Punem pariu? ‒ Trump va fi președinte!

Donald Trump nu are rival nici pe stânga, nici pe dreapta. Iar bilanțul său din perioada 2016-2020 (în ciuda prestației jalnice din timpul covid) este cel mai bun al unui președinte american de decenii bune.

În ciuda eforturilor celor mari și tari de a ne convinge de niște ani buni că Donald Trump nu va obține învestitura republicană la prezidențiale – aceste încercări devenind de-a lungul timpului tot mai rupte de realitate – este clar acum că Trump a câștigat. El va fi candidatul republican.

Curentul republican din interiorul establishmentului, care a încercat să ne facă să credem minciuna că Nikki Haley ar avea o șansă să câștige, a fost de tot râsul.

New Hampshire, al doilea stat al alegerilor preliminare după Iowa, are o lege electorală care le permite independenților să voteze în competiția republicană.

Dacă Haley nu a fost capabilă să câștige aici, atunci nu va putea câștiga în niciun alt stat american.

Iar în propriul său stat, Carolina de Sud, al treilea în cursa preliminară, ambii senatori îl sprijină pe Trump. La fel și actualul guvernator al Carolinei de Sud.

Situația este cât se poate de clară: Nikky Haley e terminată.

(Predicție colaterală: Haley este atât de ruptă de baza electorală republicană în privința imigrației, a frontierei, a transgenderilor, a războaielor în afara granițelor și în multe alte aspecte, încât nu cred că Trump o va alege ca vicepreședinte.)

Desigur, establishmentul a aruncat cu tot ce a putut în Trump, inclusiv toate murdăriile imaginabile.

Puneri sub acuzare, război juridic, o acoperire mediatică atât de ridicol părtinitoare încât a decis să nu difuzeze discursul lui Trump după proclamarea victoriei în Iowa etc.

Nimic nou. Vă amintiți primul impeachment al lui Trump? A fost motivat de o convorbire telefonică (divulgată de un birocrat, care nu ar fi fost niciodată dezvăluită dacă era vorba de un președinte democrat) cu președintele Ucrainei despre Hunter Biden.

S-a dovedit că tot ce a întrebat Trump a fost adevărat.

Destituirea era parte integrantă din făcătura complicității cu Rusia și din întregul efort depus de democrați și de corporații pentru a-i submina președinția.

Culmea abjecției au reprezentat-o probabil cele patru duzini de ofițeri superiori din serviciile secrete, care au semnat o scrisoare deschisă – se pare la solicitarea echipei de campanie a lui Biden – înainte de alegerile din 2020, în care declarau că laptopul lui Hunter Biden are toate caracteristicile unei dezinformări ruse.

Da, acel laptop al lui Hunter, cu toate elementele sale incriminante, așa cum New York Times însuși a recunoscut, cu o întârziere de peste trei ani.

Sondajele au arătat ulterior că, dacă afacerea laptopului ar fi fost prezentată ca reală, Trump ar fi câștigat.

Și, să fim serioși: acei înalți oficiali din servicii știau perfect că este reală atunci când au semnat scrisoarea deschisă pentru a-l acoperi pe Biden.

Știau cel puțin la fel de bine ca ziarista Miranda Devine de la New York Post, cea care a făcut dezvăluirile, că afacerea era reală și dovedea corupția familiei Biden.

Pentru mulți conservatori americani din establishment sau foști politicieni conservatori din Australia, Canada sau Marea Britanie, nimic din toate acestea nu are importanță.

Nu pot să-l sufere pe Trump – grosolănia, franchețea, disprețul său pentru elite și gusturile sale alimentare plebeice.

Pur și simplu, cred că nu este făcut să fie președinte.

Evident, dacă ia în considerare bilanțul său real din mandatul 2016-2020, este fundamental imposibil pentru un alegător de centru dreapta (și chiar pentru un independent) să nege că este cel mai bun bilanț al unui președinte din acest secol: din punct de vedere economic, al reducerii taxelor, al numirii judecătorilor.

A făcut mai multe pentru a securiza frontiera decât orice alt președinte republican (inclusiv Reagan).

Iar când poziția i-a fost fragilizată, niște republicani ca John McCain au fost cei care au votat pentru menținerea Obamacare și a lui Paul Ryan ca președinte al Camerei, fără o finanțare reală pentru zidul de la frontieră.

