Prof. Nicolae Dima: Ani prevestitori de furtună

Suntem în 2024 și ne aflăm în mijlocul unui an decisiv. Războiul din Ucraina a intrat într-o perioadă incertă și foarte riscantă. Orientul Mijlociu stă să explodeze. China continuă să amenințe Taiwanul. America e angrenată în toate aceste conflicte reale sau potențiale. La rândul lor, țările din NATO urmează Washingtonul, iar restul lumii își caută locul și siguranța. În plus, în noiembrie vor avea loc alegerile prezidențiale din America și taberele se află pe poziții ireconciliabile. Indiferent cine va câștiga, sunt convins că anul viitor omenirea va intra într-un impas paralizant.

Cine sunt și ce vor marii jucători ai lumii contemporane?

Mai întâi, ce vrea Occidentul; mai precis, ce vor cei din umbră care manipulează lumea occidentală? Aceștia vor o lume fără identitate națională, fără principii morale și fără Dumnezeu. O asemenea lume au impus-o deja în mare măsură în Occident, au extins-o în Europa răsăriteană, o impun în prezent în Ucraina, vor să o impună în Rusia și, ulterior, în restul lumii. Păpușarii care ne manipulează au ieșit deja din ascunzișuri și acum încearcă să-i ia locul lui Dumnezeu. Ei promit că în viitor vor aduce bunăstare universală și vor realiza o lume în care „nimeni nu va avea nimic și toți vom fi fericiți”. Deci, să aplaudăm, pentru că ne așteaptă „raiul”. Numai că acel „rai” va fi mai negru decât toate iadurile pe care le-a cunoscut omenirea în decursul istoriei ei!

Ce vrea însă Rusia? Într-o singură frază, vrea să-și mențină statutul de mare putere și se vrea pe picior de egalitate cu America. Mai e aceasta posibil? Dimensiunea geografică și resursele naturale ar putea să-i confere Rusiei statutul pe care și-l dorește. Economia precară de care dispune o împinge însă în lumea a treia, iar declinul demografic în care se află nu-i mai oferă nicio șansă. Singurul element care face din Rusia o mare putere rămâne arsenalul ei nuclear.

Dacă în prezent Rusia e nesigură pe sine și America se clatină, China se ridică încet și sigur și amenință ordinea mondială controlată de Occident. Luate separat, nici China și nici Rusia nu pot confrunta America, dar împreună ele pot răsturna planurile celor care domină lumea. Aceasta se petrece deja și liderii vizibili și invizibili din Occident sunt îngrijorați. Drept rezultat, fiecare din cele trei puteri majore ale lumii contemporane își caută asociați și aliați. Unul din acești aliați potențiali ai Rusiei și Chinei este Iranul, țară amenințată în aceste zile de micul Israel înarmat cu arme nucleare. Deține oare și Iranul asemenea arme? Și dacă Israelul recurge la ele, vor interveni Rusia și China în cazul unui atac? Dacă da, am ajuns la un pas de sfârșitul unei ere.

Ne aflăm la un ceas înaintat al istoriei. O singură greșeală sau un calcul eronat al oricărei țări înarmate nuclear poate duce la distrugerea planetei. Va permite Dumnezeu o asemenea catastrofă? Un prieten afirma cândva că atunci când Cain l-a ucis pe Abel a fost necesar să intervină Dumnezeu ca să oprească măcelul pentru că un singur om înarmat cu un ciomag putea ucide toată seminția umană a acelor vremuri. În prezent, o singură persoană nesăbuită, cu acces la valiza nucleară, ar putea distruge toată omenirea. Vor evita oare liderii lumii noastre o confruntare quasi-apocaliptică? Ori va fi necesar să intervină din nou Dumnezeu?

Lumea de azi e bântuită de evenimente seismice. Și e numai începutul. În America, de exemplu, cei din culise au vrut să-l elimine pe fostul președinte Trump pentru ca democrații să-și poată impune agenda; o agendă care în final ar distruge și ce a mai rămas din America creștină. În același timp, tot cei din culise l-au abandonat pe Biden și au ales varianta Kamala Harris pentru candidatura la Casa Albă. Mecanismele alegerilor au fost deja pornite și încleștarea e pe viață și pe moarte. Personal, cred că glonțul care a trecut pe lângă urechea lui Trump l-a uns deja drept viitorul președinte al Americii. Va putea el să transforme cursul evenimentelor într-o lume în fierbere și gata să dea în clocot? Trăim vremuri foarte interesante. Un vechi proverb chinezesc spune însă: „Doamne ferește să ajungi să trăiești în vremuri interesante!”.

Pe mine personal, soarta omenirii mă depășește, dar mă preocupă soarta țării noastre: America e departe; Rusia e la doi pași. În ultimii ani, Rusia susține că s-a întors la vechile ei tradiții și pare că își reafirmă credința creștin-ortodoxă. Creștinismul înseamnă însă iubire, pace și iertare. Și-a cerut Moscova iertare de la popoarele pe care le-a subjugat de-a lungul a sute de ani? A întreprins actuala Rusie ceva concret în acest sens?

Rusia ne-a mutilat ființa națională și ne-a ciuntit frontierele. Dacă istoria nu poate fi îndreptată, mă întreb: a făcut Moscova vreun pas menit să refacă granițele pe care ni le-a mutilat? Apoi, cum își va ispăși Rusia păcatele pentru sutele de mii de români basarabeni și bucovineni deportați și uciși în Siberia? Așa cum scria monahul Nicolae Steinhardt, pentru păcatele comise mai întâi e necesar să te căiești și apoi să le ispășești. S-au căit rușii vreodată? Cum vor ei să fie crezuți de victime, dacă nici măcar acum, în ceasul al 12-lea al istoriei, nu-și recunosc păcatele? Și totuși, ca buni creștini, noi românii, să le întindem mâna dacă ei fac primul pas. Aștept acel pas!

Autor: prof. dr. Nicolae Dima

Citiți și:
Interviu cu ambasadorul plenipotențiar al Federației Ruse în România, Valery Kuzmin (I)
România ca proiect geopolitic și interesul național românesc în contextul dezordinii mondiale actuale (I)

 

yogaesoteric
18 septembrie 2024

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More