România – experimentul fricii, urii şi delaţiunii generalizate?
„Se încearcă o aşa-zisă educare a societăţii româneşti, prin folosirea abuzivă a arestării preventive, care a devenit o sursă de teroare modernă. […] Acesta este modul în care se generează noi dosare penale, care alimentează maşinăria fricii.”
„Iohannis este în pragul demisiei din cauza unui posibil dosar făcut soţiei… Şefi de servicii de informaţii au dosare… Şefii partidelor sunt ţinuţi sub ameninţarea dosarelor… Pe cine credeţi că mi se sugerează să denunţ? Pe Ponta… Instaurarea fricii prin folosirea arestării ca instrument modern de tortură pentru a obţine denunţuri… Devenim victime ale acestui măcel”, a spus Sebastian Ghiță.
Considerat un om de afaceri de succes, care ar fi ajuns magnat cu ajutorul Serviciului Român de Informaţii, reuşind să fie deţinătorul unor informaţii cheie despre ce se petrece în România, Sebastian Ghiţă (foto) a ajuns la mâna procurorilor DNA. Pentru a-şi convinge colegii că nu trebuie să fie arestat preventiv, aşa cum cer procurorii DNA, Sebastian Ghiţă a susţinut de la tribuna Parlamentului un discurs fulminant în care a zugrăvit un tablou fidel al României, care nu mai este astăzi condusă de politicieni, ci de servicii şi de marile parchete.
Deputatul Sebastian Ghiţă i-a avertizat pe parlamentari că dacă partidele politice nu se unesc „să legiuiască” țara, „devenim cu toţii victime sigure ale acestui măcel”. „Măcelul” de care a vorbit Sebastian Ghiţă în Parlament ar fi realizat de cei care oferă zilnic „spectacolul cătuşelor” şi care transformă denunţătorii „în parteneri de încredere ai statului de drept!”. Cu acest prilej, Sebastian Ghiţă a dezvăluit că preşedintele Klaus Werner Iohannis ar fi „în pragul demisiei din cauza unui posibil dosar făcut soţiei” de către procurori!
În acelaşi timp, Sebastian Ghiţă a acuzat că o ţară întreagă este terorizată de procurori, ajungându-se în situaţia ca şefi de servicii de informaţii, şefii tuturor partidelor politice, peste 100 de parlamentari, oameni de presă şi mulţi alţii să facă obiectul unor dosare penale ţinute la sertar şi scoase atunci când se impune. Ghiţă avertizează că sunt 4 milioane de români implicaţi într-o formă sau alta în dosare penale, motiv pentru care „nu putem construi o ţară ca o închisoare!”.
În timpul discursului său, deputatul Sebastian Ghiţă a susţinut că în România se încearcă „instaurarea fricii prin hărțuire şi folosirea arestării ca instrument modern de tortură, pentru a obţine noi denunţuri”, ajungându-se ca denunţătorii să devină partenerii statului de drept, și chiar ca „un procuror cu o carieră impresionantă” să fie aruncat în închisoare de către „un infractor devenit denunţător”.
După realizarea de toamnă numită „Guvernul meu” – unde nu ştim: a fost o mână criminală la Colectiv, sau nu? – avem în plan faza de primăvară a DNA numită „Primarii mei”, cu accent pe demantelarea PSD.
Cum or fi ocolite lichelele pedeliste intrate acum în PNL, precum cei din dosarul Microsoft, asta numai ambasadorul LGBT poate să ne spună…
DNA şi-a făcut mâna la alegerile prezidenţiale, atunci când n-a avut nicio jenă în a-l scoate pe nulitatea Iohannis preşedinte. Amintiţi-vă cum a început demenţa arestărilor de pesedişti pe măsură ce campania înainta.
Acum se aplică același algoritm, numai că mult mai transparent. DNA ştie că are o problemă de credibilitate şi că nu mai poate influenţa rezultatul alegerilor doar acuzând pe cineva. Astfel, trece la pasul doi, mult mai violent şi mai abuziv: „Candidezi? – Te arestez!”.
