Raja Yoga constă în a stabili şi a dezvolta toate legăturile cu DUMNEZEU

Prin RAJA YOGA stabilim contactul direct cu DUMNEZEU, Tatăl nostru, Profesorul nostru, Prietenul nostru. Urmând legile lui ne vom schimba nivelul de conştiinţă şi vom ajunge astfel la cunoaşterea perfectă de noi înşine şi, prin aceasta, la fericire. Ne va place atât de mult acest nivel de conştiinţă încât, fără nici o tensiune, vom tinde să rămânem acolo, înţelegând în mod profund că tot ceea ce este negativ ne este străin. Părţile materiale ale vieţii îşi vor găsi adevăratul loc. Materia nu este aici ca un scop în sine, ci pentru a ne servi şi pentru a ajuta celelalte scopuri. Prin YOGA, sufletul se transformă în mod natural şi rapid.

Aceste realizări generează o mai mare pace interioară, o mai bună cunoaştere şi acceptare de sine, o integrare mai bună printre ceilalţi şi o înţelegere mai profundă a semnificaţiei evenimentelor vieţii. Toate acestea au o influenţă directă asupra anturajului nostru. Când cineva este fericit şi mulţumit îi antrenează şi pe ceilalţi prin exemplul său, buna sa dispoziţie şi toleranţa sa. El va tinde să reglementeze problemele, mai degrabă decât să le genereze.

Când vom învăţa să ne cunoaştem pe noi înşine, în mod automat îi vom înţelege mai bine şi pe ceilalţi, căci, chiar dacă suntem cu toţii diferiţi, esenţa noastră este aceeaşi. Pe de altă parte, cu cât vom învăţa să ne concentrăm mai mult şi să trăim pe un nivel de conştiinţă mai elevat, cu atât vibraţiile pe care le generăm sunt mai pure şi mai puternice. Ele se vor răspândi atunci peste tot în jurul nostru, pentru a participa la crearea unei noi conştiinţe globale, ajutând alte fiinţe care caută. Astfel, toate persoanele care sunt în conexiune cu aceeaşi Sursă formează o forţă pozitivă din ce în ce mai puternică în lume. Aceasta nu se poate realiza cu adevărat decât dacă noi ne schimbăm în mod radical modul de a gândi şi de a acţiona pentru a ne îndrepta spre o mai mare înţelegere şi unitate la toate nivelele. Lumea nouă nu poate fi prezentă în viitor decât dacă este deja prezentă în realitatea noastră cotidiană, în gândurile, vorbele şi acţiunile noastre pure.

Noi ne creăm propriul viitor în fiecare clipă. Fie ca fiecare din gândurile noastre să fie pur şi frumos. Atunci când ne întrebăm cine este DUMNEZEU, ne gândim adesea la ceea ce scrie în Biblie: „DUMNEZEU a creat omul după chipul şi asemănarea sa”. Este evident că sensul ce trebuie dat cuvântului „chip” nu are nici o implicaţie fizică sau corporală căci DUMNEZEU nu are corp. De altfel, în străfundurile noastre, Îl concepem efectiv ca un spirit, o fiinţă necorporală.

Cât despre ideea de asemănare, ne putem gândi că, din moment ce Îl numim Tatăl Nostru, Îi semănăm, aşa cum copii seamănă tatălui lor. Evident nu este o asemănare fizică, ci ne putem imagina că suntem de aceeaşi natură ca şi DUMNEZEU. Tatăl tuturor sufletelor este El însuşi un suflet, un punct de lumină infinitezimal şi imaterial; totuşi, spre deosebire de toate celelalte suflete, El nu are corp care să-i fie propriu; El nu trece deci prin naştere şi moarte ca fiinţele omeneşti. Din această cauză, El rămâne în afara influenţei lumii fizice. DUMNEZEU este singura fiinţă care-şi păstrează în mod etern starea de puritate, de perfecţiune, de pace şi de iubire nelimitată. El este dincolo de sentimente ca bucuria sau tristeţea şi rămâne în mod constant într-o stare de fericire totală.

