Purtăm în fiecare celulă un zodiac în miniatură

Cu câţiva ani în urmă, Etienne Guille, specialist în biologie moleculară vegetală, profesor la Universitatea din Paris Sud Orsay, a descoperit cu uimire că ADN-ul nostru nu devine activ decât dacă este purtător al anumitor metale. Savantul nu era deloc familiarizat cu reveriile esoterice, de aceea pentru el a fost un adevărat şoc faptul că aceste metale corespundeau întru totul cu definiţiile lor alchimice şi că toate se aflau într-o relaţie concretă cu tradiţia străveche care atribuie fiecărei planete câte un metal. În plus, el a constatat că tocmai aceste metale erau cele care provocau variaţiile cele mai caracteristice şi foarte puternice ale moleculei de ADN. În acest articol ne propunem să explorăm lumea feerică a celor mai inteligente molecule ale noastre, pentru a dezvălui acest univers supranumit ADN.

Neutronii au toate proprietăţile pietrei filosofale

Lumea ştiinţifică din ultimii ani a fost marcată de o revenire în forţă a alchimiei; astăzi o întreagă literatură este impregnată cu referiri la aceasta. Dar nu este deloc cazul să uităm câtă neîncredere a provocat alchimia de-a lungul secolelor!

Consideraţi uneori drept precursori ai chimiştilor moderni, alchimiştii au fost luaţi adesea drept şarlatani sau, în cel mai fericit caz au fost priviţi cu milă, fiind taxaţi drept nişte sărmani visători. Şi totuşi păstrăm în noi imagini şi aspiraţii tainice ce provin din impresionarea inconştientului colectiv modelat de cei care, cândva, ştiau să mânuiască cu pricepere forjele alchimiei. Nu avem, desigur, foarte multe dovezi că ei au reuşit cu adevărat să transforme plumbul în aur, dar chiar şi în prezent suntem fascinaţi de conceptul de piatră filosofală, care continuă să înglobeze pentru noi toate virtuţile.

Mulţi sunt cei care se întreabă la ora actuală: oare intuiţia genială a alchimiştilor nu a fost justă? Ştim cu toţii că radioactivitatea se datorează unei rupturi violente a unor atomi, ale căror fragmente rezultante reprezintă apoi ele însele atomi ai altor corpuri. Prin urmare, radioactivitatea este un fenomen de transmutare naturală, cu o degajare uriaşă de energie. În 1919 Rutherford a realizat prima transmutare artificială provocată în laborator. Astfel, prin lovirea substanţei numite Beriliu cu particule emise de Poloniu el a obţinut neutronii, care au toate proprietăţile pietrei filosofale. Deci, chiar privind prin această prismă grosieră, putem spune că alchimiştii au imaginat cu mult timp în urmă teorii perfect valide.

O altă interpretare genială a datelor alchimice a fost furnizată apoi de psihologul C.G. Jung. El a propus ipoteza potrivit căreia ceea ce alchimistul vede sau crede că vede în materie ar fi, de fapt, ansamblul propriului său inconştient proiectat asupra acesteia, şi astfel el declanşează misterioasele procese de REZONANŢĂ cu anumite energii subtile din univers.

Între aceste două viziuni asupra alchimiei, una pur materialistă şi alta pur spirituală, noi ne propunem să arătăm celor care practică YOGA un aspect intermediar, legat de ambele variante: alchimia tainică a metalelor. Acest aspect depăşeşte domeniul controversat al ipotezelor, fiind astăzi un fapt demonstrat ştiinţific, ce izvorăşte din uluitoarea descoperire a metalelor în interiorul cromozomilor sau, mai exact, în interiorul moleculei de ADN. Astfel, s-a observat că metalele care provoacă cele mai puternice variaţii ale conformaţiei moleculei de ADN sunt EXACT acelea ce au fost atribuite cu secole în urmă de către alchimişti planetelor şi luminariilor cunoscute în epoca respectivă:

AURUL, având drept corespondent Soarele, FIERUL, având drept corespondent planeta Marte, STANIUL (sau COSITORUL) având drept corespondent planeta Jupiter, PLUMBUL, având drept corespondent planeta Saturn, ARGINTUL, având drept corespondent Luna, MERCURUL, având drept corespondent planeta Mercur şi CUPRUL (sau ARAMA) având drept corespondent planeta Venus. Ipoteza a fost validată printr-o tehnică extrem de sensibilă, derivată din polarografie: voltametria cu redisoluţie anodică. Au putut fi astfel puse în evidenţă în molecula de ADN următoarele metale: Cupru, Plumbul, Fierul, Zincul, Cadmiul, Manganul, Mercurul, Argintul, Aurul, Nichelul, Cobaltul, Staniul, Aluminul, Platina etc.

