Profesorul Silvio Calzolari, cunoscut orientalist și istoric al religiilor italian, aduce la rândul său cazul MISA în atenția internațională

– Florența, 7 aprilie 2017 –

 
 
Vă oferim în continuare transcrierea discursului pe care profesorul Silvio Calzolari, secretar al Federației Europene pentru Libertatea Religioasă (FOB – European Federation for Freedom of Belief), l-a ținut în data de 7 aprilie 2017, cu ocazia prezentării volumului Actele primei conferințe a FOB – Secularismul și libertatea religioasă în Italia.

A trăi într-o democrație modernă înseamnă a trăi împreună, alături de obiceiurile și tradițiile, credințele și ideile pe care le putem dezaproba. Chiar și dezaprobarea face parte din democrație. O comunitate democratică este formată din indivizi capabili să se elibereze de tradiții, de legăturile de sânge, de ideile preconcepute, de referințele la locurile de apartenență și origine și de obiceiuri (lanțuri reale, de care adesea nu suntem conștienți).

Aceasta nu înseamnă că memoria noastră sau trecutul nostru ar trebui să fie abandonat; ceea ce trebuie eliminat este determinismul care condamnă indivizii să fie ceea ce nu au ales să fie. Omul este o ființă liberă și stăpânul destinului său.

Trebuie să garantăm (pentru noi și pentru ceilalți) oportunitatea de a ne elibera de destinul originilor noastre pentru a alege noi mituri, ritualuri, alianțe, credințe și religii. A fi liberi în mintea și inima noastră de orice subjugare externă sau internă înseamnă a fi „laic”. Din acest motiv, și nu întâmplător, am ales ca prim cuvânt al titlului volumului Actele FOB pe care îl prezentăm astăzi, cuvântul „Secularism”, conștient de semnificațiile multiple și uneori contradictorii ale termenului.

Am folosit acest cuvânt în două sensuri: unul politic și altul individual. Cel politic (care s-a născut atunci când religia, în loc să-i unească pe oameni, a început să îi separe) se referă la distincția dintre sfera politică și cea religioasă („Dă-i Cezarului ceea ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”), precum și la ulterioara neintervenție reciprocă a instituțiilor care, într-un fel, prezidează cele două realități. Această abordare presupune un stat fără legătură cu confesiunile religioase. În Italia, drumul spre atingerea acestei conștientizări, separarea dintre Biserică și Stat, a fost lung și plin de dificultăți.

Există apoi sensul pe care l-am definit ca „individual”. În acest sens, cetățeanul individual, mărturisindu-se el însuși ca neavând legătură cu vreo confesiune religioasă, dorește ca legile care îi guvernează viața să nu aibă nimic de-a face cu credințele moștenite de la ceilalți și care nu îi acceptă pe aceia care nu au trecut de examinarea conștiinței critice individuale.

Bineînțeles, deoarece există diferite gradații în distincția secularismului între stat și diferitele instituții religioase (gândiți-vă la diferențele dintre secularismul francez și american), există mai multe gradații ale secularismului, de la individul care este deschis la orice religie (secularismul ca minte deschisă) până la cel care are îndoieli cu privire la tot (agnosticism); de la cel care crede că Dumnezeu, ca ființă transcendentă, nu există, dar care respectă credințele și este de acord să discute despre ele (secularism proactiv și pozitiv), până la cel care, în schimb, este sigur că Dumnezeu nu există, că religiile se nasc din ignoranță și că „toate sunt o înșelăciune” (faimosul „opiu al poporului”) care urmează a fi demascată (secularismul negativ; anticlericalism).

Puteți ajunge la paradoxul credincioșilor deschiși dialogului, dar care nu doresc să urmeze ordinele diverșilor miniștri (credincioși care se consideră „laici”, deoarece se simt liberi de constrângeri și nu sunt clerici); și a celor cărora le place să se considere laici, dar care sunt în realitate dogmatici și intransigenți în certitudinile lor. Acestea sunt toate puncte de vedere diferite, dar toate au dreptul de a exista. Pentru că, grație Cerului, trăim într-o țară care se mărturisește a fi laică și democratică. Și într-o democrație, toate aceste diferite realități, pentru a fi garantate, trebuie să se bazeze pe un singur element: recunoașterea și respectarea legilor statului (care în sine este un element abstract, dar recunoscut și, prin urmare, convențional) care trebuie să fie egal pentru toți și să garanteze drepturile tuturor (și, de asemenea, responsabilitățile corespunzătoare).

