Proiectul lichidării lui Traian Băsescu şi războiul total pentru România (2)
Citiţi aici prima parte a acestui studiu şi aici a treia parte
Magureanu vs Marcu
Generalul Victor Marcu a fost destituit de Virgil Magureanu in august 1995, sub pretextul esuarii unei operatiuni de filaj indreptate impotriva unor ziaristi de la ZIUA, actiune care a generat scandalul public de amploare denumit “terasa Anda”. Se pare ca Magureanu insusi a fost insa acela care i-a strecurat lui Rosca Stanescu informatia despre pozitionarea echipei de filaj a subordonatilor generalului Marcu. Dupa debarcarea din 1995, activitatea lui a fost destul de discreta. Practic, generalul Marcu a aparut in luminile rampei abia cand a fost numit de ministrul privatizarii, Ovidiu Musetescu, secretar general al Autoritatii Nationale de Privatizare. Ministrul Ovidiu Musetescu declara atunci ca misiunea generalului e “sa asigure protectia informativa a Autoritatii Nationale”. Atat de bine a fost asigurata, incat o buna parte din activele statului a ajuns aproape gratis in mainile rusilor.
Firul rosu si frontul din umbra
Am facut un excurs oarecum aleatoriu, pornind de la intalnirea dintre ofiterul rus si generalul Carp punctand cateva nume si cazuri tocmai deoarece exista un fir rosu care ii uneste pe toti cei pomeniti mai sus. Acesti ofiteri cu pozitii extrem de puternice, vreme de aproape doua decenii, sunt pe de o parte oameni foarte bogati, pe de alta parte sunt cunoscuti pentru “atingeri” cu capitalul rusesc. O parte dintre acestia sunt sub ancheta Parchetului Militar. Pedepse grele i-ar astepta daca s-ar ajunge sa fie finalizate dosarele. Aceste personaje si reteaua lor de suport alcatuiesc “frontul din umbra” care l-a adus pe Basescu in pragul operatiunii de anihilare. Se vorbeste si s-a vorbit deja de “lichidarea” politica a presedintelui. Unii insa si-ar dori mai mult. Un mare numar de cadre, acoperite sau nu de “umbrele” masonice, cu dosare penale sau cu averea stransa prin tradare, isi vad primejduite sansele de acces la parghiile de putere pe care le-au controlat atata vreme. Basescu le sta in cale. Cand ofiterii romani, fie ei si cadre superioare in rezerva, se intalnesc cu ofiterii unor alte Puteri si discuta despre politica, rezultatul nu poate fi decat unul spectaculos. Se dau mesaje si se marcheaza pozitii de-o parte si de alta a razboiului invizibil, din spatele fatadei jocului politic.
Monarhia ingroapa Romania
Scoaterea, recent, de la naftalina, a spectralului Mihai I cu al sau Duda si ventilarea publica, dar si “underground” a perspectivei unor alternative de tip monarhic, de catre oamenii puterii, probeaza inca o data controlul deplin al lui Dinu Patriciu asupra aparatului guvernamental. Intr-un interviu recent acordat Corinei Dragotescu, seful ROMPETROL a afirmat ca va vota pentru rasturnarea lui Basescu “pentru ca sper sa se faca cvorumul care sa permita trecerea, in liniste, catre o republica parlamentara sau poate catre o monarhie”. Iesirea la rampa a lui Patriciu este un semnal care confirma incercarile unor politicieni din PNL si PSD in special de a-l contrabalansa pe Basescu prin varianta reinstaurarii Monarhiei. Rafuiala lui Patriciu cu Traian Basescu, cel care si-a permis sa dea liber dosarelor de cercetare penala a celei mai mari fraude din istoria Romaniei – cazul ROMPETROL – se apropie de apogeu. Patriciu l-a comparat cu Lukasenko – dictatorul bielorus si l-a mai numit pe Basescu “maimuta”, “gorila”, “cioban”, “frana in calea progresului tarii”.
