Rămâneți pe loc și priviți cum se sinucide Europa
Dacă scopul SUA este să zdrobească economia Rusiei cu sancțiuni și izolare, de ce se află Europa într-o cădere liberă economică? Concurența Washingtonului cu Rusia, în creștere, este atât de acerbă, încât este dispusă să sacrifice Europa.
Spectacolul uluitor al Uniunii Europene (UE) care comite hara-kiri cu încetinitorul este ceva demn de rămas în istorie. Ca un remake ieftin al lui Kurosawa, filmul este de fapt despre demolarea UE detonată de SUA, completată cu redirecționarea unor exporturi cheie de mărfuri rusești către SUA, în detrimentul europenilor.
Ajută să avem o a cincea editorialistă plasată strategic – în acest caz uimitor de incompetenta șefă a Comisiei Europene, Ursula von der Layen – cu anunțul ei strident despre un nou pachet de sancțiuni zdrobitoare: navele rusești interzise din porturile UE; companii de transport rutier din Rusia și Belarus interzise să intre în UE; nu se mai importă cărbune (peste 4,4 miliarde de euro pe an).
În practică, asta se traduce prin faptul că Washingtonul îi scutură pe cei mai bogați clienți (marionete) ai săi occidentali. Rusia, desigur, este prea puternică pentru a putea fi confruntată direct militar, iar SUA au mare nevoie de unele dintre exporturile sale cheie, în special de minerale. Așadar, americanii vor împinge în schimb UE să impună sancțiuni din ce în ce mai mari care le vor prăbuși în mod intenționat economiile naționale, permițând în același timp SUA să culeagă totul.
Referitor la consecințele economice catastrofale care urmează, resimțite de europeni în viața lor de zi cu zi (dar nu de cei 5% cei mai bogați): inflația care devorează salariile și economiile; iarna viitoare facturile la energie vor avea un mare impact; produse care dispar din supermarketuri; rezervările de vacanță aproape înghețate. Le Petit Roi al Franței, Emmanuel Macron, a anunțat chiar: „sunt posibile cartele de mâncare ca în cel de-al Doilea Război Mondial”.
Avem Germania care se confruntă cu fantoma revenirii hiperinflației din Weimar. Președintele BlackRock, Rob Kapito, a declarat, în Texas, că „pentru prima dată, această generație va intra într-un magazin și nu va putea obține ceea ce își dorește”. Fermierii africani nu-și pot permite deloc îngrășăminte în acest an, reducând producția agricolă cu o cantitate capabilă să hrănească 100 de milioane de oameni.
Zoltan Poszar, fost mare expert al Fed din New York și al Trezoreriei SUA, actualul mare vizir al Credit Suisse, a fost prezent la o serie de evenimente, subliniind modul în care rezervele de materii prime (și, aici, Rusia nu are rival) vor fi o caracteristică esențială a ceea ce el numește Bretton Woods III (deși, ceea ce este proiectat de Rusia, China, Iran și Uniunea Economică Eurasia este un post-Bretton Woods).
Poszar remarcă faptul că războaiele, din punct de vedere istoric, sunt câștigate de cei care au mai multe rezerve de alimente și energie, în trecut pentru a alimenta caii și soldații; astăzi pentru a hrăni soldații și a alimenta tancurile și avioanele de luptă. China, de altfel, a acumulat stocuri mari de aproape orice.
Poszar semnalează că sistemul nostru actual Bretton Woods II are un impuls deflaționist (globalizare, comerț deschis, lanțuri de aprovizionare just-in-time), în timp ce Bretton Woods 3 va oferi un impuls inflaționist (deglobalizare, autarhie, tezaurizare de materii prime) al lanțurilor de aprovizionare și cheltuieli militare suplimentare pentru a putea proteja ceea ce va rămâne din comerțul maritim.
Implicațiile sunt, desigur, copleșitoare. Ceea ce este implicit, în mod amenințător, este că această situație poate duce chiar la cel de-al treilea război mondial.
Rublegas sau LNG american?
Masa rotundă rusă Valdai Club a condus o discuție esențială a experților despre ceea ce The Cradle a definit ca fiind Rublegas – adevăratul element ce poate modifica jocul geoeconomic din centrul erei post-petrodolar. Alexander Losev, membru al Consiliului Rus pentru Politică Externă și de Apărare, a oferit contururile tabloului de ansamblu. Dar a fost de datoria lui Alexey Gromov, directorul șef pentru energie al Institutului de Energie și Finanțe, să vină cu detalii esențiale.