De ce face DNA asta? Pentru că poate! O clasă politică jumătate acoperită şi jumătate castrată nu e capabilă să se opună acestei reimplementări brutale a stalinismului în România!
Constantin Gheorghe (facebook)
Mă, uite, la asta nu m-am gândit! Deci ce vedem acum este primul tur al localelor, în care DNA decide cine intră în turul doi, și cine nu. Ăia care NU trebuie aleși, nu intră în turul doi, intră la Beciul Domnesc. Și, uite-așa, democrația și dictatura merg, tandru, mână în mână.
Avem o problemă: cineva de pe plantația de sclavi numită România a dat briciul maimuței, crezând că o poate controla, că atunci când va considera el de cuviință, când va băga frica în oase sclavilor, va putea să i-l ia. Acum constată cu oroare că nu i-l poate lua, și, ceea ce-i mai periculos, maimuța îi flutură și lui briciul pe la gât. Nu are nicio soluție, nu mai poate lăsa maimuța fără brici. Pentru că asta ar însemna să „împuște” maimuța. Iar maimuța este specie ocrotită. Nu-i poate face nimic. Așa că are de ales între a „muri” de briciul maimuței și a fi „ucis” de paznicii plantației, în caz că se atinge de maimuță. Grea alegere…
Ușor, ușor, instituțiile statului, și chiar ministerele, au în fruntea lor oameni proveniți din SRI, sau care au absolvit facultatea aia a lor, de „informații”, au doctorate luate în sistem, sau pe la Academia de Înalte Studii Militare, tot o panaramă, ca și altele din „privat”. Militarizarea statului se desfășoară în indiferența generală. În timp ce corupția se răspândește nestingherită în tot corpul social. Pentru că, vrem sau nu să credem, SRI și DNA sunt, acum, principalele surse de corupție în societate.
Aștept un libertarian, tehnocrat „dă dreapta”, care să ofere soluția pentru a scurta chinul României. Să se aleagă praful mai repede, să se sfârșească agonia. Voi realizați că NICIUN responsabil politic nu mai are autonomia decizională, că toți pot fi scoși din circuit în orice moment, dacă ăia de la DNA și de la SRI primesc ordin? Guvern, nu. Parlament, nu. Președintele, o legumă politică. Administrație centrală, administrații locale, pe butuci. Nu le mai conduce nimeni. Ministere, instituții centrale și locale: nimeni nu mai mișcă. De ce? E mai puțină corupție? Trăim mai bine? Sunt mai mulți bani pentru investiții și programe sociale? E mai puțină sărăcie?
Domnia legii e una, dictatura procurorilor și sereiştilor, cu totul alta. Noi ne-am întors la dictatură. Ce ne mai rămâne este să socotim când ne vine rândul, și să sperăm că ne iau cât mai târziu cu putință…
Cristian Dogaru: Chintesența non-combatului PSD
Atitudinea liderilor PSD arată altceva. Ei știu că în România, pentru obținerea puterii partidele nu mai contează, întrucât votul cetățenilor nu mai contează. Puterea reală a fost confiscată de o ocultă care o distribuie apoi unor personaje de paie, recompensate cu tot felul de privilegii în schimbul acceptului de a se lăsa sforărite și, la nevoie, de a juca rolul cozii de topor. Liderii formali ai unui partid devenit fictiv intrarea în grațiile acestei oculte o urmăresc, iar nu obținerea respectului și încrederii populare.
Așa stând lucrurile, abandonarea Olguței Vasilescu de către propriul partid probează că partidul de fapt nu mai este decât o butaforie, ca, de altfel, și democrația românească. De aceea a ne solidariza cu Olguța Vasilescu înseamnă a afirma că societatea românească este încă vie și mai dorește încă o Românie democrată.
Am să spun nişte lucruri pe care nimeni nu vrea să le rostească: nici cei din tabăra pro-reformistă, nici cei din echipa conservatoare, cele două tabere care se confruntă acum în România.
O pildă din Imperiul Roman spune că în Senat au fost aduşi doi câini de luptă, puşi să se sfâşie între ei. În faţa nobililor romani, câinii s-au luptat până la sânge. La un moment dat, cineva a aruncat în mijlocul lor un lup sălbatic. Cei doi câini au atacat lupul şi l-au omorât.