Reteaua Patriciu a Noii Oranduiri Oligarhice
Patriciu este un exponent ilustrativ, este expresia unei tipologii a oligarhiei romanesti. Aparitia sa recenta la rampa, cu un interviu in care a socat opinia publica sustinand ca Justitia ar trebui sa fie o afacere privata si ca reprezentantii statului ar trebui sa slujeasca oligarhia, arata continutul aproape patologic al reprezentarilor despre lume si viata ale acestui reprezentant de frunte al cleptocratiei.
CES – Cartelul Patronatelor si sindicatelor pe mana lui Patriciu
Lupta investitorilor autohtoni pentru mentinerea controlului economic la nivel national, in contextul integrarii Romaniei in Uniunea Europeana, a dus la crearea unor coalitii intre oamenii de afaceri, greu de imaginat in alte conditii. Desi lupta interna dintre patronatele din Romania nu trebuie neglijata, in urmatoarea perioada, acestea intentioneaza sa se coalizeze, in cadrul Consiliului Economic si Social (CES), „impotriva ingerintelor nedorite ale investitorilor din Vest”, dupa cum a afirmat public unul dintre membri. Ideea constituirii unei grupari de afaceristi care sa controleze mediul de afaceri la scara macro si sa negocieze cu Guvernul are la origine ideile lui Arkadie Volski, un apropiat al lui George Paunescu. Volski a fost adus in Romania, in anii ‘90 si i s-a pus la dispozitie banca Unirea, care a devenit ulterior Nova Bank. Banca a devenit un culoar de manipulari financiare din si dinspre spatiul CSI, iar Volski, devenit consilier al presedintelui rus, Vladimir Putin, a trecut intre timp la cele vesnice. Emulii sai, insa, au perseverat. La ora actuala, in Romania, exista trei mari asociatii patronale. Una este Alianta Confederatiilor Patronale din Romania (ACPR), al carei presedinte este omul de afaceri Dinu Patriciu. Entitatea condusa de acesta are ca membri asociatii si confederatii patronale conduse, la randul lor, de George Constantin Paunescu, Lucian Boghiu, Mihai Carciog, si, din umbra, de Dan Voiculescu si Dan Ioan Popescu. A doua este Uniunea Generala a Industriasilor din Romania – 1903 (UGIR – 1903), iar a treia, Confederatia Patronala a Industriilor din Romania (CONPIROM). Pe plan national, intre cele trei asociatii exista o lupta pentru suprematie in CES, insa ACPR se bucura de sustinerea Guvernului, prin relatii de prietenie, de afaceri si politice ale conducatorilor sai.
Miza CES-ului
Consiliul Economic si Social este organul consultativ al Parlamentului si Guvernului pe probleme sociale si de munca. Rolul membrilor sai este extrem de important pentru economia nationala, tinand cont de faptul ca, prin legea sa de organizare, CES avizeaza proiecte de hotarari si de ordonante ale Guvernului, proiecte de lege ce urmeaza a fi prezentate Parlamentului, avizeaza proiecte de programe si strategii economice la nivel national. Concret, orice proiect privind un anume segment din economie, trece mai intai pe la CES, care, dupa o analiza atenta, poate oferi aviz favorabil, sau poate bloca o intiativa legislativa. CES-ul reuneste majoritatea patronatelor si sindicatelor din Romania, din toate domeniile economiei nationale. Din acest motiv, controlul total al unei asociatii asupra CES este atat de contestata de ceilalti membri ai institutiei.
Figurile cheie: Patriciu, Voiculescu, Paunescu
In prezent, cele mai importante patronate care se bat pentru a obtine majoritatea celor 15 locuri destinate lor din CES- ul care urmeaza a se constitui sunt: ACPR, UGIR-1903 si CONPIROM. Potrivit legii, CES-ul nu poate fi constituit decat prin consensul partilor, in vreme ce, daca o asociatie membra detine 3/4 din numarul total de votanti in cadrul institutiei, are drept de VETO – adica are si painea si cutitul. ACPR-ul lui Patriciu intentioneaza sa obtina 11 locuri in CES (desi semneaza doar patru contracte colective de munca la nivel national), astfel ca UGIR-903 si CONPIROM (care semneaza impreuna 15 contracte) ar urma sa primeasca doar doua locuri. Celelalte doua locuri ar urma sa fie distribuite „altor organizatii patronale“ (cu doua contracte semnate) care pot fi oricand „racolate“ de ACPR. Daca acest calcul se va materializa, asociatia condusa de Dinu Patriciu ar avea rolul de judecator suprem in CES.
