria a declarat că nu va reacționa la fel de pasiv ca Germania la un atac asupra securității sale energetice. În acest caz, Ungaria poate bloca toate deciziile din UE, precum și din NATO, de a sprijini Kievul, iar Orban ar face cu siguranță aceasta. Acesta poate fi unul dintre motivele pentru care Turkish Stream rămâne în siguranță pentru moment.

Pe de altă parte, Scholz a permis să fie umilit de președintele american când, aflându-se lângă acesta la o conferință de presă în februarie 2022, Biden a spus:

„Dacă Rusia invadează, adică dacă tancurile sau trupele trec din nou granița cu Ucraina, nu va mai exista Nord Stream 2. Îi vom pune capăt.”

Întrebat de un jurnalist cum anume intenționează SUA să facă aceasta, Biden a răspuns:

„Vă promit că o putem face”.

Spre deosebire de Scholz, era puțin probabil ca Orban să lase fără comentarii o declarație similară a lui Biden privind Turkish Stream, ceea ce spune multe despre interesele cui le servește Scholz.

Dar nu uitați: SUA nu au avut nimic de-a face cu subminarea Nord Stream, a fost un mic grup pro-ucrainean pe un iaht mic, dar cu siguranță în niciun caz o unitate specială a forțelor armate americane, așa cum a descris Seymour Hersh cu lux de amănunte…….

Citiți și:
Seymour Hersh: Aruncarea în aer a Nord Stream a fost o prostie inimaginabilă din partea lui Biden
Cum a distrus America conductele Nord Stream

 

yogaesoteric
6 octombrie 2023