De foarte mult timp, oamenii au divinizat fenomenele naturale, care îi depăşeau. Din acea epocă a rămas în intelectul multora dintre noi ideea unui DUMNEZEU redutabil, chiar irascibil, capabil de a declanşa calamităţi asupra oamenilor. În realitate, însăşi noţiunea de pedeapsă divină, sub orice formă ar fi, trebuie îndepărtată definitiv; DUMNEZEU nu are nici o nevoie şi nici o intenţie de a ne pedepsi.

Asta nu înseamnă că putem comite cele mai atroce răutăţi fără a suporta contraloviturile; toate actele noastre îşi au consecinţele lor, dar acestea sunt în întregime determinate de noi înşine. Pedeapsa este o necesitate! Boala ne arată că facem greşeli şi ne determină să ne transformăm, să devenim mai buni.

Noi ştim că dragostea lui DUMNEZEU este nelimitată; este fără îndoială, punctul esenţial de care trebuie să ne amintim. Nu există suflet mai altruist. Contrar a ceea ce crede cea mai mare parte dintre oameni, El nu doreşte să fie adorat pentru El însuşi. Am putea spune că DUMNEZEU nu are „nevoie” de iubirea noastră, pentru că El nu are nici o nevoie. Dar iubirea pe care o putem avea pentru DUMNEZEU este în mod special benefică pentru noi înşine, căci ne permite să-L înţelegem şi să-I semănăm, aşa cum copii doresc în mod natural să semene Tatălui lor, mai ales dacă acesta are caracteristica de a fi perfect.

A căuta să semeni cu DUMNEZEU este, fără îndoială, cel mai puternic mijloc de a fi fericit, deoarece DUMNEZEU este esenţa însăşi a fericirii eterne. „A-l adora” pe DUMNEZEU trebuie deci să fie înainte de toate un elan spontan spre El, o voinţă de a-L înţelege şi de a fi cu adevărat „după chipul Lui”, şi nu faptul de a te prosterna în faţa unui monarh redutabil.

Principiu ultim, veşnic, imuabil, infinit care stă la baza universului, a întregii manifestări, Absolutul sau DUMNEZEU reprezintă ceea ce este independent de orice condiţii şi relaţii, ceea ce nu este supus nici unei restricţii şi nu are limite; necondiţionat, misterios, atotputernic, perfect, desăvârşit…

În tradiţia milenară a înţelepciunii, ABSOLUTUL este descris de asemeni prin noţiunile de SPIRIT ABSOLUT, IDEE ABSOLUTĂ sau EU ABSOLUT (SINE SUPREM), care este factorul de bază al universului, identificat cu o scânteie nemuritoare, divină, prezentă de asemeni în fiinţa umană (cunoscută în tradiţia orientală sub numele de ATMAN).

Absolutul este expresia spiritului suprem universal, macrocosmic, considerat ca fiind realitatea ultimă, necreată, necorporală, indivizibilă, existentă prin sine şi în mod absolut. În ABSOLUT îşi află originea toate lucrurile şi fenomenele, vizibile şi invizibile, zeii, îngerii, diferitele entităţi, demonii, spiritele satanice, fiinţele umane ca şi animalele, toate urmând – graţie evoluţiei şi elevării spirituale – să fie resorbite cu timpul în el, devenind astfel libere, nemuritoare prin revelarea plenară a acelei părticele din ABSOLUT existente în fiecare dintre ele şi cunoscută sub numele de SINE SUPREM (ATMAN).

ABSOLUTUL este conştiinţa supremă a lumii, matca tuturor lucrurilor, fiinţelor, fenomenelor, stărilor, Stăpânul macrocosmosului, Indestructibilul, Atotcuprinzătorul, Atotputernicul, Atotpătrunzătorul. „Nu există decât o singură fiinţă – ABSOLUTUL – şi nimic în afara ei”.

Datorită dificultăţilor pe care le prezintă revelarea efectiv – intuitivă a Absolutului (prezent prin Sinele Suprem în fiecare fiinţă umană), acesta nu este adorat în mod special (din cauza inabordabilităţii sale) precum marile puteri cosmice sau anumiţi zei, dar totuşi acest Absolut reprezintă obiectul meditaţiilor şi identificărilor practicate de către înţelepţi sau de către fiinţele umane suficient de spiritualizate. Absolutul reprezintă totalitatea spiritului universal sau DIVINUL în ipostaza sa impersonală, abstractă.

