Propaganda furibundă anti-secte, între dezinformare și mistificare

Motto: „Singura măsură a spiritului care se revelează în universul nostru lăuntric este libertatea sa deplină.”

În lupta acerbă şi îndârjită împotriva şcolilor de YOGA şi a grupărilor spirituale, noţiunea de sectă joacă întotdeauna un rol cheie. Analogic vorbind, situaţia este foarte asemănătoare cu aşa-zisa „LUPTĂ ÎMPOTRIVA TERORISMULUI” care a devenit actualmente justificarea-scuză perfectă, în viziunea unor guverne, atât pentru îngrădirea diferitelor drepturi cetăţeneşti, cât şi pentru intervenţii armate în alte state.

Terorismul – o paralelă necesară

Mulţi analişti au dovedit, pe baza unor documente şi dovezi zdrobitoare, că de fapt „terorismul” este un fel de „cal troian” al zilelor noastre. Modalitatea ascunsă de manipulare ce este aplicată aici este banal de simplă: exact aceleaşi forţe ascunse care vor să controleze scena politică mondială sunt totodată acelea care se află în spatele „terorismului” şi „atacurilor teroriste”. Astfel de forţe, care sunt cu totul altele decât acelea pe care le bănuiesc în mod fantasmagoric masele de oameni naive şi ignorante ce se lasă manipulate, acţionează din umbră şi creează nişte situaţii tragice, de multe ori prin intermediul anumitor acţiuni criminale ce sunt îndreptate chiar împotriva propriilor popoare. Apărând apoi cu un cinism revoltător ca nişte salvatori şi justiţiari în faţa naţiunilor terifiante şi îndoliate, astfel de guvernanţi criminali profită de starea de panică şi teroare, pe care în prealabil au regizat-o din umbră, pentru a obliga apoi masele de oameni să accepte unele abuzuri care sunt în mod evident revoltătoare şi să consimtă să se supună unei legislaţii din ce în ce mai restrictive.

La ora actuală, la nivel planetar, presupusele atacuri teroriste (care în ultima vreme s-au dovedit a fi o păcăleală sinistră ce a fost realizată de guvernul negru din umbră) le permit superputerilor mondiale să intervină în orice alt stat de pe glob, fără a mai respecta niciun fel de tratate sau convenţii internaţionale. O aşa-zisă luptă împotriva terorismului a dus până acum la devastarea şi distrugerea complet nejustificată a unor ţări cum ar fi Irak, Afganistan, Pakistan şi a făcut posibilă impunerea unei legislaţii care face practic cu putinţă ca orice persoană care este presupusă a fi „suspectă de terorism” (noţiune care la ora actuală nu este aproape deloc clarificată juridic) să fie privată de libertate şi să fie lipsită de cele mai elementare drepturi, cum ar fi acela de a avea la dispoziţie un avocat sau de a îşi contacta familia în caz de arestare.

La ora actuală, este binecunoscut că un număr inimaginabil de mare de crime odioase şi abuzuri foarte grave au fost comise sub pretextul luptei împotriva terorismului şi, prin astfel de mecanisme abile, lumea în care trăim a ajuns să semene din ce în ce mai mult cu o închisoare. Acesta este însă numai începutul, pentru că elita Francmasoneriei mondiale urmăreşte ca, în curând, în viitorul apropiat, să existe un singur stat planetar de tip fascist, în care toate fiinţele umane vor fi supravegheate neîncetat, 24 de ore din 24, prin intermediul cipului RFID obligatoriu pe care vor trebui să-l aibă sub piele.

Principiul machiavelic care se află în spatele acestei modalităţi este foarte simplu: se generează mai întâi o falsă problemă, pentru a oferi apoi o soluţie şi pentru a obliga populaţia şi celelalte state să accepte fără a crâcni soluţia respectivă, oricât ar fi ea de abuzivă. Pentru a face ca astfel de situaţii să pară şi mai dificile, se asociază de regulă falsei probleme respective şi un anumit substrat religios (cum este cazul cu aşa-zisul Jihad sau războiul sfânt al mahomedanilor, care este apoi folosit drept pretext în cazul terorismului).

Conceptul de terorism a devenit, prin propagandă, dezinformare sistematică şi manipulare, o sui-generis sperietoare contemporană ce este folosită cu abilitate şi care scurtcircuitează complet logica, inteligenţa şi bunul simţ al oamenilor.