Evident, lui Trump nu îi pasă câtuși de puțin dacă e acceptat sau nu în „înalta societate”, așa că urmărește să facă tot ce a promis.

Aruncați o privire peste ce a promis Trump în 2016 că va face: omul a urmărit să își respecte toate promisiunile.

Pentru mine, este bizar că atâția conservatori preferă implicit un al doilea mandat al lui Biden decât o revenire a lui Trump.

Un factor important ar putea fi războiul din Ucraina.

Trump a fost singurul președinte american, de decenii bune, a cărui administrație nu a fost implicată în niciun război de-a lungul întregului său mandat.

A criticat celelalte țări NATO care refuză să cheltuiască bani pentru apărarea lor, dar cer bani și soldați americani pentru a le apăra.

O chestiune ipotetică este de a ști dacă războiul din Ucraina ar fi început în condițiile în care Trump ar fi fost la putere. El spune că nu. Tind să fiu de acord.

Acum, el promite că va pune capăt acestui război, și încă rapid.

Nikki Haley este hotărâtă să mențină cursul actual și să pedepsească Rusia.

Cu siguranță, însă, este nevoie de un Plan B de ieșire, altul decât „noi, cei din Occident, care nu reușim nici măcar să alocăm 2% din PIB-ul nostru (cu excepția SUA) pentru Apărare, îi vom respinge pe ruși până la frontierele lor din 1991”.

Puteți să mă faceți sceptic.

(De altfel, sub Biden, nivelul de recrutare în armata americană s-a prăbușit – el a impus dogma DEI „diversitate, echitate, incluziune” în armată, iar genul de persoane atrase de o carieră militară detestă aceasta. Așa că pur și simplu nu se mai înrolează.)

Rămâne modul în care Trump a gestionat covidul. Voi fi sincer. A fost groaznic.

A încredințat prea multă putere de decizie unor birocrați plini de ei ca Fauci.

Ron DeSantis (și Kristi Noem din Dakota de Sud) reprezintă referința americană în materie de apărare a libertăților civile împotriva lockdown-urilor, a închiderii școlilor etc.

DeSantis ar fi fost indicat să își centreze întreaga campanie electorală pe aceste subiecte. Nu a făcut-o.

Între timp, în privința tuturor celorlalte măsuri non-pandemice, Trump a fost mai bun. Cu siguranță a fost mai eficient în a apăra interesele clasei muncitoare și ale alegătorilor particulari.

Dacă vom compara politicile de lockdown ale lui Biden cu cele ale lui Trump, Biden a fost mai rău din toate punctele de vedere.

Trump nu a impus obligativitatea vaccinării. Nu a impus obligativitatea lockdown-urilor. Nici a închiderii școlilor.

Parcurgeți lista de măsuri a fiecăruia și, deși unele dintre cele ale lui Trump au fost proaste, Biden a fost mai rău pentru toată lumea.

(Și, da: încă mai sunt furios de ce ne-a făcut clasa noastră politică timp de doi ani și jumătate, dând cu banul pentru a decide care activități economice sunt „esențiale”, sau ce ai voie să faci în afara locuinței și – fără să scoată un cent din buzunarul lor – au cheltuit o sumă pe locuitor mai mare decât în al Doilea Război Mondial, transferând sume enorme de bani de la tineri către bătrâni și de la săraci către bogați, prin inflația activelor și tipărirea de bani. Da, sunt furios, și aș vrea să văd că plătește cineva pentru toate astea, deși e clar că majoritatea oamenilor ar dori pur și simplu să uite și să meargă mai departe.)

Dincolo de toate acestea, ce vreau să spun este că știm deja că Trump va fi candidatul republican în alegerile din 2024.

Cred că șansele sunt 50-50 ca Biden să fie susținut pentru a candida din nou, dar este o realitate că el reprezintă probabil cea mai bună șansă de care dispun democrații. Drept care mă încumet la un pariu: Trump va câștiga în noiembrie și va obține un nou mandat.

Autor: James Allan, profesor de drept la Universitatea Queensland din Australia

Citiți și:
Avans zdrobitor al lui Trump – Se pregătește schimbarea lui Biden?
Trump rămâne candidatul favorit la prezidențiale pentru a zecea săptămână la rând. Sondaj

 

yogaesoteric
22 februarie 2024