Președintele Germaniei: „Interzicerea unui partid este ultima soluție a unei democrații rezistente!”

Anularea alegerilor și interzicerea unor candidați, în România, a fost un test. Cum testul a reușit, urmează să fie implementat în toată Uniunea Europeană: anti-democrația ca armă a democrației.

Președintele federal german Frank-Walter Steinmeier (SPD) a folosit ziua de 9 noiembrie – dată pe care Germania o marchează ca fiind proclamarea primei Republici Germane în 1918, pentru comemorarea pogromurilor împotriva evreilor din 1938 și începutul reunificării Germaniei în 1989 – ca o oportunitate de a acuza voalat partidul populist de dreapta Alternativa pentru Germania de extremism, antisemitism și dorința de a răsturna ordinea democratică.

Fără a menționa vreodată partidul pe nume, Steinmeier a ținut un discurs plin de referințe prost camuflate la „extremismul de dreapta” și „amenințări la adresa democrației”:

„Aud din ce în ce mai des conversații îngrijorate: Ce se va petrece aici pentru noi – dacă partidele extremiste devin mai puternice, dacă imigranții, dacă evreii nu vor mai fi în siguranță? Este posibil să nu fi învățat din istorie?”

Un singur partid se consolidează considerabil în Germania astăzi. AfD, într-un sondaj Insa, a obținut pe 9 noiembrie, pentru a doua oară într-o perioadă scurtă de timp, 26% din voturi, devansând CDU/CSU, partid guvernat de Friedrich Merz, care este din ce în ce mai șubred. SPD, partidul condus de Steinmeier, a obținut 15% din voturi, 49% dintre alegătorii partidului fiind dezamăgiți de performanța sa.

Democrația germană, a spus președintele, este amenințată – nu doar din partea Rusiei, ci și din partea „forțelor extremiste de dreapta care atacă democrația noastră și câștigă sprijin în rândul populației”.

Deși a menționat că „încercările violente de a distruge ordinea constituțională” sunt la fel de inacceptabile indiferent dacă originea este „de dreapta, de stânga, islamistă”, a fost evident din ce direcție vede Steinmeier venind cea mai serioasă amenințare.

Într-o afirmație care nu poate fi interpretată decât ca o referire la Joachim Paul, candidatul AfD căruia i s-a interzis participarea la cursa pentru funcția de primar în Ludwigshafen, el a spus:

„Dușmanii constituției pot fi, de asemenea, excluși din alegerile pentru funcția de administrator de district sau primar. O astfel de excludere nu este în sine nedemocratică. Dimpotrivă: este expresia democrației rezistente!”

Paul a fost interzis după ce actualul primar Jutta Steinruck (fosta SPD) l-a raportat Ministerului de Interne din Renania-Palatinat, controlat de SPD, printre altele pentru că a ținut prelegeri despre „remigrație” [expulzarea imigranților ilegali], l-a citat pe J.R. Tolkien și și-a manifestat aprecierea față de Wagner.

Nu doar persoanele, ci și partidele politice este necesar să se aștepte la riscul de a fi interzise, a spus Steinmeier:

„Interzicerea unui partid este ultima soluție a unei democrații rezistente.” 

Însă, întrucât drumul către o posibilă interzicere a unui partid politic este lung, în cazul în care țara ar urma procedura prevăzută în Legea fundamentală germană, președintele a încurajat centrul politic să susțină „zidul de protecție” [izolarea candidaților și partidelor etichetate ca extremiste] consacrat – din nou, fără a spune cu voce tare că există un singur partid de cealaltă parte a acelui „zid”.

Extremismul, a afirmat Steinmeier, „are succes pentru că alții îl permit”:

„Cu extremiștii nu trebuie să existe nicio cooperare politică. Nici în guvern, nici în parlamente. Dacă, prin urmare, o parte din parlamentul ales democratic este exclusă de la orice participare la luarea vreunei decizii, această excludere este o alegere deliberată.

Vedem în toată Europa cum partidele de dreapta combină ostilitatea dură față de sistem cu o formă de autodevalorizare; cum, în Germania, ele se prezintă centrului politic ca un partener cu aceleași rădăcini burgheze. Nimeni nu ar fi cazul să se lase păcălit de această pretenție.”

Deși a salutat rolul crucial al unui „spațiu public liber, în care argumentele pot fi schimbate și oamenii sunt auziți”, Steinmeier a denunțat internetul și rețelele de comunicare virtuală ca fiind un „pericol pentru democrație”, spunând că algoritmii „dăunează încrederii în argumentele raționale și în politica democratică”.

Retorica sună înfricoșător de familiar: pentru a păstra democrația, trebuie să o abolim. Nu putem avea încredere în popor. „Democrația rezistentă” înseamnă un singur fapt: a ignora vocea poporului atunci când acesta are îndrăzneala să respingă establishmentul politic și să voteze „greșit”.

După cum a spus Mick Hume atât de succint într-un editorial de la începutul acestui an:

„Ce înseamnă, de fapt, democrația occidentală dacă alegătorilor li se refuză posibilitatea de a alege candidați sau dacă celor aleși li se refuză șansa de a-și îndeplini promisiunile făcute electoratului?”

Citiți și:
Corespondență din Germania: Furtună în „Bundestag”. Prăbușirea „zidului antifoc”
Quo vadis? Despre sfârșitul „democrației” și zorii „societății magice”

yogaesoteric
15 noiembrie 2025