Bineînțeles, principiul este valabil numai dacă legile sunt legi ale democrației. Nu aș putea vorbi despre legi democratice, de exemplu, dacă un stat decide să excludă din viața civilă și politică un individ sau un grup pentru că respectivii au pielea galbenă sau neagră sau pentru că sunt budiști, hinduși, musulmani sau orice altceva. Și aceasta ne aduce la al doilea cuvânt din titlul volumului Actele FOB: „Libertate”.

Democrația are principii irevocabile: respectarea minorităților, a libertății individuale, a demnității și vieții fiecărui individ, respectarea libertății de a-și profesa propria religie, a libertății de a avea o anumită credință și anumite idei, a posibilității de a ne transforma punctele de vedere, precum și a libertății de a nu crede. Este necesar să învățăm să trăim cu alegerile ideologice, religioase sau care țin de anumite stiluri de viață cu care nu suntem de acord (deși acest lucru nu înseamnă o acceptare pasivă – sau așa-numita „corectitudine politică” – a practicilor care ar putea merge împotriva democrației în sine).

În opinia mea, acest punct este fundamental și nu este niciodată suficient de subliniat. Pentru a adopta „protecția” democratică a credinței și a modului de viață ale fiecăruia, este esențial să se adopte democrația în sine (laică, pluralistă, protectoare a drepturilor omului și a celor individuale ale bărbaților și femeilor deopotrivă – precum și colective).

Toate libertățile s-au născut din recunoașterea acestor valori ale democrației laice și fără legătură cu vreo credință religioasă, inclusiv cele ale criticii și ale libertății de exprimare. Trebuie să respectăm întotdeauna credințele și ideile religioase ale celorlalți, deși acest lucru nu înseamnă că trebuie să fim mereu de acord. Să dai mereu dreptate [altora], pentru a dovedi că ești progresist și democrat, nu este democratic. A discuta, a argumenta, a ridica semne de întrebare este baza oricărui proces democratic. Dar dreptul meu dat de Dumnezeu de a dezaproba nu trebuie să devină dreptul de a suprima, de a condamna sau de a interzice.

Din acest motiv s-a născut FOB. Pentru că toată lumea poate fi liberă să creadă sau să nu creadă; ca să lucrăm pentru o lume mai bună, în care toată lumea poate trăi în mod pașnic și democratic chiar dezaprobând sau criticând convingerile religioase ale fiecăruia precum și modul în care relaționează cu ceilalți și cu transcendența.

Libertatea religioasă și de credință este unul dintre cele mai importante drepturi ale omului, deoarece include libertatea de exprimare și libertatea de asociere. În lumea noastră occidentală ar părea un drept garantat, dar nu este deloc astfel. În Italia, ca și în alte țări europene și în lumea occidentală, este adesea doar o lege teoretică ce există pe hârtie; [libertatea religioasă] este prevăzută de legi, drepturi constituționale și grafice, însă, în practică, este uneori greșit pusă în aplicare, dacă nu chiar încălcată în mod flagrant. Din acest motiv, cu puțin peste doi ani în urmă, FOB s-a născut ca o inițiativă laică, apolitică și fără legătură cu vreo credință religioasă, pentru promovarea și apărarea libertății religioase și de credință, precum și a libertății de a nu crede ori de a schimba credința religioasă. Libertăți care, după cum s-a menționat mai sus, sunt adesea negate din cauza prejudecăților, a intoleranței și a discriminării.

Putem găsi un exemplu bun în legătură cu modul în care dreptul în cauză este contestat și, de fapt, limitat, în îngrozitorul și, în opinia noastră, ilegalul obicei de a eticheta diferite expresii ale religiilor sau credințelor ca fiind „secte” și de a le face obiectul disprețului, ridiculizării și campaniilor de presă josnice.

Un alt bun exemplu este existența în țările noastre (de exemplu, în Italia și în Franța) a unor organisme de stat sau suprastatale menite să „contracareze sectele”, precum SAS (Squadra Anti-Sette) și MIVILUDES (Mission Interministerielle de Vigilance et de Lutte Contre le Derives Sectaires). Existența lor arată că drepturile garantate prin Constituție pot fi, de fapt, înlăturate chiar de stat.

