Războiul liniilor de aprovizionare

În recenta sa vizită la Washington, Netanyahu a redefinit războiul din Gaza dintr-un război local, pentru a pune capăt Hamas, într-un război regional și global despre viitorul Alianței Abraham și al IMEC.

Încă de la începutul genocidului, au fost ridicate întrebări cu privire la motivele actorilor implicați. Din partea Rezistenței, Hamas susține că este motivată de dorința de a elibera prizonierii palestinieni, de a cere ridicarea completă a asediului impus în Gaza și de a obține concesii din partea ocupației israeliene cu privire la accesul la Moscheea Al-Aqsa. Israelul afirmă că urmărește să distrugă Hamas și să elimine orice potențial de reapariție a acestuia. Însă cererile locale menționate sunt subjugate de agende strategice regionale și internaționale mai ample.

Ciocnirea coridoarelor

Pe plan internațional, în septembrie 2023, Biden a anunțat noua viziune a Statelor Unite pentru regiune, denumită Coridorul economic India-Orientul Mijlociu-Europa (IMEC). Inițiativa se bazează pe acordurile semnate în 2020, care vizau normalizarea relațiilor Israelului cu mai multe țări arabe.

Coridorul urmărește să sporească conectivitatea și integrarea economică între Asia, Golf și Europa. Concret, IMEC cuprinde două coridoare: unul care leagă India de Golf și celălalt care leagă Golful de Europa. Aceste coridoare vor include o rută de transport maritim, o rută feroviară terestră, conducte de conectivitate și cabluri de date. Se așteaptă ca respectivele coridoare să securizeze lanțurile regionale de aprovizionare și să sporească accesibilitatea comercială. Principalii parteneri în afacere sunt SUA, UE, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite (EAU), India, Israel și Iordania. Sub fațada IMEC se ascunde o încercare a SUA de a reproiecta arhitectura de securitate și comercială a regiunii, asigurându-și controlul continuu asupra rutelor comerciale și stabilitatea liniilor sale de aprovizionare militară în regiune.

La doar câteva săptămâni după acest anunț, președintele sirian Bashar al-Assad s-a întâlnit cu președintele chinez Xi Jinping în China și a declarat un parteneriat strategic între cele două țări. Evenimentul a avut loc la doar un an după ce Siria s-a alăturat Inițiativei Belt and Road (BRI). Ca parte a acestui parteneriat, China va sprijini Siria în reconstrucție, consolidarea capacităților de combatere a terorismului și promovarea unei soluționări politice a problemei siriene, conform principiului „condus de sirieni, deținut de sirieni”. Parteneriatul este văzut ca un răspuns al Chinei la IMEC, care vizează asigurarea accesului său la Marea Mediterană și conectarea Siriei la rutele comerciale BRI, împiedicând astfel SUA să blocheze accesul maritim al Chinei la Europa.

Siria sprijină Inițiativa „Centura și drumul”, Inițiativa pentru dezvoltare globală, Inițiativa pentru securitate globală și Inițiativa pentru civilizație globală și va participa activ la acestea. Războiul sirian a avut drept scop blocarea liniilor de aprovizionare ale Siriei și ale Axei Rezistenței, prin asigurarea obstrucționării rutei de către teroriștii din Irak și Siria. Implicarea Hezbollah în război a pornit parțial de la dorința sa de a-și securiza liniile de aprovizionare, ceea ce a reușit să facă în cooperare cu statul sirian, în ciuda încercărilor israeliene neîncetate de a le sabota eforturile, prin lovituri aeriene pe ruta liniilor de aprovizionare în Siria și Irak. Parteneriatul cu China oferă Siriei o pârghie suplimentară pentru a-și securiza liniile de aprovizionare și a-și menține conectivitatea cu restul lumii, în lumina sancțiunilor occidentale continue, care au însoțit peste 10 ani de război distructiv.

Cu câteva luni înainte de anunțarea IMEC, în luna mai 2023, a apărut un acord comercial regional concurent anterior, denumit Iraq Development Road (IDR). IDR este un proiect în curs de desfășurare, care vizează conectarea Asiei cu Europa, prin crearea unei rețele de căi ferate, drumuri, porturi și orașe. Proiectul va lega portul Grand Faw din sudul Irakului de granița Turciei, cu extinderea ulterioară în Europa. Inițiativa va poziționa Iranul și Turcia ca centre alternative la Israel.