Fratia „lupilor“ lui Patriciu
Asociatiile reunite sub tutela ACPRului condus de Dinu Patriciu ascund nume influente din mediul de afaceri si politic. De la infiintare, ACPR a fost condus, pe rand, de fostul vicepremier George Copos – care a renuntat la functie dupa intrarea in Guvern, de Lucian Boghiu – fostul sef al Electrica si om de incredere al fostului ministru PSD al Economiei si Comertului, Dan Ioan Popescu, iar acum de Dinu Patriciu. Din ACPR fac parte un numar de sapte Asociatii si alte trei entitati care sunt membri asociati: Consiliul National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din Romania (CNIPMMR) – este condusa de Ovidiu Nicolescu, personaj cunoscut ca fiind unul dintre oamenii de incredere ai liderului PC, Dan Voiculescu. La randul sau, Voiculescu este legat de Dinu Patriciu prin afaceri comune in umbra ROMPETROL – fiica sa, Camelia Voiculescu, a castigat in patru ore 10 milioane de dolari in ziua marelui tun cu actiunile de la Bursa. Il mai uneste strans cu Patriciu si dosarul penal ROMPETROL. Confederatia Nationala a Patronatului Roman (CNPR) – este condusa chiar de Dinu Patriciu. Uniunea Generala a Industriasilor din Romania (UGIR) – este condusa de George Constantin Paunescu. Relatia sa apropiata cu rusii i-a permis lui Paunescu intermedierea, in anii ‘90, a primului acord de colaborare intre Rusia si Romania. Confederatia Patronala a Industriei, Serviciilor si Comertului din Romania (CPISC) este condusa de Lucian Boghiu (adica de Dan Ioan Popescu).
Alfa si Omega rusilor
Alti membri ai ACPR sunt: Asociatia Romana a Antreprenorilor de Constructii (ARACO) – condusa de Laurentiu Plosceanu; Consiliul National al Patronilor din Romania (CoNPR) – presedinte este Mihai Carciog; Patronatul National Roman (PNR) – condus de controversatul Florian Costache. Dintre membrii asociati, cel mai influent este Asociatia Romana a Bancilor (ARB), condusa de Radu Gratian Ghetea. Acesta este si prim vicepresedinte al Alpha Bank, entitate cunoscuta ca apartinand unor oameni de afaceri rusi, implicati in preluarea RAFO Onesti. Ghetea este un personaj extrem de influent in lumea bancara, el fiind vreme de 17 ani la Banca Romana pentru Comert Exterior (BRCE). Mai mult, Ghetea – in calitate de presedinte al bancherilor din Romania – are stranse legaturi inclusiv cu guvernatorul Bancii Nationale, Mugur Isarescu. Alti doi membri asociati ai ACPR, cu un rol la fel de important in cercul pentru putere, sunt Initiativa Europeana a Mediului de Afaceri (IEMA) – al carei presedinte este tot Dinu Patriciu, si Asociatia Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR) – condusa de Florin Pogonaru. Patriciu isi doreste obtinerea controlului si in structura CES, ceea ce i-ar conferi o ascendenta in plus asupra guvernului. Patriciu personifica resurectia grupurilor ascunse – conspirate pana in prezent – care au capitalizat resursele principale economice si acum isi asuma, la vedere, un post comisarial, de control total politic. Atat actualul premier, cat si cel care va urma sunt pioni ai lui Dinu Patriciu. Preocuparile sale de resort politic si social interfereaza si cu zona culturala si a societatii civile, spatiu din care se hraneste si se recruteaza clasa politica. Grupari mai mult sau mai putin vizibile ancorate in zona spatiului societatii civile, sau in civil, au rol de control si influenta. Exista legaturi stranse intre astfel de grupari si politica cinica a Noii Oranduiri Oligarhice, oranduire reprezentata si ilustrata de Patriciu.
