Puterea telepatiei

traducere şi adaptare de prof. yoga Gregorian Bivolaru

Procesul spiritual al gândirii este diferit de ceea ce credem noi că este. Credem că gândim cuvintele în forul nostru interior. Ascultând vocea care vorbeşte în mintea noastră credem că se exprimă în limba noastră maternă, dar nu este aşa. În inima noastră nu există cuvinte. Suntem animaţi de vibraţii, de impulsuri psihice, energetice, pure şi transformatoare ce ţin de corpul nostru mental. Singurul limbaj cunoscut de fiinţa imaterială care suntem este telepatia. Este singurul limbaj universal adevărat. Nu există birou de traduceri în lumea astrală. Mentalul nostru generează această mică voce şi nu trebuie decât să decodificăm impulsurile. Însă omul a renunţat la capacităţile sale telepatice pentru vorbire. Cuvântul este legat de materie. Gândirea nu, deoarece ea este imaterială. Înţelepţii disociază fluxul gândirii de cel al cuvintelor şi sunt capabili să reflecteze cu o viteză inimaginabilă. Graţie acestei capacităţi, ei cresc spiritual mult mai repede decât oamenii obişnuiţi. Atunci când Buddha a spus că este posibil să atingi iluminarea în această viaţă, el a evocat printre altele şi această aptitudine.

O singură planetă şi atâtea fiinţe separate unele de altele. Ceea ce ne uneşte este însă un limbaj de dincolo de cuvinte. Hai să descoperim împreună partea invizibilă a Universului infinit. Să alungăm astfel teama de necunoscut. Să ne menţinem mintea trează şi spiritul deschis. În timpurile străvechi omul a fost în strânsă relaţie cu viaţa universului şi în armonie perfectă cu Natura: cu mineralele, plantele şi animalele sale, dar şi cu spiritele sale. El a reprezentat puntea de legătură dintre lumea divină şi cea fizică. Fiinţa umană a trăit la începuturi cu picioarele ferm aşezate pe pământ şi cu fruntea printre stele. Dar când a muşcat din fructul dorinţelor si al îndoielii, a uitat starea de preafericire şi a rupt astfel legătura cu Macrocosmosul. Acesta a fost punctul de plecare. Omul a inventat cuvântul pentru a putea relaţiona cu semenii săi. Michael şi Nathanael au 43 de ani. Sunt gemeni. Au avut o relaţie cu totul specială încă din copilărie. Fiecare simţea ceea ce i se petrecea celuilalt. Chiar aflaţi la mii de kilometri distanţă, fără a lua legătura în vreun fel, dacă unul suferea de o migrenă, celalalt trăia acut o durere de cap inexplicabilă. Acest caz nu este singular. Cu toţii suntem telepaţi. Doar că unii sunt mai înzestraţi decât alţii. În plan pur spiritual, toate fiinţele sunt interconectate între ele. Fragmente din aceeaşi sursă divină infinită intră în legătură indiferent de distanţa sau spaţiul care separă fiinţele din planul fizic.

Asta se petrece permanent, dar, din nefericire, ecranăm procesul de interconexiune prin fluxul haotic al gândurilor. Pentru a reuşi să percepi cu claritate gândurile unei alte fiinţe este necesară o stare profundă de calm interior şi un control perfect al fluxului minţii. Într-adevar, nu este ceva accesibil oamenilor obişnuiţi, necesită un antrenament perseverent. De un ajutor imens este meditaţia.

La unii este dar înnăscut

Orice om are capacitatea de a comunica telepatic. De ce atunci citirea gândurilor nu este accesibilă tuturor? Telepatia necesită o măiestrie atât din partea fiinţei emiţătoare, cât şi din partea fiinţei receptoare. Este o putere care există latent în fiecare dintre noi şi trebuie trezită şi amplificată. Uneori se manifestă spontan, fără o pregătire prealabilă. Nu vi s-a petrecut niciodată să spuneţi unui interlocutor: „Mi-ai luat vorba din gură”, să fi gândit o chestiune pe care cel din faţa voastră să o formuleze în aceeaşi fracţiune de secundă? Nu aţi avut niciodată senzaţia că sunteţi privit şi, când aţi întors capul, aţi întâlnit privirea unui necunoscut?
Nu v-aţi gândit niciodată intens la o fiinţă chiar înainte ca ea să vă sune? Experienţele telepatice sunt numeroase în viata de zi cu zi. Din păcate suntem prea puţin conştienţi de ele pentru a le supune unor studii ştiinţifice.

Sparge tiparul comunicării verbale

Spunem telepatie, înţelegem gândire. Telepatia este dependentă de puterea minţii. Cu cât capacitatea noastră de concentrare şi focalizare este mai mare, cu atât gândul emis de noi are şansa de a fi recepţionat de ceilalţi. De obicei, acest proces se petrece la nivel inconştient. Când citim o persoană ca pe o carte deschisă, îi receptăm gândurile, chiar dacă nu facem eforturi conştiente pentru asta.