Rolul de sperietoare al conceptului de „sectă” în războiul global şi nemilos ce a fost dezlănţuit împotriva şcolilor de YOGA autentice de pe această planetă şi a grupărilor spirituale

Dacă privim cu atenţie şi luciditate la unele evenimente care s-au produs, descoperim că exact acelaşi principiu este aplicat, într-o manieră similară, în cadrul campaniei furibunde şi îndârjite ce este dusă împotriva grupurilor spirituale şi a şcolilor de YOGA. „Sperietoarea” abil folosită, care îi înfricoşează pe oamenii creduli şi ignoranţi, care urmăresc emisiunile TV sau citesc articolele înspăimântătoare, sunt „sectele”. Dacă în cazul terorismului, „războiul global împotriva terorii” le permite superputerilor să îşi impună controlul la nivel mondial, în mod similar vom descoperi că în ultima vreme a apărut şi un „RĂZBOI GLOBAL ŞI NEMILOS ÎMPOTRIVA ŞCOLILOR DE YOGA ŞI A GRUPĂRILOR SPIRITUALE”, care întotdeauna se ascunde în spatele „combaterii fenomenului sectar”. Unica diferenţă este aceea că nimeni nu recunoaşte, pe faţă, existenţa unui astfel de război. În cazul lui se acţionează însă în mai multe direcţii, în următoarea manieră:

– Mai întâi se creează, în timp, şi se întreţine aproape permanent o îndârjită fobie împotriva „sperietorii” sectelor. Această sperietoare este alimentată prin mediatizarea vădit răuvoitoare, insistentă, exagerată, supradimensionată, falsă şi disproporţionată a unor pseudo-cazuri care sunt prezentate cu abilitate şi viclenie ca „dramatice”, „scandaloase”, „revoltătoare”. O astfel de campanie murdară este abil construită, folosind anumite pârghii specifice şi unele cuvinte cheie ce au un ecou manipulativ puternic în subconştientul oamenilor, cum ar fi de exemplu dramele familiale, divorţurile, sexualitatea etc.

– Mediatizarea excesivă, adeseori grotescă, a unor pseudo-situaţii care sunt prezentate în mod teatral ca fiind tragice şi care sunt asociate cu o aşa-zisă sectă.
Aceasta face ca masele de oameni să accepte relativ uşor orice măsuri abuzive şi orice legi care urmăresc să controleze sau să pună în afara legii sectele, scăpând cel mai adesea din vedere adevărata dimensiune a faptelor care sunt prezentate şi adevăraţii vinovaţi care există, dincolo de aparenţe, în cazul situaţiilor respective.

– Aproape orice şcoală de YOGA sau grupare spirituală care este etichetată în urma unei campanii îndârjite de manipulare drept sectă, intră, la scurt timp după aceea, atât sub incidenţa legislaţiei anti-secte, cât şi sub furcile caudine ale oprobriului public. În astfel de situaţii se porneşte mai întâi o campanie mediatică îndârjită şi distrugătoare, în cadrul căreia dreptul firesc şi legal la replică lipseşte întotdeauna cu desăvârşire. În cazul unei astfel de campanii mediatice dezinformative şi calomnioase, se folosesc aproape întotdeauna sintagmele şi pârghiile manipulative ce au fost utilizate în prezentarea cazurilor tragice ale unor secte manipulatoare periculoase şi, în felul acesta, mişcarea spirituală respectivă este pusă pentru totdeauna la „stâlpul infamiei”, fără drept de apel. De obicei, astfel de campanii mediatice pline de ură, calomnii şi exagerări ignoră în mod intenţionat faptul că nu a fost găsită nicio ilegalitate în cazul mişcării spirituale pe care o atacă, încăpăţânându-se cel mai adesea să inventeze fantasmagorice fapte ilegale şi imorale, care în realitate nu au existat niciodată. Chiar dacă ulterior astfel de pseudocazuri nu se dovedesc a fi adevărate, nu se mai poate face nimic după aceea, deoarece veninul calomniilor şi al invenţiilor înfricoşătoare a pătruns deja adânc în minţile naive, ignorante şi superficiale ale maselor de oameni care nu sunt capabili să discearnă adevărul de un fals grosolan. În multe situaţii de acest gen, chiar dacă nu au existat iniţial astfel de fapte care ar fi putut eventual genera în masele de oameni o opinie publică defavorabilă, la scurt timp după aceea legiuitorii se vor folosi cu abilitate şi viclenie de această aşa-zisă reacţie publică pentru a justifica după aceea orice acţiuni abuzive împotriva mişcării spirituale în cauză.