ABSOLUTUL este esenţa ultimă a universului, Unicul macrocosmic, din care orice fiinţă – animal sau plantă – deţine în mod analogic o particulă esenţă (scânteia, frântura de ABSOLUT): Sinele Absolut (ATMAN). ABSOLUTUL, sau altfel spus, Lumina Luminilor este izvorul originar şi ultima ţintă către care, conştient sau inconştient, se orientează tot ceea ce există. Prin revelarea sa deplină în propria fiinţă poate surveni contopirea extatică a Sinelui Absolut individual (ATMAN) cu Absolutul universal. Acest proces complex numit YOGA, în situaţia realizării sale perfecte, este soluţia supremă a eliberării în urma căreia rezultă curmarea şirului obligatoriu de reîncarnări.

Preafericitul care fuzionează în mod efectiv cu Absolutul realizează ORICÂND CĂ ESTE ÎN ABSOLUT, ŞI ÎN ACELAŞI TIMP CONŞTIENTIZEAZĂ ABSOLUTUL CARE MEREU EXISTĂ ÎN EL. În urma acestei fuziuni fiinţa resimte o stare beatifică, supremă, înţelegând că lumea senzorială, împreună cu toate manifestările sale, este un joc magic al iluziei pe care ABSOLUTUL, în starea sa de libertate perfectă, îl joacă cu sine însuşi.

Prin aspiraţie frenetică şi meditaţie intens concentrată asupra Absolutului, fiinţa umană sinceră şi tenace se poate uni cu Absolutul din propria sa natură lăuntrică, putând apoi să se reverse precum o picătură în infinitul ocean al Absolutului universal, atingând astfel SUPREMA ELIBERARE.
ABSOLUTUL este deci unul şi acelaşi în ipostaza sa de Spirit Universal Infinit manifestându-se deopotrivă în veşnicie şi în timpul limitat. Considerându-l din acest unghi, Absolutul este necuprins şi comprehensibil. Formula preferenţială pentru tripla idee de ABSOLUT este: PURĂ EXISTENŢĂ, PURĂ CONŞTIINŢĂ, PURĂ BEATITUDINE.

ABSOLUTUL sau Spiritul Infinit Universal se manifestă deopotrivă sub două aspecte polare, Timpul şi Eternitatea. Ignoranţa constă în a nu-i vedea decât aspectul negativ, temporalitatea. În fiinţa umană, Absolutul individual sau Sinele Suprem (ATMAN) se revelează spontan, în urma unei adecvate concentrări hiperfocalizate şi nuanţat discriminative, realizată la nivelul lui ANAHATA CHAKRA. În anumite momente de graţie, o fiinţă umană deosebit de spiritualizată, care şi-a revelat plenar în propria sa natură lăuntrică Sinele Absolut (ATMAN), poate prin propria sa voinţă să-i ajute pe cei pregătiţi să devină conştienţi (pentru un anumit interval de timp) de propriul său Sine Absolut, creându-se telepatic, instantaneu condiţiile ca aceştia să aibă fiecare în mod direct revelaţia exemplificatoare a realităţii ABSOLUTULUI ÎN PROPRIA LOR FIINŢĂ.

În continuare vom ilustra un caz de revelaţie directă a Absolutului citind mărturia pe care ne-a lăsat-o cu privire la această trăire unică înţeleptul PLOTIN.

RAJA – YOGA constă în a stabili şi a dezvolta toate legăturile cu DUMNEZEU.

Putem să-l privim ca pe un părinte, ca pe Tatăl nostru, dar, în acelaşi timp, putem să-l considerăm ca fiind Cel mai bun Prieten al nostru, putem să-l considerăm ca fiind Profesorul nostru, Ghidul nostru (singurul şi adevăratul „GURU”), partenerul nostru cu care trudim împreună pentru a ne regăsi perfecţiunea şi pentru a-i ajuta pe ceilalţi… Numărul şi natura acestor legături cu Dumnezeu nu sunt limitate; putem să descoperim în fiecare zi noi punţi de comuniune cu Dumnezeu. Acesta este unul din rolurile fundamentale ale meditaţiei: a expansiona intimitatea noastră cu DUMNEZEU pentru a putea fi în stare, mai apoi, să folosim această „viziune” purificată în viaţa noastră de toate zilele.