ROMPETROL – garnizoana logistica a grupurilor comisariale
Arhitectul care detine Grupul ROMPETROL nu se ocupa doar de politica, ci si de “politica culturala”. ROMPETROL Holding detine, pe langa cotidienele Adevarul si Click, si grupul de presa Satiricon (Dilema veche, Dilemateca – fondate de Andrei Plesu si revistele Plai cu boi, Aspirina saracului – create de Mircea Dinescu si Romania literara – girata de Nicolae Manolescu). Banii proveniti din afacerile cercetate penal, din deturnare de fonduri, spalare de bani, evaziune fiscala, manipulare a pietei, tranzactionare nelegitima la Bursa, administrare frauduloasa etc. au ajuns in pusculitele unor grupari care si-au asumat functii comisariale ale spatiului public. Printre acestia se afla membri fondatori si actionari ai Academiei Catavencu care au fost platiti cu suma de 8.626.095.788 lei, la data de 07.11.2002, din surse financiare ilicite mentionate in raportul Oficiului National de Combatere a Spalarii Banilor. Matricea functionala, trasaturile si definitiile constitutive ale curentului cultural reprezentat de gruparea adapostita de ROMPETROL dezvaluie o accentuata si apasata orientare antiromaneasca. Atacul la Eminescu pleaca din garnizoana ROMPETROL si este hranit logistic de reteaua lui Patriciu. Patronul este si fondator al Institutului de Studii Liberale, intre ai carei membrii fondatori se numara Zoe Petre, Nicolae Manolescu, Horia Roman Patapievici si Andrei Plesu.
Razboiul cu Justitia
Razboiul cu Justitia este tema centrala a tuturor celor care sunt implicati personal in cazul Patriciu, sau care au rude abonate la acest caz. De aici pleaca si razboiul deschis cu presedintele Traian Basescu. Dinu Patriciu este indicat de procurorii DIICOT drept creator si coordonator al unui grup de crima organizata, care si-a obtinut aderenti si sustinatori din mai multe institutii ale statului. Reteaua de crima organizata transfrontaliera, grupare “de tip mafiot”, ar fi cea mai vasta, printre alte motive, si pentru ca “sa infiltrat la toate nivelurile puterii si in toate institutiile statului”. In Rechizitoriul ROMPETROL se gasesc multe dintre explicatiile pe care le cautam, cu privire la modul de alcatuire a Puterii actuale a Romaniei. Patriciu este un model de afirmare a unui grup de interese concentrat pe sectorul strategic al energiei.
“Grupul de criminalitate organizata”
In septembrie 2006, Parchetul a finalizat Rechizitoriul cazului ROMPETROL. Rezulta de aici ca, aproape un deceniu, omul de afaceri Dinu Patriciu impreuna cu inalti reprezentanti ai statului au constituit un grup infractional organizat, transfrontalier, care s-a ocupat, pe langa operatiuni de manipulare a pietei de capital, de spalare de bani rezultati in urma activitatilor ilicite, captand sume considerabile datorate statului, externalizand apoi fondurile obtinute in urma desfasurarii activitatii infractionale. Grupul de afaceri reprezentat de Dinu Patriciu este calificat drept un „grup infractional care si-a asigurat sprijinul, prin cooptarea in cadrul grupului, a unor persoane cu functii importante in institutii ale statului – grup de criminalitate organizata.” Dosarul ROMPETROL arunca in aer scena politica romaneasca, in spatele lui Patriciu regrupandu-se majoritatea “capitalistilor” cu averi facute in regimul cripto-comunist al lui Ion Iliescu. Magnatul penal, liberalul antiliberal, pusculita mafiei pesediste este in acest moment modelul desavarsit al “privatizarii mafiei comuniste”. Solidaritatea din jurul sau a unor personaje asemanatoare – Dan Voiculescu, Marko Bella, Tariceanu, Verestoy Attila, arata ca Dosarul ROMPETROL este atat de important, incat inflameaza intreaga scena politica a tarii. Toti acestia sunt cuprinsi in fraudele spalarilor de bani din dosarul ROMPETROL si ar urma sa incaseze ani grei de puscarie. In Rechizitoriul dosarului ROMPETROL se mai precizeaza: In perioada anilor 1999-2004, grupul infractional astfel organizat si-a realizat scopul de insusire a creantei statului roman rezultata din Acordul de cooperare economica internationala cu statul libian, de decapitalizare a Rafinariilor Vega si Petromidia, de insusire si folosire in propriul interes a sumelor de bani colectate si destinate bugetului de stat, dar si de a transfera sume de bani catre societatile membre ale grupului infiintate in paradisuri fiscale si, nu in ultimul rand, crearea, in mod artificial, de lichiditati prin listarea la bursa a Rafinariei Petromidia. Pe langa bani, grupul lui Patriciu a obtinut nu doar accesul la resursele statului, ci si un important reper energetic cu valoare strategica. Ruperea din patrimoniul Romaniei a acestei resurse are nu doar implicatii economice, ci si consecinte geopolitice semnificative. Romania este o placa turnanta – se afla pe o falie geopolitica, la frontiera Vestului cu Estul, astfel ca aici se duc lupte in toata regula (si) pentru controlul acestei importante resurse – energia.