Să nu mai vorbim de așa-numitele „asociații anti-secte”, cum ar fi European FECRIS (European Federation of Centers of Research and Information on Sectarianism) existente în diferite contexte naționale, care se străduiesc să creeze o atmosferă de suspiciune și intoleranță, [chipurile] de teama unor presupuse alarme sociale și a unor [închipuite] pericole de tot felul. Rapoartele lor sunt „surse” pentru știri, deseori exagerate, răspândite de jurnaliști mai interesați de posibilele beneficii politice și de tirajul ziarelor lor decât de difuzarea de știri veridice. Din acest motiv s-a născut FOB: pentru a spori întâietatea conștiinței critice față de aservirea inertă și pasivă.

După cum se precizează în Statut, Federația Europeană pentru Libertatea Religioasă (FOB) este o asociație liberă, de cultură și informare, independentă de partide și religii. Asociația este condusă de principiile participării democratice, solidarității și dezvoltării sociale, autonomiei, responsabilizării, precum și de toate principiile pe care a fost fondată UE. Reunește și coordonează asociațiile afiliate care, în timp, s-au alăturat Federației.

Asociația își asumă scopul de a reuni într-o federație asociațiile care urmăresc același ideal, acela de participare activă la crearea unei comunități a societăților civile și a statelor în care libertatea religioasă și de credință este autentică și protejată universal în indivizibilitatea și interdependența tuturor drepturilor omului. Dat fiind că scopul este universal, întrucât drepturile omului sunt universale, FOB activează în primul rând – dar nu exclusiv – în ceea ce privește statele europene și cele care s-au alăturat sau care vor adera la Uniunea Europeană, pentru a susține dreptul la religie și credință ca pe un drept care aparține atât în mod natural, cât și prin lege, fiecărei ființe umane, pe baza principiilor egalității, nediscriminării și universalității.

În cei doi ani de activitate, FOB a denunțat fapte considerate de noi ca fiind extrem de grave în toate modurile posibile. Chiar înainte de a deveni o asociație oficială, în vara anului 2014, reprezentanții FOB s-au străduit cu succes să obțină dezaprobarea propunerii infame a deputatului european Rudy Salles, care dorea să stabilească în toate statele membre inutili și dăunători „observatori ai sectelor”.

Din nou, în 2014, amplificând vocea deputatului radical al Parlamentului, Marco Perduca, pe atunci membru al Delegației Radicale a Partidului Democrat, FOB a ridicat semne de întrebare și a denunțat posibila neconstituționalitate a Squadra Anti-Sette (SAS), pe care aproape că am putea să o definim ca un fel de „poliție religioasă”, înființată în 2006 de către Ministerul de Interne [al Italiei].

Din nou, în 2014, FOB, alături de alte 74 de ONG-uri, a exercitat presiuni asupra Consiliului Europei, astfel încât să poată fi luate măsuri adecvate pentru protejarea minorităților religioase de atacurile ISIS.

Cu două luni înainte de oficializare, în decembrie 2014, FOB a fost deja înscrisă în Registrul de transparență al Parlamentului European și al Comisiei Europene la Bruxelles și Strasbourg și, pentru al doilea an și pentru fiecare an ulterior, președintele său, Alessandro Amicarelli, precum și unii dintre reprezentanții săi au participat la reuniunea OSCE privind Implementarea Dimensiunii Umane, la Varșovia. FOB s-a recunoscut în liniile directoare exprimate de Consiliul Uniunii Europene în FORB (Freedom Of Religion or Belief), programul de promovare și protecție a religiei și credinței (Luxemburg, 24 iunie 2013): prin acțiunile sale intenționează în principal să sprijine aplicarea lor și să se opună încălcării principiilor exprimate în document.

După cum se specifică în textul Consiliului UE, „încălcările libertății religioase sau ale credințelor pot exacerba intoleranța și constituie adesea indicatori timpurii ai potențialelor violențe sau conflicte”. Cu atât mai urgentă este, așadar, o reamintire constantă către o Europă care este „imparțială și nealiniată la nicio religie sau credință specifică”, de a-și proteja cetățenii de orice formă de extremism, indiferent dacă este cauzată de sentimente religioase sau de impulsuri anti-religioase.

