Prima ciocnire a Israelului cu cea mai favorabilă Americă
„Când iepurele strigă, vulpea vine repede, dar nu să-l ajute.” O afirmație desprinsă dintr-un film horror, dar valabilă în lumea reală.
Lunile de miere dintre Israel şi America lui Donald J. Trump – „cel mai pro-israelian preşedinte din toate timpurile” – par să fi trecut. Siria e obiectul discordiei şi motivul de îngrijorare al Israelului în legătură cu ultimele demersuri ale Statelor Unite în zonă.
În marja summitului G20 de la începutul lui iulie, după lunga lor convorbire, preşedinţii Trump şi Putin ieşiseră cu un acord de încetare a focului în sud-vestul Siriei (Daraa, Quneitra, Sweida). Ruşii le-au făcut americanilor o concesie inteligentă, dându-i posibilitatea preşedintelui Statelor Unite să poată striga: „Nu vor mai muri oameni!”. Ulterior, când israelienii au reacţionat dur la această iniţiativă, privind prin cheia dată de replica din filmul horror cu iepurele şi vulpea, iese în evidență redutabila diplomaţie de la Moscova.
Alarmat, premierul Netanyahu a pus imediat mâna pe telefon şi l-a sunat mai întâi pe secretarul de stat Tillerson, apoi – pentru că acesta nu l-a liniştit deloc – l-a apelat şi pe preşedintele Putin.
Acordul de încetare a focului viza vecinătatea unei zone strategice pentru Israel, iar reproşul premierului – adresat în primul rând Americii lui Trump – era că neglijează grav problemele de securitate ale partenerului său şi că ar fi trebuit să ţină seama de cele trei „linii roşii” trasate de cabinetul Netanyahu în ce priveşte Siria: ţinerea la distanţă a Iranului şi a Hezbollahului libanez de Înălţimile Golan, prevenirea stabilirii pe teritoriul Siriei a forţelor militare iraniene şi blocarea oricărei tentative a Hezbollah de a dobândi armament de precizie. În legătură cu acest ultim punct, problemele sunt mai complicate. Pe de o parte, proiectilele trimise de Hezbollah asupra Israelului au o precizie din ce în ce mai mare, pe de altă parte există informaţii că Iranul vrea să construiască sponsorizaţilor săi din Liban o fabrică de rachete.
Responsabilii de la Ierusalim sunt oricum preocupaţi de faptul că, după căderea Mosulului şi apropiata cucerire a oraşului Rakka, capitala Daesh, „golul” lăsat de autointitulatul Stat Islamic va fi ocupat de iranieni. Semnale în sensul acesta au şi fost trimise Casei Albe, sub forma unei ameninţări deloc voalate: dacă America nu va împiedica înstăpânirea trupelor Ayatollahului Khamenei în regiune, un conflict deschis israeliano-iranian va fi de neevitat.
Dacă Washingtonul tace chitic în legătură cu îngrijorările Israelului, şeful diplomaţiei ruse s-a grăbit să-l asigure public pe premierul Netanyahu că ţara sa nu este mai preocupată de nimic decât de securitatea Israelului. „Vulpea vine repede…”
Citiţi şi:
Singura țară de care se teme ISIS
Cum s-ar putea încheia, în 2017, conflictul din Siria?
yogaesoteric
30 septembrie 2017