Conexiunea Vantu
Preluarea ROMPETROL de catre gruparea Patriciu s-a facut cu ajutorul lui Sorin Ovidiu Vantu. In 1998, ROMPETROL, colos al industriei petroliere, era una dintre cele mai profitabile firme romanesti. Numai din contractele externe avea de incasat peste 250 milioane de dolari, harta creantelor acoperind Libia, Egipt, Sudan, Irak, Rusia, Ecuador. Traiectoria ascendenta a companiei este stopata brusc prin intersectarea cu gruparea Patriciu. La acea vreme, Patriciu era asociat cu Sorin Marin in firma SG International (SGI). Cu sprijinul lui Alexandru Popescu si Nicolae Stoica, pe atunci membri in conducerea ROMPETROL, din august 1998, SGI incepe sa cumpere masiv actiuni ROMPETROL cu pretul de 10-11 USD/bucata. “Investitorul” Patriciu nu avea dreptul legal sa faca investitia, SGI-ul avand mari datorii catre stat. La sfarsitul lunii septembrie, SGI detinea deja 18% din actiunile ROMPETROL, fara sa fi anuntat CNVM la depasirea pragului de 5%. Profitand de pozitia sa de atunci, de parlamentar al unui partid aflat la guvernare, Patriciu a incalcat flagrant legea sfidand CNVM. In luna octombrie 1998, prin functionarii ROMPETROL, SGI cumpara inca 11% din actiuni aflate atunci in posesia lui Sorin Ovidiu Vantu. Vantu le achizitionase de la PAS – asociatia salariatilor, care au cedat actiunile catre SOV cu speranta ca astfel vor fi protejati de atacul lui Patriciu. Nu s-a intamplat asa, in realitate Vantu si Patriciu erau intelesi si “i-au lucrat” pe actionari fara probleme. Fara sprijinul lui Vantu insa Patriciu nu ar fi reusit sa puna mana pe ROMPETROL. Desi nu era inca actionar majoritar, Patriciu schimba abuziv componenta Consiliului de Administratie, devenind presedinte al acestuia. Sorin Marin, omul sau de incredere, devine membru, la fel ca si reprezentantul FPS. Patriciu introduce modificari in Statul de functionare ale Companiei ROMPETROL care sa-i permita confiscarea definitiva si, mai ales, accesul imediat la activele fiscale ale ROMPETROL. Dupa rezolvarea ROMPETROLULUI, a urmat lichidarea celui mai important complex energetic din sud-estul Europei – SNP PETROM, care a fost vandut unei societati cu mult mai mica pondere – OMV, in conditii cu totul discutabile. Cand Basescu a incercat o (timida) dezbatere publica pe aceasta tema au facut zid si Ion Iliescu, si membrii guvernului Nastase. Actiunea de lichidare a grupului PETROM a fost o forma de predare a Romaniei din punct de vedere energetic, statul roman fiind astfel lipsit pe viitor de autonomie energetica. Castigul reprezentat de controlul sistemului energetic si al unor importante ramuri industriale ale Romaniei apartine unei mari puteri, Rusia. Obiectivul principal al Washingtonului – eliminarea treptata a influentei rusesti in politica europeana – a primit o lovitura directa si ca urmare a eurostangismului militant al petro-liberalilor lui Patriciu.
