Prof. Vasile Neacșa: Asediul Franței (III). Când Franța tușește, Europa se clatină

14 0

Așa cum anticipasem în articolul precedent Franța asediată (II), manifestațiile din 24 octombrie s-au desfășurat într-un mod mult mai pașnic decât cele din 17 octombrie.

Aceasta se explică prin faptul că: autoritățile publice s-au organizat mai bine, cu efective semnificativ mai numeroase (70.000 de polițiști), organizatorii manifestațiilor au colaborat cu autoritățile pentru a-i izola și elimina pe cei care provocau tulburări, așa-numitul „black bloc”, și datorită lansării unei campanii de comunicare în mass-media cu privire la desfășurarea, consecințele și responsabilitățile care decurg din actele de vandalism comise împotriva magazinelor. Au fost semnalate câteva incidente izolate la Marsilia și la Paris, dar acestea au fost rapid stăpânite de poliția franceză (a fost semnalat un caz izolat de atac rasist, care a provocat moartea lui Pengo Wangi, o persoană de origine africană).

Liderul partidului „La France insoumise” (LFI), Jean-Luc Mélenchon, care a participat la manifestația din 24 octombrie, le-a cerut manifestanților să respecte traseul impus de prefectură, să rămână pașnici și să urmeze instrucțiunile sindicatelor și ale autorităților. Acesta s-a distanțat de distrugerile provocate de o parte dintre manifestanți, avertizând totodată că protestele vor continua atâta timp cât președintele francez, domnul Emmanuel Macron, nu va răspunde favorabil la revendicările tinerilor. De asemenea, el a prezentat greva generală convocată de CGT pentru 5 noiembrie ca fiind următoarea etapă în lupta pentru revendicările și drepturile unei părți a societății civile.

Este necesar de remarcat faptul că liderul LFI a înregistrat o creștere remarcabilă în sondaje în cursul lunii octombrie. El se bucură în prezent de 19% din intențiile de vot, adică cu 3% mai mult decât principalii săi adversari, Édouard Philippe și Raphaël Glucksmann. Marine Le Pen, la rândul său, înregistrează 32% din intențiile de vot (1). Jean-Luc Mélenchon a reușit această performanță printr-o acțiune combinată, atât prin multiplicarea declarațiilor, cât și prin implicarea directă pe teren, cu ocazia manifestației din 24 octombrie. Astfel, s-a distanțat de distrugerile din 17 octombrie, a inițiat un nou eveniment, „greva generală” din 5 noiembrie, a condus o campanie mediatică menită să „de-diabolizeze ” partidul La France Insoumise (LFI), în timp ce era acuzat direct de președintele Macron de sprijin ideologic acordat delincvenților din 17 octombrie, a impus o disciplină strictă în rândul manifestanților, dintre care făcea și el parte, și a colaborat cu autoritățile pentru a izola grupurile de manifestanți violenți din 24 octombrie. În același timp, el susține și integrează, în declarațiile sale, revendicările tinerilor, prezentându-le ca o continuare firească a revendicărilor generale ale populației.

În ceea ce privește cursa electorală, imaginea zilei ne arată un al doilea tur al alegerilor prezidențiale care o opune pe doamna Marine Le Pen (RN) și pe domnul Jean-Luc Mélenchon (LFI). Este exact coșmarul macroniștilor și al republicanilor francezi. Este evident că multe aspecte se pot modifica până la următoarele alegeri prezidențiale, care vor avea loc peste șase luni (mă gândesc la François Fillon în 2017 și la modul în care a fost torpilat în beneficiul adversarilor săi, Emmanuel Macron și Marine Le Pen, în scandalurile „celor trei costume primite gratuit” și „afacerea Pénélope”).

În ceea ce privește revendicările sociale ale sindicatelor (creșterea prețurilor, deteriorarea condițiilor de viață, creșterea prețului energiei), precum și cele ale tinerilor (lipsa cadrelor didactice, clase supraaglomerate și starea precară a clădirilor școlare, programe școlare supraîncărcate și sistemul Parcoursup – platformă informatică destinată să ajute elevii să se orienteze către învățământul superior după bacalaureat, condiții mai bune de studiu), guvernul și președintele Macron nu au anunțat nicio concesie majoră, cu excepția faptului că Palatul Élysée a obținut aproximativ 100.000 de tone suplimentare de motorină pe lună din Emiratele Arabe Unite (în urma vizitei efectuate de președintele Macron), la care se adaugă încă 100.000 de tone pe lună provenite din Bahrain, pentru a le introduce pe piață pentru a stabiliza prețul la carburanți. Aceste cantități se adaugă la cele 10 milioane de barili de motorină preluați din rezervele strategice ale Franței, în vederea reducerii prețurilor la pompă, așa cum fusese deja anunțat pe 7 octombrie. Întâlnirile care au avut loc luni, 26 octombrie, între reprezentanții tinerilor și premierul Franței, Sébastien Lecornu, ar fi putut constitui un punct de cotitură în vederea unei soluționări rapide a revendicărilor, în măsura în care guvernul ar fi dispus de o marjă de manevră financiară pentru a nu permite ca manifestațiile să se prelungească, aspect care ar putea afecta în mod direct candidații susținuți de președinte în cursa electorală.