Este incredibil, dar real – adevăratele secte periculoase (cum ar fi francmasoneria, care de fapt este o sectă satanică) nu sunt niciodată demascate de autorităţi

Motto: „Francmasoneria este o sectă satanică ce a reuşit să se impună într-un mod total şi insidios pe această planetă.”

Aspectele pe care le vom prezenta în cele ce urmează sunt perfect adevărate, dar totodată sunt stranii şi par a fi de neînţeles. Toate acestea fac ca acest domeniu asupra căruia facem dezvăluiri să fie totodată foarte sensibil şi destul de greu de analizat şi descifrat. Ar fi o prostie să nu recunoaştem că la ora actuală există totuşi în lume unele secte manipulatoare extrem de periculoase. Un exemplu notoriu de acest gen este secta satanică a Francmasoneriei mondiale, a cărei elită se autointitulează gruparea „iluminaţilor”, al cărei centru mondial se află în Statele Unite ale Americii. Dat fiind faptul că mijloacele mass-media sunt controlate aproape în totalitate de francmasoni, este explicabil de ce nu întâlnim în presa scrisă, la radio sau în emisiunile TV luări de poziţie împotriva acestei sinistre secte satanice planetare. Dat fiind faptul că această sectă satanică a Francmasoneriei mondiale este o sectă care a ajuns să se impună la nivel planetar, este uşor de înţeles de ce niciodată ea nu este considerată sectă şi este de la sine înţeles de ce serviciile secrete, poliţia sau justiţia nu îndrăznesc să mişte un deget împotriva ei, cu toate că există o mulţime de dovezi, mai ales în America, referitoare la acţiunile criminale, ilegale, în care elita Francmasoneriei mondiale este implicată de ani de zile. Mai mult decât atât, faptul că în presă nu apar aproape deloc articole împotriva aceste grupări satanice planetare şi nu sunt dezvăluite dedesubturile şi acţiunile mârşave ale francmasonilor, ar trebui să ne dea de gândit. Cei naivi îşi vor explica toate acestea, ca de obicei, considerând că şi aceasta este o banală coincidenţă. Pentru cei inteligenţi şi capabili să pătrundă dincolo de aparenţe, toate acestea sunt dovezi în plus că această sectă satanică planetară are, la ora actuală, puterea absolută asupra acestei planete şi tocmai de aceea se poate spune că este „o sectă satanică puternică şi temută care deja a reuşit”.

La ora actuală există cu certitudine pe glob şi unele secte antisociale care profită din plin de prostia şi credulitatea fiinţelor umane pentru a le ţine într-o stare de aservire. La limită, există şi cazuri tragice, care s-au soldat cu moartea aderenţilor unor astfel de secte, precum în cazurile aşa-ziselor secte sinucigaşe. Cu toate acestea, dincolo de astfel de situaţii tragice care sunt reale, noi considerăm că fenomenul sectar contemporan este complet diferit în comparaţie cu ceea ce prezintă prin intermediul mijloacelor mass-media campaniile de dezinformare care, incredibil, dar adevărat, nu prezintă niciun fel de informaţii referitoare la unele secte foarte periculoase, cum ar fi secta satanică a Francmasoneriei mondiale. Pe de altă parte, este necesar să subliniem că presupusele secte manipulatoare care adeseori sunt calul de bătaie al mijloacelor mass-media nu sunt nicidecum atât de multe şi de periculoase, aşa cum vor unii să ne facă să credem.

La ora actuală se ştie că „terorismul” a fost de fapt adeseori finanţat şi organizat de către serviciile secrete (sunt binecunoscute deja sute de dovezi care arată că CIA a finanţat cu sume uriaşe anumite grupări teroriste pe care apoi le-a manipulat din umbră, determinându-le cu abilitate să comită asasinate şi acte de terorism).

În mod similar, există la ora actuală o serie de dovezi irefutabile că unele cazuri tragice ale aşa-ziselor secte sinucigaşe au fost în realitate regizate din umbră şi puse în scenă în mod intenţionat, de către unele servicii secrete, iar în alte cazuri de către unii membri ai grupărilor francmasonice care s-au implicat în mod direct atunci când a apărut pericolul unor dezvăluiri deranjante care ar fi fost pentru ele extrem de periculoase.