Rusia, liberalii si virusul Antiamerican
Manifestarea cea mai pregnanta se vadeste in campania (cu note isterice) privind retragerea trupelor din Irak. In vara anului trecut, Tariceanu si liberalii lui Patriciu invocau, pentru a justifica propunerea de retragere a trupelor romanesti din Irak, cazurile Spaniei si Italiei. La Madrid si la Roma guvernele sunt insa socialiste, membre ale grupului socialist din Parlamentul European. Tot grupul stangist european este infestat de virusul antiamerican. Unul dintre europarlamentarii reprezentativi ai acestui grup este celebrul militant trotkist din Franta anilor ‘60, Daniel Cohen – Bendit, un fan declarat al Armatei Rosii sovietice. Grupul socialist european, care tot proclama autonomia europeana fata de Statele Unite in domeniul politicii externe si de securitate, este asociat cu gruparile comunistilor si ecologistilor create si finantate cu ani in urma de Uniunea Sovietica, mai exact de o directie a KGB. Initiativa retragerii trupelor din Irak, trambitata de Tariceanu, devoaleaza afinitatile cu discursul antiamerican si antioccidental promovat de Rusia in plan european. Contextul este totodata acela al planului instalarii de baze militare americane in Romania. Rusia a reactivat retelele de agenti de influenta conservate in Romania si astfel a ajuns presedintele Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu, sa afirme ca deja intrati in NATO ar trebui sa o lasam mai moale cu parteneriatul cu Statele Unite. Finul lui Tariceanu, cerea practic intreruperea parteneriatului strategic cu Statele Unite. Agenta kaghebista Gisella Vass ar fi fost mandra de nepotelul ei. Tot Bogdan Olteanu este cel care trage sforile pentru proiectata intalnire a lui Tariceanu cu Putin, preparata deja de o recenta vizita a lui Patriciu in Rusia.
Melescanul lui Patriciu, gunoiul in costum Armani
De la inceputul lui 2006 asistam la o adevarata ofensiva a lui Dinu Patriciu in stergerea responsabilitatii penale personale, cat si a complicilor sai. Eforturile sale au culminat prin asaltul asupra guvernarii Romaniei care a devenit practic o anexa a consiliului de administratie ROMPETROL. Teodor Melescanu actual ministru al Apararii, a fost membru in Consiliul de Administratie al ROMPETROL, intre 2002 si 2004. In conditiile in care principalul actionar al ROMPETROL, Dinu Patriciu, este nu doar anchetat penal, ci si intr-un litigiu international cu statul roman, prezenta unor oameni in pozitii cheie din guvern, care au fost remunerati de el cu sume importante, ridica serioase semne de intrebare fata de cat de bine este protejat interesul public in acest litigiu. Melescanu a fost deconspirat recent ca agent securist de celebrul Liviu Turcu, ofiterul care a fugit in Occident inainte de 1989 (Traian Basescu l-a numit pe Melescanu, mai inspirat poate, “gunoi in costum Armani”). Melescanu a fost cel care a legat PNL-ul direct cu partidul lui Putin, semnand un acord cu o organizatie din Moldova sustinuta si creata de consilierul special al lui Putin, Gleb Pavlovski.