Este foarte probabil ca măsuri „de cosmetizare” să fie puse în aplicare ca răspuns la revendicările formulate. De exemplu: desființarea platformei Parcoursup, promisiuni financiare fără substanță privind renovarea colegiilor și liceelor în anii următori. Este clar că manifestațiile vor continua dacă oferta guvernului nu va fi substanțială. Or, guvernul nu are nicio posibilitate de a face o ofertă substanțială în acest moment, cu excepția cazului în care va dori să se îndatoreze pe piețele financiare internaționale. Pe de altă parte, pe 23 octombrie, Franța a suferit o scădere a ratingului de credit, care evaluează capacitatea statului de a-și rambursa datoriile (2). Imaginea pe care o transmite Franța astăzi este cea a unei țări afectate de probleme majore, care nu fac decât să sporească riscul unei revolte de amploare.

Pe plan internațional, Spania a cunoscut manifestații violente, în special la Barcelona, cu jefuirea magazinelor, baricade și acte de vandalism, în timp ce în Grecia, manifestațiile au fost în mare parte pașnice, cu câteva tensiuni și ciocniri cu poliția din Atena spre finalul manifestațiilor.

Solicitările manifestanților spanioli sunt identice cu cele ale tinerilor francezi, la care se adăuga o revoltă legată de criza locuințelor.

În Grecia, studenții au protestat împotriva costului ridicat al vieții, a condițiilor de cazare pentru studenți și a lipsei de finanțare a învățământului public, adică același tip de revendicări ca și cele ale tinerilor din Franța.

În Italia, manifestațiile au fost violente în mai multe orașe mari, în special la Milano, Torino și Bologna, și au avut o puternică dimensiune socială și politică: costul vieții, locuințele, salariile, educația, costul energiei și opoziția față de războiul din Ucraina.

În Portugalia, în orașele Porto și Lisabona, manifestațiile au fost, în general, pașnice, cu câteva ciocniri spre finalul acestora, când confruntările dintre manifestanți și forțele de ordine au provocat 30 de răniți (3).

În Bruxelles, Belgia, manifestația s-a desfășurat într-o atmosferă în general pașnică, iar participanții au cerut o creștere a salariilor, o scădere a prețului energiei și o soluție la criza locuințelor, care reprezintă în prezent aproximativ 40% din bugetul unei familii.

În Albania, manifestațiile au fost extrem de violente, în special la Tirana, motivul principal al acestora nefiind doar costul ridicat al vieții, ci mai ales o mișcare de protest împotriva corupției și a guvernului, care viza direct pe prim-ministrul Edi Rama. Protestele anticorupție au fost declanșate de modul în care un teren situat într-o zonă de protecție naturală a fost atribuit lui Jared Kushner, om de afaceri american și ginerele lui Donald Trump.

Pe de altă parte, o victorie imensă poate fi atribuită studenților, generația „Z” din Serbia. „Lista Studenților” a obținut 52% din voturile exprimate, în timp ce partidul „Serbia Unită” al fostului președinte Aleksandar Vučić a obținut doar 39%. Ceea ce înseamnă că va fi posibilă formarea unui guvern majoritar compus din persoane fără nicio experiență în materie de guvernare. Aventura continuă!

În Israel, o manifestație împotriva actualului prim-ministru Netanyahu a adunat peste 100.000 de participanți la Tel Aviv. Masele se mobilizează, dar nu țin seama de capacitatea actualului prim-ministru de resuscitare, cu atât mai mult cu cât acesta este acuzat de corupție. Bibi luptă pentru propria supraviețuire!

Concluzie

1. Se identifică un numitor comun în revendicările populației din majoritatea țărilor: costul vieții, costul energiei și lipsa investițiilor pe care statul ar fi necesar să le realizeze.

2. Eventualele tergiversări în procesul de negociere sau acordarea unor măsuri „cosmetice” tinerilor și claselor populare ale societății franceze nu vor crea condiții favorabile pentru securitatea și stabilitatea economică și financiară a actualului guvern francez. Cu atât mai mult cu cât Parlamentul francez dezbate în prezent bugetul pentru 2027, în cadrul căruia au fost introduse unele modificări oficiale ca răspuns direct la presiunea exercitată de protestele elevilor și studenților. Bugetul însă a fost respins în unanimitate de Parlament, pe 4 noiembrie. Să nu uităm faptul că două guverne franceze au fost răsturnate în contextul unui conflict bugetar la sfârșitul anului 2024: cele conduse de Michel Barnier și de François Bayrou.