Aceia dintre voi care se vor apleca cu o suficientă atenţie asupra unor cazuri faimoase, cum ar fi cazul sectei sinucigaşe a lui Jim Jones din Guyana Franceză sau cazul uciderii în masă a adepţilor grupării din Waco, Texas, supranumită secta dravidienilor, vor descoperi o mulţime de dovezi zguduitoare care îi vor face să-şi dea seama că în acele cazuri sunt foarte multe dovezi care evidenţiază implicarea directă a serviciilor secrete (CIA în special), care nu s-au sfiit să realizeze unele operaţii de control mental, folosind o aparatură psihotronică sofisticată, pentru a testa în felul acesta anumite influenţe letale, spre a se verifica în acest mod criminal puterea lor de distrugere.

Chiar şi în ţara noastră este semnificativ faptul că SRI-ul nu a îndrăznit niciodată să plaseze Francmasoneria, care operează nestingherită în România, pe lista sectelor. Acest aspect evidenţiază o stranie complicitate care există la ora actuală între lojile francmasonice din România şi SRI. Cel mai uluitor aspect este faptul că la ora actuală în nicio ţară de pe glob Francmasoneria nu este considerată a fi sectă. Mai mult decât atât, în unele ţări de pe glob ea a fost promovată ca fiind o instituţie „onorabilă” de interes public.

Studiu semnificativ de caz: situaţia din Franţa

Dacă afirmaţiile de mai sus vi se par exagerate, să analizăm succint situaţia din Franţa – care ar putea fi numită „campioana absolută” a luptei anti-secte. Un moment cheie este anul 1982, când izbucnise pe scena politică a Franţei un mare scandal de corupţie. Pentru a distrage atenţia opiniei publice, prim ministrul a avut ideea de a genera o nouă (şi falsă) problemă, asupra căreia să fie focalizate resentimentele şi nemulţumirea oamenilor. Astfel, el a solicitat elaborarea unui raport despre sectele din Franţa. 30 de organizaţii au fost incluse în acest raport, care a fost „servit” cu tam-tam-ul de rigoare opiniei publice şi a generat o veritabilă „vânătoare de vrăjitoare”.

Ulterior, în 1995, sub preşedinţia lui Jacques Chirac s-a refăcut acest raport dar, în mod incredibil, de data aceasta au fost găsite… 173 de „secte”! În spatele acestei acţiuni se aflau interesele unor companii farmaceutice, iar unul dintre scopurile vizate era combaterea, cu orice mijloace, a metodelor terapeutice naturiste şi produselor aferente. Ignorând în totalitate faptul că peste 90% dintre organizaţiile incluse pe „lista neagră” nu au comis niciodată nici cea mai mică ilegalitate şi, mai mult decât atât, nu exista nicio plângere sau nemulţumire privind activitatea lor, s-a lansat o campanie poliţienească şi mediatică fără precedent. Fie că era vorba de edituri care publicau cărţi de spiritualitate, de asociaţii ale părinţilor care îşi educau copiii acasă, de mici comunităţi agricole, de preoţi care aveau darul vindecării prin rugăciune sau de cabinete de tratament naturist, toate au fost aruncate în aceeaşi „găleată” a „sectelor”.

În anii care au urmat, s-au realizat o serie de razii şi percheziţii de o brutalitate şi de o violenţă fără precedent împotriva asociaţiilor de pe „lista neagră” a sectelor, aproape ca pe vremea Inchiziţiei Catolice. Nu vom sublinia niciodată îndeajuns faptul (profund semnificativ în viziunea noastră) că pe „lista neagră” ce a fost realizată cu acea ocazie nu s-a aflat niciuna dintre adevăratele secte periculoase: nici secta satanică a Francmasoneriei, care este prezentă în Franţa prin numeroase ordine, loji şi obedienţe şi nici sinistra sectă a Bisericii Catolice Opus Dei (sectă teroristă despre care la ora actuală au ieşit la iveală o mulţime de aspecte cutremurătoare şi care funcţionează de mult timp în cadrul Bisericii Catolice). Merită să vă puneţi întrebarea de ce pe acea „listă neagră” atât secta satanică a Francmasoneriei, cât şi secta teroristă Opus Dei, nu se regăsesc! Acest aspect evidenţiază anumite complicităţi criminale care există fără îndoială în sfera puterii, undeva la vârf. Nu există nicio altă explicaţie plauzibilă şi plină de bun simţ care să justifice de ce, în cadrul celor 173 de aşa-zise „secte” care au fost identificate în anul 1995, printre toate acestea nu figurează nici Francmasoneria şi nici gruparea Opus Dei. Cei naivi şi creduli se vor grăbi să afirme după bunul obicei că şi acest aspect pe care l-am semnalat aici ESTE DOAR O BANALĂ COINCIDENŢĂ. Vă asigurăm că noi nu credem nici măcar 1% că acesta este adevărul. Faptul că nicăieri pe glob Francmasoneria nu este considerată sectă la ora actuală ar trebui de asemenea să ne dea de gândit.

