Presa – Instrumentul mafiei internaţionale de îndobitocire insidioasă a creştinilor. Extrase din Protocoalele Înţelepţilor Sionului

„Problema capitală a guvernului nostru este de a slăbi spiritul public prin critică; de a face popoarele să piardă obiceiul de a gândi, căci gândirea creează opoziţia, de a împinge forţele spiritului în zadarnice hărţuieli de vorbărie. De când lumea, popoarele, ca şi simplii indivizi, au luat vorbele drept fapte, căci ele se mulţumesc cu aparența lucrurilor, şi rar îşi dau osteneala să observe dacă realizarea a urmat promisiunilor care privesc viaţa socială.

Pentru aceasta instituţiile noastre vor avea o faţadă frumoasă, care va demonstra în mod elocvent binefacerile lor în ceea ce priveşte progresul. Noi ne însuşim fizionomia partidelor, a tuturor tendinţelor, şi le vom preda oratorilor noştri care vor vorbi atât de mult, încât lumea va obosi ascultându-i.

Pentru a pune mâna pe opinia publică, trebuie să o punem în încurcătură exprimând diferite părţi şi mult timp atâtea opinii contradictorii încât creştinii vor sfârşi prin a se pierde în labirintul lor şi prin a înţelege că e mult mai bine să nu ai nicio opinie în politic. Acestea sunt chestiuni pe care societatea nu este nevoie să le cunoască.

Nu îi e dat să le cunoască decât celui care conduce. Acesta e primul secret.

Cea mai sigură cale a succesului, în politică, este secretul întreprinderilor sale: cuvântul diplomatului nu trebuie să se potrivească cu faptele sale. Trebuie să constrângem guvernele creştine să lucreze după acest plan, pe care noi l-am conceput cu amploare, şi care e aproape de a atinge scopul. Opinia publică ne va ajuta la aceasta, această opinie publică pe care «marea putere», presa, a pus-o deja în mod secret în mâinile noastre. Într-adevăr, cu puţine excepţii, pe care este inutil să le enumerăm, presa este de pe acum în întregime sub stăpânirea noastră.

Cu presa vom proceda în felul următor. Ce rol joacă acum presa? Ea serveşte spre a înflăcăra pasiunile sau spre a întreţine egoismele partidelor. Ea este zadarnică, nedreaptă, mincinoasă şi majoritatea oamenilor nu înţeleg la ce serveşte. Noi o vom înşeua şi îi vom pune frâne tari, vom face la fel şi pentru celelalte lucrări imprimate, căci ce ne-ar servi să ne scăpăm de presă, dacă ar trebui să servim drept ţintă broşurilor şi cărţilor?

Vom transforma publicitatea, care ne costă scump astăzi, pentru că ea ne permite să cenzurăm jurnalele, într-un obiect de folos pentru statul nostru. Vom crea un impozit special pentru presă. Vom pretinde o garanţie când se vor înfiinţa ziare sau tipografii. Astfel, guvernul nostru va fi garantat contra oricărui atac din partea presei. La nevoie vom pune amenzi fără milă. Timbre, garanţii şi amenzi vor da un venit enorm statului. Este adevărat că gazetelor de partid ar putea să nu le pese de pierderile de bani. Le vom suprima chiar după al doilea atac. Nimeni nu se va atinge nepedepsit de aureola infailibilităţii noastre guvernamentale.

Pretextul pentru a suprima o gazetă va fi că organul în chestiune tulbură spiritele fără niciun motiv. Vă rog să băgaţi de seamă că printre acei care ne vor ataca vor fi gazete create de noi, însă ele vor atinge numai puncte a căror schimbare o dorim.

Nimic nu se va face cunoscut societăţii fără controlul nostru. Acest rezultat este atins chiar în zilele noastre, prin faptul că toate ştirile sunt primite prin mai multe agenţii, care le centralizează din toate părţile lumii. Aceste agenţii vor fi atunci cu totul instituţiile noastre şi nu vor publica decât ceea ce le vom prescrie. Dacă de pe acum am ştiut să ne însuşim spiritele societăţilor creştine într-atât încât aproape toţi văd evenimentele mondiale prin culoarea sticlelor ochelarilor pe care noi li le punem la ochi, dacă de pe acum nu există în niciun stat zăvoare care să ne interzică accesul la ceea ce creştinii numesc prosteşte secretele de stat, ce va fi când vom fi stăpâni recunoscuţi de întregul univers în persoana regelui universal?