Pilda e simplă: Băsescu, Ponta-Ghiţă, Tăriceanu, o parte din zona nebuloasă a vechiului PD-L reprezentat de Vasile Blaga, o parte mizerabilă reprezentată de vechii baroni liberali se luptă pentru supravieţuirea lor: ei sunt câinii de luptă ai războiului româno-român. Lupul lor este DNA şi o parte din Serviciul Român de Informaţii (SRI), reprezentat de generalul Florian Coldea.
Mai există o tabără absconsă, subtilă şi care activează în mass-media: brigada de influenţă a Serviciului de Informaţii Externe (SIE). Apropos: când vreţi să căutaţi agenţi de influenţă în presă, uitaţi-vă la SIE – nu că în zona SRI nu ar fi nişte domni care fac frumos la televizor. Pot să vă zic aşa: agenţii SIE sunt mult mai rafinaţi şi mai inteligenţi decât cei ai SRI. Mă gândesc doar la Cumpănaşu şi mă pufneşte râsul. Prietenii ştiu de ce.
Mai există Iohannis şi Cioloş. Despre preşedinte, vorba aceea: numai de bine, că este ca apa sfinţită: nu face nici rău, dar nici bine! Cioloş aşteaptă să vadă cum se tranşează lupta. El vrea să fie cu toată lumea, dar în primul rând cu interesul lui personal. Gorghiu şi Blaga vor să scape. Nu vor reuşi. Dragnea vrea în libertate. Şanse minime. Dîncu vrea să facă istorie asemenea strămoşilor săi grăniceri pe Valea Năsăudului din armata Mariei Tereza. Poate că are o şansă. Deocamdată, Dîncu deschide larg punga primarilor PSD. Atenţie, Vasile: joaca cu mălaiul e periculoasă!
Maior visează din SUA la reîntoarcere, însă ştie că generalul Coldea ştie! Coldea ştie că el ştie. Coldea mai ştie că mâine ar putea să-i aresteze pe toţi cei care înseamnă ceva acum în România. Însă nu poţi trăi în deşert, are nevoie de aliaţi şi de back-up. Vor fi americanii recunoscători? Greu de spus. Ruşii sunt „la porţi”. Ce să facă? Sunt 8.000 de dosare de corupţie pe rol, încă 10.000 posibile în aşteptare/facere. Pot fi închise? Evident, nu!
Kövesi urmăreşte cu atenţie scena şi stă cu spatele le perete. Băsescu poate vorbi! Poate, însă, scoate documentele pe care le are? Fostul preşedinte deţine adevărate bombe nucleare. Dar şi el ştie că NIMENI nu poate câştiga o bătălie cu instituţiile statului. Statul te arestează şi, cu asta, basta. Apoi, în presă, eşti terminat, nu mai ai credibilitate şi, cu asta, se încheie joaca, indiferent de ce spui după arestare. Un urmărit penal nu are credibilitate în România. Băsescu se uită la Udrea şi înghite în sec. Scenariul se poate repeta. Bătrânul căpitan mai poate trage două-trei salve grele. Le aşteptăm!
România e o mizerie de la un capăt la altul!
Mergând mai departe: aceste două tabere sunt acum clare. SRI a arestat cam toţi oamenii de afaceri importanţi din zona SIE. Săracul Dobrescu scrie de zor la DNA. Cine crede că Ghiţă a scăpat se înşală. Câte cereri de arestare, stimabili parlamentari, veţi putea respinge? Cu toată dragostea (vorba prietenului său Bogdan Chirieac), Ponta va face, totuşi, puşcărie! Lupta va fi atât de cruntă, încât se va cutremura Casa Poporului.