În general, în afara ideilor obsesive pe care toată lumea ni le citeşte destul de uşor, gândurile noastre sunt inaccesibile majorităţii oamenilor. Totuşi există anumite legături foarte apropiate care sparg aceste tipare. Judith are 60 de ani. Iată cum descrie legătura sa profundă cu fiii ei aflaţi la mare distanţă, cu care nu ţine o legătură foarte strânsă: „Îi simt pe fiecare dintre copiii mei. Când unuia îi este rău, ştiu, simt… ca toţi copiii care au devenit adulţi, nici ei nu-mi aduc la cunoştinţă problemele prin care trec, suferinţele cu care se confruntă, tocmai pentru ca să nu mă îngrijoreze şi să nu-mi dea motive de nelinişte. Dar nici nu e nevoie să-mi spună. Când unuia îi este rău, eu ştiu. Îmi apare chipul lui atât de des în minte, încât ştiu că ceva nu e în regulă. Atunci îl sun şi aflu ce se petrece. Da, nu pot trăi eu viaţa în locul lor, dar este important pentru mine să-i susţin şi să le transmit puţin din experienţa pe care încă o am de oferit. Această conexiune sufletească şi mentală este foarte preţioasă pentru mine. Am impresia că nici timpul, nici spaţiul nu ne pot despărţi şi asta o linişteşte pe mama din mine.”

Conduce la revelarea adevărurilor sufletului

Există peste 7000 de limbi vorbite de peste 7 miliarde de oameni. Atâtea fiinţe apropiate şi totuşi atât de înstrăinate de conflicte… Acestea se nasc din erorile de comunicare. Răstălmăceşti un cuvânt, o înţelegere, iar suferinţa care apare alimentează conflictul.

Cuvântul, oricât de util se dovedeşte, are şi neajunsuri. Căci rareori are acelaşi înţeles pentru două persoane diferite. Fiecare om atribuie o nuanţă proprie vorbelor pe care le spune. Folosim cuvinte nu doar pentru sensul lor, ci pentru imaginea sau emoţia pe care ne-o evocă. Aşa că atunci când cuvintele sunt utilizate în anumite contexte afective, este foarte uşor să apară neînţelegeri. De câte ori nu ai senzaţia că vorbele nu pot exprima anumite puncte de vedere sau stări? Ele nu sunt decât indicii ale unor realităţi. Nu pot exprima decât cu aproximaţie ceea ce simte fiecare, pentru că nu pot cuprinde subtilitatea care hrăneşte sufletul.

Îşi au originea în materie. Sunt legate de corpul fizic. Cuvintele nu există în sferele mentale şi ale spiritului. În planurile acelea se manifestă ca nişte corpuri energetice ce folosesc singurul limbaj universal, cel al energiei. Fiecare emoţie, senzaţie sau gând ia forma unui impuls energetic care poartă un mesaj către receptori. Fiinţele superioare, marii înţelepţi, îngerii, Însuşi Dumnezeu nu comunică decât în acest fel. Imaginaţi-vă o lume în care suntem capabili să transmitem ceea ce dorim direct, fără a folosi cuvinte sau formule fizice. Imaginaţi-vă pacea pe care o dobândim atunci – ea ne ajută să depăşim toate neînţelegerile. Aceasta este puterea telepatiei. Un telepat are acces la corpurile superioare ale mentalului nostru şi la adevărul sufletului nostru. Spiritul şi sufletul nu mint niciodată. Minciuna este folosită doar în lumea oamenilor care folosesc vorbele ca paravan. A te ascunde în spatele gândurilor nu este tot aşa de simplu, deoarece această intenţie formează un alt gând. Pentru a minţi este necesar să gândeşti minciuna. Acest gând nu scapă niciodată unui telepat, de aceea a trişa o astfel de fiinţă nu este cea mai înţeleaptă alegere…

Precum în cer, aşa şi pe pământ

Fiecare fiinţă are un suflet – o replică temporară a Spiritului care sălăşluieşte în lumea astrală. Fiecare spirit are o frecvenţă vibratorie precisă. Spiritul care locuieşte în trupul fizic permite sintonizarea acestei frecvenţe particulare şi asigurarea comunicării între cele două dimensiuni existenţiale: cea fizica şi cea spirituală. Fiecare fiinţa este un aparat de radio spiritual cu o frecvenţă unică, cea a Sinelui profund (spiritul).

În practică, lucrurile sunt destul de simple. Uneori putem capta o altă frecvenţă diferită de a noastră şi atunci intram în armonie de fază cu o altă persoană. În acel moment avem acces la altcineva, iar acea persoana are acces la noi, la gândurile noastre şi la sentimentele noastre… Aceste momente de armonie se numesc comunicare telepatică.