La 26 ianuarie 2015 FOB a devenit o asociație oficială, având sediul la Roma. Începând cu acel an și-a intensificat activitățile.

Pe valul emoțional creat de acte teroriste, numite în mod eronat „islamice”, mass-media și autoritățile multor țări europene au început să ridice bariere fizice și mentale împotriva islamului, iar în Italia au apărut legile infame „anti-moschei”. FOB, alături de asociațiile sale federale, și-a strigat cu voce tare disidența, adresându-se autorităților europene de supraveghere și apoi lansând o petiție online care a obținut susținere de pretutindeni pentru a cere Guvernului să se opună unor astfel de legi, ceea ce s-a și petrecut.

Între timp am continuat să vorbim pentru a susține cererile grupurilor religioase și spirituale care au fost discriminate și persecutate. Cum a fost cazul procesului absurd împotriva presupusei „secte psiho” Arkeon, care nu era de fapt aceasta, dar care a fost zdrobit de mașina judiciară după o persecuție mediatică a cozilor de topor a unor grupuri pe care le-am menționat deja și cărora le place să se autointituleze „anti-secte”. Sau ca în cazul anchetei polițienești florentine, care nu s-a încheiat niciodată, împotriva MISA Yoga și în procesul-mascaradă împotriva liderului său spiritual Gregorian Bivolaru.

Am acționat cu orice ocazie posibilă în Europa și în afara ei. De exemplu, pe lângă autoritățile din Nepal, ca să-și îndrepte atenția asupra problemei libertății religioase în țara lor, cerând să revizuiască o parte din noua lor Constituție. Apoi ne-am unit forțele cu cele ale altor ONG-uri pentru a cere Knesset-ului israelian să dezaprobe o lege anacronică „ anti-secte” propusă de parlamentarii afectați de grupurile anti-religioase din țara respectivă. În același timp, am promovat o inițiativă la Înaltul Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR), cerându-le să revizuiască liniile directoare privind refugiații creștini din Pakistan.

Înapoi în țara noastră, anul trecut FOB a depus o plângere către Garantul Comunicării pentru a se plânge de lipsa pluralismului religios existent în televiziunea publică RAI TV și în toate mijloacele de informare în masă naționale și internaționale.

La aproape un an de la înființarea sa oficială, la 21 decembrie 2015, FOB s-a prezentat autorităților și publicului italian cu o conferință organizată la Montecitorio, în „Sala Globului”, cu o agendă deja încărcată cu rezultatele bătăliilor susținute în numele principiilor care protejează drepturile fundamentale ale omului în ceea ce privește libertatea religioasă, a credinței și a conștiinței. Actele acelei Conferințe – Secularismul și libertatea religioasă în Italia: rapoarte, propuneri, mărturii, publicate de editura Pacini din Pisa, reprezentată aici de Dr. Vito Mucaria (căruia îi mulțumim), sunt acelea pe care, astăzi, avem plăcerea și onoarea de a vi le prezenta, în această sală instituțională prestigioasă, în această frumoasă Sala Crinilor a Consiliului Regional al Toscanei. Este prima noastră prezentare oficială a actelor, iar alegerea nu a fost făcută din întâmplare.

Cu siguranță nu pentru că, în calitate de secretar al FOB, sunt un florentin. Alegerea s-a datorat faptului că Toscana a fost întotdeauna în fruntea apărării libertății și drepturilor omului. Toscana este acum moștenitorul Marelui Ducat, care, acum mai bine de două sute de ani, în noiembrie 1786, a fost primul stat din lume care a avut curajul să anuleze pedeapsa cu moartea din Codul Penal.

Sper că citirea acestui volum de documente ar putea contribui la promovarea dezbaterii privind libertatea religioasă și de credință, adevărate antidoturi împotriva tuturor formelor de fanatism sau intoleranță.

Silvio Calzolari

Citiți și:

CEDO constată încă o ilegalitate în cazul lui Gregorian Bivolaru 

Cazul Gregorian Bivolaru – după 45 de ani de abuzuri, e momentul ca adevărul să iasă la lumină 

 

yogaesoteric

19 mai 2017

 

Also available in: English