Dacă luăm în considerare faptul că Franța înregistrează o datorie publică de 119% și un deficit public de 5,1% din PIB, în timp ce Moody’s (agenție internațională de rating financiar care evaluează riscul ca un stat sau o întreprindere să nu își ramburseze datoriile la timp, aceasta atribuie un rating pentru a ajuta investitorii să evalueze acest risc) a retrogradat ratingul de credit al Franței, situația nu poate fi decât sumbră și sugerează că extremele politice de pe harta politică franceză au vântul în pupă și au șanse mari să câștige alegerile din 2027.

3. Crima rasistă comisă împotriva lui Pengo Wangi reflectă climatul de tensiune și nesiguranță care domnește în cadrul societății franceze și care poate exploda în orice moment.

4. Politicile conduse de Uniunea Europeană în ultimii șapte ani, dintr-o perspectivă complet imparțială, nu corespund în nicio măsură nevoilor populației europene. Cursa înarmărilor, războiul din Ucraina și dezvoltarea durabilă, împreună cu catastrofalul „Green Deal”, au înghițit peste 1.000 de miliarde de euro din finanțele publice europene. Această sumă ar fi fost mult mai necesară pentru consolidarea Europei sociale și relansarea economiei UE în cadrul planului Draghi + Lecca.

5. Uniunea Europeană nu-și mai poate permite luxul de a face numiri politice în funcții de răspundere, bazate pe gen, culoarea pielii, apartenența la un grup minoritar sau influența anumitor grupuri de interes. Singurul criteriu de promovare este necesar să fie competența profesională dovedită!

6. Așa cum am scris în februarie 2026 în „Belgia, stat suveran european”, cei 90 de miliarde de euro de ajutor acordat Ucrainei pentru a continua războiul în 2026 „nu vor fi suficienți”. Am realizat această estimare pe baza „previziunilor Fondului Monetar Internațional (FMI), iar aceasta se explică în principal prin reducerea sprijinului financiar din partea Statelor Unite” (4). Nevoile reale s-ar ridica mai degrabă la 160 de miliarde de euro. Iată că, opt luni mai târziu, președintele ucrainean, V. Zelenski, aplicând „sistemul Ponzi”, în cadrul summitului de la Bruxelles din 15 și 16 octombrie, a formulat o nouă cerere de ajutor suplimentar în valoare de 70 de miliarde de euro (sic!). El a prezentat această cerere ca fiind necesară pentru finanțarea apărării, achiziționarea de arme din Statele Unite (sic !) și consolidarea capacității Ucrainei de a rezista Rusiei (5). În același timp, conștient de sensibilitatea populației europene față de acest subiect, el a lansat o amenințare în cadrul conferinței de presă din 16 octombrie 2026: „Dacă vom cădea, 20 de milioane de ucraineni vor veni în Europa, rămâneți puternici și apărați-ne țara”.

7. Se pare că există țări în Europa în care populația este mulțumită de nivelul său de trai și de beneficiile acordate de guvern. În timp ce alte țări sunt cuprinse de manifestații și revolte, în România totul pare să funcționeze corect. Cel puțin dacă ne luăm după numărul de manifestații și de persoane care protestează regulat în stradă. Când în decembrie 1989 am ieșit în stradă pentru a revendica dreptul la libertatea de expresie și la o viață mai bună, înfruntând gloanțele care șuierau pe lângă urechile mele, se pare că astăzi, în 2026, tinerii români preferă să părăsească țara decât să lupte pentru identitatea națională, bunăstarea colectivă și libertatea de exprimare. Mult succes tinerilor!

Bucurați-vă de viață așa cum este!

Autor: Profesor Vasile Neacșa

Note:

https://www.activenews.ro/opinii/BELGIA-stat-suveran-european-202899

https://www.lesechos.fr/monde/europe/leurope-affiche-son-soutien-a-lukraine-mais-cherche-encore-comment-financer-sa-resistance-a-la-russie-2257534

Citiți și:
Criminalul Zelenski prelungește legea marțială până în 2027: Blocarea alegerilor și mobilizarea forțată rămân în vigoare
Cutremur politic în Serbia: Vučić recunoaște victoria studenților și acuză implicarea unor țări europene și a „statului paralel” soroșist. „Au vrut să doboare o țară suverană”
O rușine de Armată! Unde-ai fost când au ucis democrația?

yogaesoteric
7 noiembrie 2026