În mai 2023, Iranul și Rusia au semnat un acord pentru a construi secțiunea finală a coridorului internațional de transport nord-sud (INSTC), care leagă Rusia de Golf și de India, pentru a stimula comerțul regional. Se așteaptă ca această rută să transforme Iranul într-un centru comercial regional. În luna august a aceluiași an, BRICS a invitat Egiptul, Etiopia, Iranul, Arabia Saudită și EAU să adere la grup. Mișcarea a fost considerată, de asemenea, ca făcând parte din tentativa Rusiei și a Chinei de a redefini rutele comerciale globale și de a contracara eforturile SUA de a le izola de economia globală. Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Egiptul au văzut în aderarea la BRICS o modalitate de a echilibra relațiile între Est și Vest și de a contrabalansa aderarea Iranului. Pe plan intern, Iranul a văzut în aderarea sa un mijloc de a încălca sancțiunile occidentale și de a-și internaționaliza și mai mult economia.

Efectiv, înainte de începerea Furtunii Al-Aqsa din octombrie, au fost anunțate numeroase proiecte comerciale globale semnificative, toate concurând pentru acces și având ca obiectiv valorificarea avantajelor geopolitice ale țărilor respective, pentru a deveni centre-cheie în lanțul global de aprovizionare. Israelul, cu sprijinul SUA și al aliaților săi din Golf, aspiră să devină principalul nod de transport. Turcia și Irakul urmăresc să se impună ca centre comerciale neutre. Iranul, China și Rusia sprijină Siria, deși sunt deschise să se alăture altor acorduri, dacă este posibil. În mijlocul acestei concurențe acerbe, a avut loc Furtuna Al-Aqsa, care a modificat dinamica regională a rutelor comerciale.

Liniile de aprovizionare globale după 7 octombrie / genocidul din Gaza și planul Israelului pentru supraviețuirea IMEC

Operațiunea declanșată de Hamas în 7 octombrie, luptele care au urmat și capacitatea continuă a acestuia de a ținti porturile și orașele israeliene cu drone și rachete au semnalat actorilor regionali că Israelul ar putea fi incapabil să joace un rol activ în cadrul IMEC pe termen scurt și mediu, din cauza implicării sale în conflictul din Gaza și a concentrării sale asupra problemelor interne. SUA au încercat să utilizeze războiul din Gaza ca mijloc de consolidare a IMEC, intermediind un acord de normalizare a relațiilor dintre Arabia Saudită și Israel – o cerință esențială pentru succesul IMEC – în schimbul unei încetări a focului în Gaza. Israelul a încercat, de asemenea, să activeze o punte terestră alternativă cu Golful și India, dar, deși această rută a funcționat, ea a avut un succes și un volum limitat, ceea ce face ca perspectivele sale să fie îndoielnice.

Între timp, Irakul a curtat cu succes Turcia și țările din Golf, ceea ce a dus la semnarea de către Qatar și Emiratele Arabe Unite a IDR, care poate fi considerată o strategie de acoperire împotriva IMEC, în cazul în care războiul se prelungește mulți ani, așa cum se așteaptă. Deși SUA, Rusia și China nu fac parte în mod oficial din IDR, ele sunt mulțumite să fie asociate cu acesta. Turcia urmărește să devină un hub pentru gazul rusesc către Europa și restul lumii, în timp ce China vrea să folosească această conectivitate pentru a lega BRI la lanțul de aprovizionare global mai larg.

Războiul din Gaza a redefinit în mod semnificativ liniile de aprovizionare globale, în special după ce Yemenul a decis să impună o blocadă maritimă care a vizat inițial Israelul, iar ulterior SUA și Regatul Unit. Blocada maritimă a fost anunțată de guvernul Ansar Allah ca mijloc de presiune pentru încetarea genocidului din Gaza. Blocada a dus la atacarea navelor ce aveau legătură cu Israelul, precum și a navelor militare americane și britanice, în Marea Roșie, Oceanul Indian, Marea Mediterană și Marea Arabiei. În urma blocadei, Ansar Allah a declarat că lucrează cu țările BRICS și a ajuns la o înțelegere cu privire la eforturile sale, indicând faptul că Rusia și China ajută Yemenul să devină o putere maritimă regională, pentru a submina liniile de aprovizionare ale SUA și ale aliaților săi militari și comerciali regionali.