Pe 30 mai 2001, în Franţa s-a adoptat în cadrul Adunării Naţionale o lege destinată „întăririi dispozitivului de luptă contra grupărilor cu caracter sectar”. Este vorba de fapt de grupările cu orientare spirituală, catalogate drept secte în mod abuziv, pentru a putea fi supravegheate şi denigrate. Această lege a fost foarte mult criticată, atât în Franţa, cât şi în afara Franţei, întrucât conţine foarte multe încălcări ale libertăţii de conştiinţă, de exprimare, de asociere şi religioase. E vorba, desigur, de acelaşi curent al supravegherii şi oprimării grupărilor spirituale sau esoterice.

Această lege avertizează chiar de la început că: „dificultatea de a defini noţiunea de sectă a determinat Comisia să reţină doar o serie de indicii care, fiecare, ar putea duce la lungi discuţii. Preferăm deci, cu riscul de a ridica multe suspiciuni sau de a proceda la o analiză parţială a realităţii, să reţinem sensul comun pe care opinia publică îl atribuie acestei noţiuni”. Deşi recunoaşte acest lucru, Comisia în cauză şi nu numai ea, nu se sfieşte să utilizeze din plin cuvântul sectă.

În prezent, în Franţa se continuă aceeaşi propagandă, care a atins dimensiuni mai mult decât îngrijorătoare şi frizează ridicolul, invitând cetăţenii să „denunţe orice persoană suspectă că ar aparţine unei secte”. S-a publicat chiar şi o hartă a sectelor din Paris, chipurile pentru ca oamenii să fie preveniţi de pericolul acestora. Dincolo de faptul că atât ideile promovate de această propagandă, cât şi aşa-zisele criterii de identificare a sectelor sfidează atât raţiunea, cât şi bunul-simţ, masa largă a populaţiei nu are nicio reacţie şi nu sesizează că totul este o mare scorneală.

Diferite personalităţi au tras deja semnalul de alarmă

Louis Pauwels, binecunoscut editorialist şi scriitor francez, scria la un moment dat în publicaţia Le Figaro: „Ridicarea şi asmuţirea opiniei publice împotriva sectelor are drept scop descalificarea oricărei atitudini religioase. […] Este posibil ca anumite secte să încalce legea, dar acesta este un aspect care priveşte justiţia. Personal, nu cred că oglinzile ciobite poartă ghinion, dar în schimb, «creierele ciobite», da. Recunosc că mă tem mai puţin atunci când mă aflu în faţa unor asociaţii de creiere spălate decât în faţa unui Stat socialist care pretinde că le repară, şi fabrică astfel organisme administrative pentru a decide asupra integrităţii mentale a cetăţenilor săi. Toţi aceia care se tem cu atâta grijă că i se spală creierul cuiva, ştiu cel mai bine cum să spele cu multă abilitate creierele unei întregi naţiuni.”

Gânditorul Alain Bouchard a scris la un moment dat că modelul de sectă ce transpare din ziare se bazează mai mult pe ceea ce el numeşte „legende urbane” şi „a fost fabricat pe baza unor ficţiuni care au devenit apoi plauzibile pentru că exprimă preocupările, temerile şi îngrijorările atât ale acelora care le creează şi le propagă, cât şi ale celor care le citesc. În astfel de articole, sunt utilizate mai multe teme: străinul, răpirea, sechestrarea, orgiile sexuale, omul atotputernic, averea… Petoate le întâlniţi şi în filmele ce au atâta succes în ziua de astăzi, mai ales pentru că hrănesc imaginaţia şi totodată oferă anumitor preocupări subconştiente o modalitate de a se exprima.”