Rusia, până în prezent, vindea Europei 155 de miliarde de metri cubi de gaz în fiecare an. UE promite retoric să scape de ea până în 2027, iar până la sfârșitul anului 2022 să reducă furnizarea cu 100 de miliarde de metri cubi. Gromov a întrebat „cum?” și a remarcat: „orice expert nu are niciun răspuns. Cea mai mare parte a gazelor naturale din Rusia este transportată prin conducte. Acesta nu poate fi înlocuit pur și simplu cu gaz natural lichefiat (GNL)”.
Răspunsul european ridicol a fost „începeți să economisiți”, adică „pregătiți-vă să vă fie mai rău” și „reduceți temperatura în gospodării”. Gromov a remarcat că, în Rusia, „22 până la 25 de grade iarna este normal. Europa promovează 16 grade ca fiind «sănătoase» și poartă pulovere noaptea.”
UE nu va putea obține gazul de care are nevoie din Norvegia sau Algeria (care privilegiază consumul intern). Azerbaidjanul ar putea furniza cel mult 10 miliarde de metri cubi pe an, dar „va fi nevoie de 2 sau 3 ani” pentru a se petrece aceasta.
Gromov a subliniat că „nu există în prezent un surplus pe piață pentru GNL din SUA și Qatar” și că prețurile pentru clienții asiatici sunt întotdeauna mai mari. Concluzia este că „până la sfârșitul anului 2022, Europa nu va putea reduce semnificativ” ceea ce cumpără de la Rusia: „s-ar putea reduce cu maximum 50 miliarde de metri cubi”. Iar prețurile de pe piața spot vor fi mai mari – cel puțin 1.300 de dolari pe metru cub.
O evoluție importantă este că „Rusia a schimbat deja lanțurile logistice de aprovizionare către Asia”. Acest aspect este valabil și pentru gaz și petrol: „Puteți impune sancțiuni dacă există un excedent pe piață. Acum există un deficit de cel puțin 1,5 milioane de barili de petrol pe zi. Ne vom trimite proviziile în Asia – cu o reducere.” În prezent, Asia plătește deja o primă, cu 3 până la 5 dolari mai mult pe barilul de petrol.
În ceea ce privește transporturile de petrol, Gromov a comentat, de asemenea, problema cheie a asigurărilor: „Primele de asigurare sunt mai mari. Înainte de Ucraina, totul se baza pe sistemul Free on Board (FOB). Acum, cumpărătorii spun «nu vrem să ne asumăm riscul de a vă duce marfa în porturile noastre». Așa că aplică sistemul Cost, Insurance and Freight (CIF), în care vânzătorul este necesar să asigure și să transporte mărfurile. Aceasta are, desigur, un impact asupra veniturilor.”
O problemă absolut esențială pentru Rusia este cum să facă tranziția către China ca principal client de gaze. Este vorba despre Puterea Siberiei 2, o nouă conductă de 2.600 km care pornește de la zăcămintele de gaze rusești Bovanenkovo și Kharasavey din Yamal, în nord-vestul Siberiei – care va ajunge la capacitate maximă abia în 2024. Și, mai întâi, este necesar să fie construită interconexiunea prin Mongolia – „avem nevoie de 3 ani pentru a construi această conductă” – astfel încât totul va fi gata abia în jurul anului 2025.
În ceea ce privește conducta Yamal, „cea mai mare parte a gazului merge în Asia. Dacă europenii nu mai cumpără, noi putem redirecționa”. Și mai este și proiectul Arctic LNG 2 – care este chiar mai mare decât Yamal: „prima fază se va termina în curând, este gata în proporție de 80%”. O problemă suplimentară ar putea fi reprezentată de „neprietenii” rușilor din Asia: Japonia și Coreea de Sud. Infrastructura GNL produsă în Rusia depinde încă de tehnologiile străine.
Aceasta este ceea ce îl face pe Gromov să constate că „modelul economiei bazate pe mobilizare nu este atât de bun”. Dar cu asta este necesar să se confrunte Rusia, cel puțin pe termen scurt și mediu.