Cineva mă întreba: „Cine conduce România?” Sincer, nu ştiu. Încercaţi în mod sincer să vă decuplaţi de ţara aceasta aflată în plin război civil, atâta ură nu a existat niciodată în ultimii 25 de ani. Aţi auzit asta probabil de multe ori în ultimii ani. Ţara asta, aşa cum arată acum, nu merită nimic bun. Schimbare? Da! Mi-o doresc pentru cei dragi mie. Nu se va petrece, însă, în viaţa asta. Nu vă pierdeţi speranţa, zâmbiţi, ei se luptă pentru cadavre…
Doru Buscu/ Cațavencii: „Ghearele și colții democrației”
Monarhia pare să-și trăiască agonia, dar România a intrat în epoca regatelor combatante. De când a plecat Băsescu, feudalii din instituții au declanșat războiul pentru mijloace și teritoriu. Armele și starea de război le-au primit de la fostul președinte, restul a căzut în sarcina obișnuinței. SRI vrea puteri extinse asupra populației și presează, pentru asta, Parlamentul. Presează și Guvernul. DNA presează și el clasa politică prin teroarea judiciară pe care o menține, o teroare legitimă, vanitoasă și impredictibilă. DNA încearcă să smulgă de la SRI câte ceva din instrumentarul audio, iar pentru asta presează Guvernul. Curtea Constituțională atacă SRI cu legile Big Brother și cu neconstituționalitatea interceptărilor în cauze penale, iar SRI ripostează prin carambol, făcând Curtea să-și vadă un judecător arestat și alți doi amenințați.
Înalta Curte joacă în câmpul tactic al SRI și-i întoarce serviciile într-o cheie umană, care produce când pedepse medievale, când achitări miraculoase. Lumea politică plânge cu sughițuri de milionar și tremură în fața sentințelor nu din pricina faptei, ci a selecției de fapte.
Instituțiile de forță, organele fiscale, curțile și căpeteniile lor duc lupta de expansiune fără pauză. Se bat între ele și se bat cu toată lumea. Își extind legile, își măresc efectivele, acumulează resurse și-i pedepsesc pe cei care vor să le oprească avântul. Tendința generală e de creștere, de revărsare, de ocupare a unui teritoriu cât mai larg, iar atitudinea e invariabil ostilă și acaparatoare.
Lipsesc din această luptă partidele, Parlamentul și Guvernul, exact entitățile calificate de Constituție pentru lupta de putere. Motivul pentru care ele stau pe bară e frica, frica ce iradiază dinspre instituții și curți către omul politic individual, un produs depășit din punct de vedere penal, care a furat pe vremea lui Băsescu și se trezește judecat în perioada Kövesi.
Această nevroză războinică se trage, cum spuneam, de la Băsescu, fondatorul și întâiul șef al sistemului. Președintele jucător a pregătit instituțiile pentru joc așa cum pregătesc țiganii din Obor pitbullii pentru luptă. Le-a hrănit, le-a pilit colții, le-a asmuțit după cum a avut el chef, dar le-a și interzis să muște dacă nu aud comanda.
Instituțiile l-au servit la ordin și tot așa l-au și ascultat. Băsescu a avut mereu la îndemână un căpăstru aurit, care se ghicea în spatele acelui hăhăit de personaj negativ, sigur pe el. Dar Băsescu s-a ridicat și scaunul a rămas gol. Iohannis nu s-a așezat cu fiarele la masă, a preferat să meargă în weekend la Sibiu, iar instituțiile au luat asta drept bilet de voie. Acum, rămase fără stăpân, dar cu aceleași reflexe, ele mușcă la întâmplare și numesc întâmplarea, cu anume obrăznicie, stat de drept.
Nimeni nu poate spune cine are azi puterea în acest stat al Uniunii Europene și membru NATO, dar oricine știe cine n-o are. N-o au Parlamentul, Guvernul și Președinția, adică exact acele corpuri care, prin Constituție, trebuiau s-o aibă.
Cât despre instituțiile de forță și curți, nu dorința lor de a-și extinde puterea trebuie să ne îngrijoreze, ci faptul că o fac folosind aceiași colți uriași, rămași de la Băsescu.
Citiţi continuarea acestui articol
Citiți și:
Despre securiștii de ieri și de azi (I)
UN DOCUMENT SENZAȚIONAL. Actele care aruncă în aer justiția din România: 1.000 de magistrați au fost racolați de SRI
yogaesoteric
31 mai 2016