Psihologia iscoadei virtuale: simplă introducere în artileria-hibrid

Fără îndoială, câmpul de luptă în ultimii 10 ani s-a mutat pe Facebook. Deși principiile informării (sau dezinformării) au rămas aceleași, sintagme celebre precum „ați mințit poporul cu televizorul” nu-și mai au corespondentul astăzi în această lume minunată a tuturor posibilităților – feisbuc.

Spre deosebire de televizor, internetul ne oferă astăzi o posibilitate de a ne exagera ego-ul în fel și chip, prin urmare, el nu poate fi un dușman, un manipulator pervers, e „imposibil”, iată că ne e… „prieten”. Cel puțin așa gândesc câteva milioane de conștiințe umane ale căror instrumente de publicare sunt folosite zilnic, formând un număr colosal de date livrate în cloud.

Nori de informație și meta informație se cern și se disipă zilnic, coborând de sus în jos, și urcând de jos, de la noi, în sus, de fiecare dată când un zâmbet este pozat și autopozat cu un smartphone conectat la internet. Televizorul a fost odată dușmanul omului: el nu oferea nimic în plus ca obiect de consum, spre deosebire de Facebook. Și atunci, mai poate spune cineva astăzi că „mințim poporul cu facebook”, în timp ce nația se scaldă în milioane de petabiți, și nu simpli, ci din aceia care aduc doza zilnică de fericire, fiecare hrănindu-se cu like-urile și comentariile superficiale, de consum, ale celorlalți oameni, bazate adesea pe compulsivități de moment. Asta ca să cernem mai bine pădurea.

Dincolo de toate acestea, sau mai exact, localizat precis ÎN INTERIOR, zace ceea ce este cu adevărat important: informația, extrasă din contexte și alte scrieri – o abundență colosală de date care se cere analizată, manipulată și, în sfârșit, corectată, în caz că ceva nu este în concordanță cu agenda națională și chiar internațională mai nou, de „bârfe” la care omul de rând să se conecteze la unison. Globalizarea informațională începe și se termină cu newsfeedul pe feisbuc: ceea ce ni se etalează înaintea ochilor atât nouă cât și celorlalte miliarde de oameni conectați la aceeaşi bază de date gigant, numită internet.

În acest câmp de luptă, din când în când, sau poate mai des decât ne așteptăm (sic), apar și oameni care spun adevăruri. Ei bine, din când în când acești oameni să știți că este nevoie să fie dezarmați. Aşa zic acțiunile în masă care se petrec în rețea. Dacă observați cu atenție liderii de opinie, veți vedea că în preajma lor, atent lipiți de profilul lor, de postările lor, se perindă alte profile (oamenii adevărați mai degrabă se află în lumea reală, personală), cu interese mai mult sau mai puțin dăunătoare. Uneori acești indivizi apar să întărească convingerile exprimate, alteori să le denatureze sensul, să disimuleze și, în sfârșit, să batjocorească, după cum vom vedea în cele ce urmează. Iată adevărații postaci în acțiune: lipiți de persoane de interes, oscilează între a simpatiza cu ei și a-i detesta din tot sufletul, veșnic aflați într-o psihopatie specifică timpurilor, și vom vedea de ce, mai jos.

Într-o lume a deșteptăciunii la un click distanță, dar și a curiozității exagerate de multe ori a oamenilor interesați de subiecte fierbinți precum politică&co, se impune o atenție sporită datelor pe care le vărsăm în social-media. Și nu pentru că avem ceva de ascuns, nici vorbă, ci pentru că 1000 de oameni care nu au nimic de ascuns pot servi drept masă de manevră pentru alții 100.000 de mii cu aceleași preferințe, spre exemplu, lăsându-se explorați și exploatați apoi, în slăbiciunile lor. De terți.

Sigur, plecăm de la premisa că nu există război mai parșiv și mai enervant decât războiul informatic, când nu-ți vezi dușmanul, când căpitan devine singur Adevărul, iar soldații, mici scântei ale sale revărsate pe ici pe colo, asemeni unui șah tridimensional în care fiecare se luptă cu fiecare, iar șahul tridimensional nu este decât încă o piesă într-un șah mai mare. Nu există dușman vizibil, fiecare se luptă cu toți, și toți cu fiecare, iar deasupra vrajbei încropite cu atenție de marii manipulatori în uniforme, tehnici și tactici par a fi divertisment de cea mai joasă calitate pentru un popor adormit, cu conştiinţa amorțită cu fel și fel de imagini colorate.

Imaginați-vă consumerismul, industriile de tot felul care analizează date și fac cercetare pe consumator, în război: două companii se luptă pentru supremație, drept urmare nu mai contează cine deține adevărul, contează cine păcălește mai bine, mai mult și mai viclean, așa încât consumatorul să cumpere de la el. Într-un război hibrid de amploare se petrece la fel, cu mențiunea că de data aceasta în joc nu este un produs, ci o întreagă conștiință. O informație care cauzează un comportament specific individual sau în lanț. Globalist în lanț. În masă.

Azi nu se cuceresc teritorii, ci mințile și sufletele oamenilor; armele nu sunt nici bâte, nici pistoale, tancuri cu atât mai puțin, ci trăsăturile fundamentale de caracter, orizonturile, năzuințele și puterile interioare, abilitatea fiecăruia de a desluși canoane și tăria de caracter. Dușman poate deveni propria minte, iar aproapele, în special în lumea virtuală, nu știi niciodată la ce-ți servește. Sau deservește.

Într-o lume atât de complexă a informației, a spune adevărul poate fi un act de curaj, dar și de cruzime, iar a spune adevăruri mici, servite precum picătura chinezească, poate fi o abordare tactică, asemeni unui luptător care-și extermină dușmanul – „minciuna”, cu propriile arme. De asta se ocupă (din când în când) presa, liderii de opinie de bună credință și alții. În acest câmp de bătălie, ca în oricare alt câmp, dezarmarea poate fi o tactică menită să nimicească artileria adversarului, (adică a celui drept) și nu oricum, ci prin tehnici psihologice deja cunoscute de toți.

Citiţi şi:

Avocat Ana Săcrieru: Etichetarea ca metodă de manipulare și dezinformare – un exemplu de «hate-speech»

Manipularea mediatică neîncetată: «Adevăratele bătălii se poartă acum chiar în mințile oamenilor» pentru a da impresia unei «democrații»

yogaesoteric
16 octombrie 2019