Fiecare fiinţă reprezintă aşadar un aparat de radio. Ea captează frecvenţa spirituală proprie a sufletului care sălăşluieşte în trup. Cât timp acest trup fizic este în viaţă este imposibil ca fiinţa să capteze undele unui alt Sine profund pe de-a-ntregul. Există anumite blocaje înnăscute care fac să se petreacă aşa. Dacă nu ar fi aşa, am înnebuni. Imaginaţi-vă că aţi avea capacitatea să auziţi gândurile tuturor. Un astfel de zgomot infernal ar duce la nebunie. Telepatia abordată fără un antrenament adecvat conduce la nebunie. De aceea nu avem acces imediat la această capacitate, la această putere paranormală care trebuie trezită gradat.

Cum să ne antrenăm

Pentru dezvoltarea capacităţilor noastre telepatice este necesar să îndeplinim următoarele patru cerinţe:
– să ne putem opri la propria comanda mentală şuvoiul gândurilor, amplificând astfel liniştea interioara şi pacea inimii;
– să învăţăm să disociem procesul de gândire de cel al vorbirii, astfel încât gândurile noastre să fie în armonie cu ritmul sferelor astrale;
– să ne amplificăm puterea de concentrare şi focalizare, pentru a reuşi să ne concentram pe o singură voce dintre toate vibraţiile percepute;
– să ne controlăm proiecţia gândurilor în plan astral pană când mesajul nostru ajunge la persoana dorită.

Aşa cum ştim deja, exista o serie de bariere psihice prestabilite care previn pătrunderile intempestive în mentalul unei alte fiinţe. Accesul la gândurile unei alte fiinţe se face doar prin intermediul corpului astral şi nu e suficientă simpla cerinţa mentală. Proiecţia gândului din plan mental în plan mental nu funcţionează. Gândurile se nasc în planul astral.

Ai grijă ce gândeşti

A recepţiona şi a emite anumite gânduri implică asumarea unei responsabilităţi. Această capacitate paranormală trebuie folosită doar în bine, pentru a face bine. Un telepat are datoria de a lăsa fiinţele să acţioneze conform liberului lor arbitru, chiar dacă are puterea de a le influenţa. Această etică trebuie clar avută în vedere. Din nefericire, există persoane care folosesc inconştient această capacitate trezită într-un grad destul de mare în fiinţa lor. Ele îşi impun voinţa şi domină în mod natural spiritele slabe, care se comportă ca şi cum ar fi hipnotizate. Dacă ne amplificăm voinţa, menţinem o stare de vigilenţă şi blocăm conexiunile cu aceste spirite inconştiente, dar puternice, putem să ne ferim de acţiunea lor nefastă. Când vă gândiţi la cineva, omul respectiv se gândeşte de asemenea la voi. Cu cât va gândiţi mai intens la el, creşte probabilitatea ca această fiinţa să vă caute. Dacă o căutaţi voi, este foarte posibil să vă spună: „A, tocmai mă gândeam la tine…” De aceea, pentru un telepat nu este dificil să determine o fiinţă să se îndrăgostească de el. Îi va fi de ajuns să dorească aceasta suficient de puternic, un timp îndeajuns de îndelungat. Însă întotdeauna este un preţ de plătit, căci fiecare fiinţă trebuie lăsată să acţioneze potrivit voinţei sale, potrivit liberului său arbitru.

Acest talent special necesită un antrenament adecvat. Altfel poate deveni o povară. Spre exemplu, Karine, 47 de ani, povesteşte: „De mică puteam înţelege gândurile celorlalţi. La început am crezut că este ceva firesc, că toţi oamenii percep ceea ce eu percep. Apoi am văzut că lucrurile nu stau aşa. Atunci când oamenii de lângă mine aveau intenţii ascunse, le percepeam şi îmi preveneam părinţii. La început nu m-au crezut, dar au verificat spusele mele şi s-au convins. Odată cu înaintarea în vârstă, aceasta capacitate s-a estompat, însă mai există momente în care, dacă trec prin apropierea unei fiinţe simt tot ceea ce simte şi ea: durerea de cap sau de stomac… simt totul. Acum urmăresc să nu iau în seamă aceste senzaţii, pentru că ele m-au făcut să mă izolez de ceilalţi. Vreau să mă bucur, vreau să am surpriza de a-i descoperi pe ceilalţi. Aceasta este magia vieţii.”

Când paranormalul devine normal

Avem experienţe telepatice zi de zi. Timpul ţese între noi legături invizibile. Stabilim legături telepatice cu toţi oamenii care ne sunt dragi. Aprofundând această capacitate ne putem înţelege fără cuvinte şi ne putem simţi de la orice distanţă. Ne putem apropia inimile. Însă doar stăpânirea deplină a acestei capacităţi, antrenamentul serios al voinţei reuşesc să stabilească o conexiune permanentă şi indestructibilă între toate fiinţele: aceea a iubirii universale.

Articol preluat din Revista YOGAMAGAZIN nr. 68

Citiţi şi:
Discernământul spiritual  
Vindecarea prin meditaţie

yogaesoteric
septembrie 2009