Literatura şi ziaristica sunt cele două forţe educatoare mai importante; de aceea, guvernul nostru va fi proprietarul celei mai mari părţi din ziare, în acest chip influența vătămătoare a presei particulare va fi neutralizată şi noi vom câştiga o influenţă enormă asupra spiritelor. Dacă vom autoriza zece ziare, noi vom crea treizeci ale noastre, şi aşa mai departe. Publicul nu va avea nicio bănuială. Toate ziarele editate de noi vor fi în aparenţă cu tendinţele şi opiniile cele mai opuse, fapt care va naşte încrederea în ele şi va atrage spre ele pe adversarii noştri, fără neîncredere; ei vor cădea în cursă şi vor fi inofensivi.

Organele cu caracter oficial vor fi în primul plan. Ele vor veghea totdeauna asupra intereselor noastre, de aceea influenţa lor va fi aproape nulă.
În planul al doilea vor fi oficioasele, a căror chemare va fi să atragă pe indiferenţi şi pe cei blegi.

În planul al treilea vom pune pretinsa noastră opoziţie. Un organ cel puţin va fi la extrema opusă a ideilor noastre. Adversarii noştri vor lua drept aliat pe acest fals opozant, şi ne vor arăta planurile lor. Ziarele noastre vor fi de toate tendinţele: unele aristocratice, altele republicane, revoluţionare sau anarhiste, atât cât va trăi Constituţia, bineînţeles. Ele vor avea, ca zeul indian Vishnu, o sută de mâini, din care fiecare va iuţi schimbarea societăţii; aceste mâini vor conduce opinia în direcţia care va conveni scopului nostru, căci un om prea agitat pierde însuşirea de a judeca şi se pierde uşor sub sugestie.

Imbecilii care vor crede că repetă opinia ziarului partidului lor, vor repeta părerea noastră sau pe cea care ne va plăcea nouă. Ei îşi vor închipui că urmează organul partidului lor şi, în realitate, vor urma steagul pe care îl vom ridica noi pentru ei.

Mulţumită lor (organelor de presă), vom zgândări şi vom potoli atât cât va trebui spiritele, în chestiunile politice le vom convinge sau le vom zăpăci, insuflând când adevărul, când minciuna, confirmând faptele sau contestându-le, după impresia pe care ele o fac asupra publicului, încercând totdeauna terenul în mod prudent, înainte de a pune piciorul pe el…

Prin presă, în discursurile noastre publicate în manualele de istorie bine făcute, am făcut reclamă pentru martiriul aşa-zis acceptat, de răzvrătitori în vederea binelui comun. Această reclamă a înmulţit contingentele liberalilor şi a aruncat mii de creştini în rândurile turmei noastre.

Presa de altfel va atrage îndată atenţia asupra noilor chestiuni (cum ştiţi, noi i-am obişnuit pe oameni să caute totdeauna ceva nou). Câţiva imbecili, crezându-se instrumentele soartei, se vor arunca asupra acestor noi chestiuni, fără să înţeleagă că nu pricep nimic din ceea ce vor să discute. Chestiunile politice nu sunt accesibile nimănui, cu excepţia celor care au creat politica, sunt multe secole de atunci, şi care o conduc.

În general, presa noastră contemporană va demasca afacerile de stat, religiile, incapacitatea creştinilor şi toate acestea în termenii cei mai necinstiţi, pentru a-i ponegri în toate chipurile, cum ştie să facă doar rasa noastră genială.”

Citiți și:

Protocoalele secrete ale maeştrilor francmasoni

Mass-media şi prostituţia intelectuală 

Epidemiile şi războaiele, metode criminale de control al populaţiei

 

yogaesoteric
27 februarie 2017