Aspectele bune sunt că noua paradigmă va permite „mai multă cooperare în cadrul BRICS (economiile emergente din Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud care se întâlnesc anual din 2009)”; extinderea Coridorului Internațional de Transport Nord-Sud (INSTC); și mai multă interacțiune și integrare cu „Pakistan, India, Afganistan și Iran”.
Numai în ceea ce privește Iranul și Rusia, se lucrează deja la schimburi în Marea Caspică, deoarece Iranul produce mai mult decât are nevoie și este pregătit să sporească cooperarea cu Rusia în cadrul parteneriatului lor strategic consolidat.
Geoeconomie hipersonică
A fost de datoria expertului chinez în energie Fu Chengyu să ofere o explicație concisă a motivelor pentru care eforturile UE de a înlocui gazul rusesc cu GNL american este, ei bine, o himeră. În esență, oferta SUA este „prea limitată și prea costisitoare”.
Fu Chengyu a arătat că un proces îndelungat și complicat depinde de patru contracte: între dezvoltatorul de gaze și compania de GNL; între compania de GNL și compania cumpărătoare; între cumpărătorul de GNL și compania de transport de marfă (care construiește navele); și între cumpărător și utilizatorul final.
„Fiecare contract”, a subliniat el, „durează mult timp pentru a fi finalizat. Fără toate aceste contracte semnate, nicio parte nu va investi – fie că este vorba de investiții în infrastructură sau în dezvoltarea zăcămintelor de gaze.” Așadar, livrarea efectivă de GNL american în Europa presupune că toate aceste resurse interconectate sunt disponibile – și se mișcă ca un ceas.
Verdictul lui Fu Chengyu este dur: această obsesie a UE de a renunța la gazul rusesc va provoca „un impact asupra creșterii economice globale și o recesiune. Își împing propriul popor și lumea. În sectorul energetic, toți vom avea de suferit.”
A fost destul de edificator să juxtapunem turbulențele geoeconomice care se apropie – obsesia UE de a ocoli gazul rusesc și debutul Rublegas – cu motivele reale din spatele Operațiunii Z din Ucraina, complet ocultate de mass-media și analiștii occidentali.
Un vechi profesionist al Deep State din SUA, acum pensionat, și destul de familiarizat cu mecanismele interne ale vechiului OSS, precursorul CIA, până la demența neoconservatoare de astăzi, a oferit câteva informații care dau de gândit:
„Întreaga problemă a Ucrainei este legată de rachetele hipersonice care pot ajunge la Moscova în mai puțin de patru minute. SUA le vor acolo, în Polonia, în România, Țările Baltice, Suedia, Finlanda. Aceasta este o încălcare directă a acordurilor din 1991 conform cărora NATO nu se va extinde în Europa de Est. Statele Unite nu au rachete hipersonice acum, dar este posibil să le aibă peste un an sau doi. Aceasta este o amenințare existențială pentru Rusia. Așa că au mers în Ucraina pentru a opri asta. Următoarele vor fi Polonia și România, unde au fost construite lansatoare în România și se construiesc în Polonia.”
Dintr-o perspectivă geopolitică complet diferită, ceea ce este cu adevărat grăitor este că analiza sa chiar coincide cu geoeconomia lui Zoltan Poszar: „SUA și NATO sunt total beligerante. Acest fapt reprezintă un pericol real pentru Rusia. Ideea că războiul nuclear este de neconceput este un mit. Dacă ne uităm la bombardamentul incendiar de la Tokyo, în comparație cu Hiroshima și Nagasaki, mai mulți oameni au murit în Tokyo decât în Hiroshima și Nagasaki. Aceste orașe au fost reconstruite. Radiațiile dispar și viața poate reporni.
Diferența dintre bombardamentul cu bombe incendiare și bombardamentul nuclear este doar eficiența. Provocările NATO sunt atât de extreme, încât Rusia a fost nevoită să își pună rachetele nucleare în stare de alertă. Aceasta este o chestiune extrem de gravă. Dar SUA au ignorat-o.”
Autor: Pepe Escobar
Citiți și:
Andrei Makine: „Europa este un Titanic care se scufundă și noi ne luptăm de la o punte la alta”
S-a găsit soluția la criza alimentară care va veni: Europa va importa cereale modificate genetic
Planul progresist de distrugere a populației autohtone din Europa este pe cale să se împlinească
yogaesoteric
4 iulie 2022