Orban, pudelul care latra
Ludovic Orban, ministrul Transporturilor, a fost administrator la Rominserv, firma membra a holdingului ROMPETROL, al carui principal actionar este Dinu Patriciu. Orban a incercat recent, ca viceprimar al Capitalei, sa treaca prin Consiliul Municipal o hotarare favorabila ROMPETROL. Instalat de Patriciu drept sef al ofensivei anti-Basescu, Ludovic Orban a facut eforturi disperate pentru a se remarca, prin obscenitate si trivialitate desantata, in ochii adevaratului sef al PNL – Dinu Patriciu. Ludovic Orban si-a dovedit fidelitatea in perioada izbucnirii scandalului ROMPETROL, cand a sarit sa-si apere patronul din calitatea de presedinte al PNL Bucuresti afirmand ca, “dupa cazul Dinu Patriciu nici un cetatean al Romaniei nu se poate simti in siguranta” – jignind astfel toti cetatenii Romaniei care n-au nici un motiv sa fie pusi in aceeasi oala cu jefuitorii economiei nationale. Tatal lui Orban a fost securist in perioada cea mai neagra si mai plina de blestematii a Securitatii. Batranii membri ai AFDPR care mai sunt in viata si-l amintesc inca pe macelarul din Brasov, renumit pentru sadism si maniac al batailor crunte. A fost dat afara in perioada anilor ’60, cand aparatul incerca sa isi schimbe fata. Ulterior, a lucrat la Abator, unde, ca fost securist, si-a facut de cap. A fost arestat pentru furt, fiind in lot cu fostul director al ONT, Serbanica, un caz cunoscut la vremea aceea. A facut puscarie la Penitenciarul Codlea, ceea ce nu l-a oprit pe fiie-su, Ludovic, sa-si doreasca sa serveasca Partidul, astfel ca, dupa absolvirea facultatii de Tehnologie a Constructiilor de Masini din Brasov, in 1988 si-a propus sa intre la Stefan Gheorghiu. Imediat dupa absolvire, la un an, a devenit, ajutat de “structuri”, invatacel in ale activismului PCR la Stefan Gheorghiu.
Politrucul pe stil nou
Munca in fabrica nu i-a suras, vocatia de politruc fiind mult mai aproape de fibra sa intima. Dupa revolutie, se metamorfozeaza in liberal, aripa deplin conspirata, si se inscrie la continuatoarea scolii de activisti de partid “Stefan Gheorghiu”, la SNSPA, institutie fondata de ofiterii securitatii si activistii partidului comunist, in sedii puse la dispozitie de SRI. Conducerea SNSPA era asigurata de cadre de nadejde, apropiati ai lui Ion Ilici Iliescu, care avea nevoie de o institutie ce urma sa asigure necesarul, linia a doua de cadre si slujbasi ai retelei cominterniste care apucase sa puna mana pe conducerea statului. Din acea perioada dateaza si racordul cu Dinu Patriciu, un reprezentant al structurilor acoperite, care isi propunea, inca de pe atunci, preluarea patrimoniului romanesc in folos propriu.
“Famiglia liberala”
“Famiglia liberala” creata de Patriciu cuprinde numai astfel de “curati liberali”, “pur sange”: Orban, odrasla de ofiter de securitate, fotomodelul Tariceanu, crescut de colaboratorul Securitatii Dan Amedeo Lazarescu, Bogdan Olteanu, finul si mana dreapta a lui Tariceanu, nepot al Gizellei Vass, agenta NKVD direct implicata in dosare de crima si chiar cercetata dupa Revolutie o perioada, pana cand, misterios, dosarul s-a topit… si exemplele pot continua. Cat despre Tariceanu, practic nici nu mai incap comentarii daca avem in vedere ca in procesul ROMPETROL acesta depune marturie in favoarea companiei Bossului si impotriva intereselor statului roman (desi, teoretic, reprezinta statul roman, ca prim ministru!). Un simt de sluga fara egal sau aroganta unei sfidari fara precedent l-a determinat pe Tariceanu sa-i ofere, initial, postul Justitiei avocatului lui Dinu Patriciu in dosarul ROMPETROL, Cristian Iordanescu. Informatia apare chiar intr-unul dintre ziarele oligarhului penal, “Adevarul”. Am fi putut fi un exemplu unic pentru intreaga Europa cu un ministru al Justitiei care sa cumuleze si functia de avocat al unui cercetat penal! si toate acestea in numele “reformei”, asigurarii functionarii statului de drept, garantarii independentei justitiei si continuarii luptei anticoruptie.
(va urma)
yogaesoteric
mai 2007