Metalele au asupra ADN-ului influenţa planetelor care le corespund

Este semnificativ că metalele ce provoacă cele mai specifice variaţii ale conformaţiei moleculei de ADN sunt cele care au fost atribuite de către alchimişti luminariilor şi planetelor cunoscute la epoca respectivă. După descoperirea mai recentă a ultimelor trei planete: Uranus, Neptun şi Pluto, acestora avea să li se atribuie următoarele metale: Zinc, Mangan şi Cobalt. Celelalte metale, care nu au fost atribuite planetelor, sunt şi ele capabile să provoace variaţii de conformaţie, dar sunt mai puţin tipice decât cele ale metalelor specificate de tradiţia alchimică şi ele pot fi chiar incluse într-una sau alta din aceste şapte categorii.

Spre exemplu s-a pus în evidenţă că Fierul şi Cuprul sunt legate prin funcţia respiraţiei şi prin inducţia procesului de înflorire la plante. Staniul şi Mercurul joacă roluri extrem de diferite în potenţialul hidric. Polaritatea Argintului şi a Plumbului este dificil de pus în evidenţă în datele fiziologice dar, cu toate acestea, ea este perfect demonstrabilă în acţiunea lor terapeutică. Această corespondenţă nu semnifică faptul că Luna, spre exemplu, acţionează numai în anumite momente precise ale fazelor sale ascendente sau descendente asupra ionilor de argint legaţi de nucleul moleculei de ADN şi aflaţi într-o concentraţie extrem de slabă. În realitate este perfect posibil ca variaţiile câmpului electromagnetic (subtil) al Lunii să aibă o acţiune mai eficace asupra ionilor de Argint decât asupra celor de Cupru sau de Cadmiu, care se pot şi ei fixa asupra nucleului ADN în aceleaşi locuri ca şi ionii de Argint, dar au o constantă de afinitate mai slabă.

Aşa cum unii dintre noi am simţit şi am intuit într-o anumită măsură atunci când am participat la SPIRALE YANG (ce dilată trăirile la dimensiuni cosmice), purtăm cu toţii, în fiecare celulă a noastră, un zodiac în miniatură, amplasat la periferia nucleului, în secvenţele repetate de ADN. Aceste secvenţe, prezente în MICROCOSMOSUL fiinţei noastre, joacă prin însăşi natura şi locul lor un rol energetic specific semnelor zodiacului, un rol de mijloace active care, în funcţie de micro-mediul înconjurător, pot lua cutare sau cutare conformaţie în spaţiu. Metalele respective (TRADIŢIONALE) joacă în MICROCOSMOSUL tainic al fiinţei noastre rolul planetelor, care pot fi considerate surse nediferenţiate de energie subtilă, ce operează astfel în universul lăuntric prin REZONANŢĂ. Fixarea unui metal pe o bază a ADN-ului va modifica astfel conformaţia unei întregi secvenţe de ADN: va rezulta atunci o formă determinată de energie subtilă, ce va putea fi transmisă la distanţă până la gene, în funcţie de natura şi organizarea secvenţelor învecinate. Putem spune că metalul şi secvenţa de ADN definesc practic calitatea energiei ce va fi transmisă la distanţă. Una din consecinţele fundamentale ale acestui fapt este aceea că nu există decât un număr finit de calităţi ale energiei susceptibile de a fi indusă prin REZONANŢĂ într-o moleculă de ADN. Aceste calităţi ale energiei au fost descrise de tradiţia alchimică la o scară foarte puţin diferită de cea furnizată de patrimoniul genetic; descrierile pe care ni le furnizează astrologia autentică şi radiestezia ni se par cele mai semnificative în acest sens.

Astfel, citatul din C. Snares ce descrie energia globală subtilă a zodiacului se aplică în egală măsură energiilor elementare descătuşate prin recepţia şi transmisia semnalelor primite de la mediul înconjurător de către molecula de ADN:
„Astrologia reprezintă examinarea atentă şi obiectivă a energiilor subtile (ASTRALE) cosmice specifice zodiacului, iar cele şapte planete sunt de fapt agenţii ce îşi impun prin sferele lor subtile de forţă propria amprentă asupra fiecărui semn zodiacal. În calitatea lor de mari făuritori ai spaţiului, planetele organizează şi dezorganizează, participând activ la bătălia vieţii şi a morţii, prin energiile lor specifice.”

Deşi nu ne propunem să tragem concluzii, căci în lumina  actualei cunoaşteri ştiinţifice ele ar sta încă la graniţa ipoteticului, nu putem să nu constatăm în încheiere că cele mai recente descoperiri ale ştiinţei, din ce în ce mai bogate, tind să conducă inconştient deocamdată spre un mod de gândire binecunoscut iniţiaţilor şi yoghinilor din vechime, ocultat în ultimele milenii împreună cu alte mari adevăruri, dar ale cărui vibraţii, încă foarte subtile, continuă să existe în atmosfera energetică a Pământului. Referirile noastre pe parcursul articolului au vizat doar yoga, astrologia şi radiestezia, dar cei care au pătruns mai adânc în domeniul tainic al înţelepciunii, vor recunoaşte cu uşurinţă şi alte conexiuni între marile descoperiri actuale şi cunoaşterea celor din vechime.

Articol preluat din revista Yoga MAGAZIN nr. 2

Citiţi şi:
Viziunea alchimică asupra Universului
Misterele spiralei yoghine YANG

yogaesoteric
septembrie 2008

Also available in: Français