Tot aşa se explică, în viziunea noastră, faptul că oamenii au înghiţit imediat şi pe nemestecate toate acuzaţiile extrem de grave şi unele dintre ele total deplasate care au fost lansate la adresa MISA şi a altor grupări spirituale din lume, chiar şi atunci când nu era nimic adevărat.

Scopul de faţadă care este afirmat în cazul luptei îndârjite împotriva sectelor este unanim acela de a proteja cetăţenii împotriva presupuselor pericole ale unor secte manipulatoare. De exemplu, una dintre cele mai virulente organizaţii de acest gen din Franţa se numeşte, nici mai mult, nici mai puţin, decât „Uniunea Naţională a Asociaţiilor de Apărare a Familiilor şi a Indivizilor ce sunt Victime ale Sectelor” (UNADFI). Nu este deloc întâmplător faptul că multe dintre asociaţiile de acest gen care sunt implicate în această campanie furibundă pretind că „apără” familia sau copiii (ceea ce în fond nu este decât o abilă metodă de manipulare a celor naivi). Problema este că, sub pretextul bunelor intenţii, se urmăreşte în realitate anularea aproape completă a libertăţii fundamentale a credinţei ce este garantată de binecunoscuta Cartă a drepturilor omului. Să fi uitat oare guvernanţii că oamenii trebuie să fie liberi să aleagă ceea ce le place în acest sens, respectându-se cu stricteţe libera lor alegere, pe care DUMNEZEU TATĂL a oferit-o fiecărei fiinţe umane în momentul naşterii? Orice societate care se consideră democratică ar trebui să îi lase pe oameni să facă alegerile pe care în prealabil ei înşişi le decid. Acesta este un principiu democratic fundamental, iar îngrădirea lui nu poate duce la nimic bun.

Daniel Hill spune: „O societate care apreciază aşa cum se cuvine libertatea fiinţei umane trebuie să accepte că nu poate să îi «protejeze» cu orice preţ pe acei membri ai ei care renunţă în mod voluntar, de bună voie şi nesiliţi de nimeni, la independenţa lor, consacrându-şi eforturile şi resursele unor cauze ce par a fi vane pentru aceia care nu sunt capabili să-i înţeleagă. Acolo unde este vorba de credinţă şi asociere, fiinţa umană este într-adevăr liberă să se bucure de alegerile ei, tot aşa cum este la fel de liberă să sufere de pe urma lor.”

Olivier Golinvaux spune, în cartea sa Vânătoarea de vrăjitoare a început: „Sub pretextul că vor să ne facă să evităm eventuale suferinţe, oamenii legii nu vor nici mai mult, nici mai puţin, decât să aleagă ei în locul nostru. A ceda «bunăvoinţei» lor nu este însă decât un prim pas pe calea aservirii.”

Thierry Becourt, vice-preşedintele Federaţiei de Asociaţii şi Persoane Private pentru Libertatea de Conştiinţă din Franţa (Coordination des Associations & Particuliers pour la Liberté de Conscience), scria într-o scrisoare deschisă ce a fost adresată către UNADFI în anul 2005: „Acţiunile grupărilor anti-secte dăunează armoniei sociale. Însuşi termenul de «sectă» este în mod vădit discriminator şi adeseori distruge reputaţii şi vieţi, bazându-se numai pe o definiţie construită pe temeiul a ceea ce gândeşte opinia publică. Oare unde sunt victimele despre care se vorbeşte? Care este numărul lor exact? În ciuda numeroaselor noastre cereri nu ne-a fost pusă la dispoziţie nicio cifră! Oare de ce, în ciuda faptului că au atât de puţini membri, «sectele» sunt prezentate ca un flagel naţional? De ce este impus acest refuz de a dialoga, de ce apare această dogmă impusă? De ce este promovată această stare de intoleranţă? De ce este necesară impunerea unui unic model «corect» de viaţă?”

Fragment din lucrarea Un dosar complet al unei analize comparative: Este YOGA o sectă sau o cale spirituală? de Gregorian Bivolaru şi Monica Dascălu, publicată la Editura Shambala și tiparită la Ganesha Publishing House.
 
yogaesoteric
februarie 2014

Also available in: English