Capacități avansate, precum rachete hipersonice și drone aeriene și submarine, au fost utilizate în aceste atacuri, fapt ce a dus la o reducere semnificativă a traficului naval prin Canalul Suez, ceea ce poate sugera implicarea marilor puteri în înarmarea Yemenului. Portul israelian Eilat a ieșit din funcțiune și și-a declarat falimentul. Numeroase nave au fost atacate în portul Haifa și în Oceanul Indian. Asediul maritim asupra Israelului a dus la creșterea costurilor de transport maritim și la prelungirea termenelor de livrare. Ca răspuns, SUA au lansat Operațiunea Prosperity Guardian, în decembrie 2023, pentru a supraveghea Marea Roșie, dar până în prezent nu au reușit să descurajeze blocada.

Israelul și-a anunțat planul de a integra Gaza în cadrul IMEC și de a o preschimba într-un hub pentru producția de vehicule electrice saudite și pentru exportul de minerale în lume, potrivit unui document publicat de biroul prim-ministrului israelian. Ca parte a urmăririi acestui nou plan, Israelul a preluat controlul asupra singurului punct de trecere dintre Gaza și Egipt, în Rafah, pentru a face Gaza complet dependentă de Israel pentru importuri, exporturi și călătorii. În august, prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a ținut un discurs în fața Congresului SUA din Washington, în care și-a prezentat viziunea sa pentru regiune, după războiul din Gaza. În discursul său, el a anunțat că Israelul lucrează la crearea Alianței Abraham, o coaliție regională anti-Iran. Alianța se concentrează pe contracararea Iranului și axează soluționarea conflictului din Gaza pe formarea unei alianțe a țărilor arabe, care să administreze Fâșia după eliminarea Hamas de către Israel, plan cunoscut sub numele de „a doua zi”.

Israelul încearcă să reorienteze regiunea și să își lege viitorul de anexarea Gaza la IMEC, punând capăt posibilității existenței unui stat palestinian și înlocuindu-l cu proxy locali, care să administreze Gaza în numele ocupației israeliene și al statelor din Golf, precum EAU și Arabia Saudită. Israelul dorește ca actorii regionali să suporte costul economic al încheierii războiului din Gaza, în schimbul acordării unor șanse mai mari de reușită IMEC și al asigurării securității sale viitoare. De asemenea, Israelul își păstrează speranța că poate câștiga războiul și poate folosi victoria ca pe o poartă de acces pentru a relegitima IMEC și potențialul său de a deveni un centru comercial regional.

La câteva zile după discurs, Israelul i-a asasinat pe șeful Hamas, Ismail Haniyeh, și pe adjunctul comandantului Hezbollah în cadrul ramurii sale militare, Fouad Shokor. Modul în care au fost executate asasinatele de o gravitate extremă a semnalat faptul că Israelul și SUA nu mai privesc conflictul prin prisma îngustă a Gazei, ci mai degrabă prin contextul mai larg al viitoarei ordini regionale, semnalându-și intenția de a contesta axa emergentă a rezistenței, atât la nivel personal, cât și colectiv. Recunoscând gravitatea diminuării descurajării, Axa a promis să riposteze, fiind de așteptat ca represaliile să atragă regiunea într-un conflict intens, deoarece șeful Hezbollah a anunțat o nouă etapă a războiului, care include potențialul unui conflict regional deschis, în urma acestor asasinate.

Viitorul războiului din Gaza și al comerțului mondial

Deși războiul din Gaza a început parțial din motive interne, de atunci a evoluat dincolo de acestea. Astăzi, viitorul războiului este interconectat cu viitorul regiunii și al lumii. Genocidul se referă acum la redefinirea liniilor de aprovizionare globale, nu doar la problemele interne dintre Gaza și Israel. Israelul și-a legitimat acțiunile din Gaza ca parte a unui efort pe termen lung de a elimina Hamas și de a asigura viitorul IMEC, indicând că nu este interesat să pună capăt genocidului prea curând.

Pentru Hamas și palestinieni, încheierea războiului nu mai este posibilă fără coordonarea cu actori globali precum Rusia, China și Axa Rezistenței, care urmăresc să își redefinească implicarea în conflict, în vederea împiedicării succesului IMEC. Succesul IMEC ar permite SUA să continue să utilizeze regiunea pentru a alimenta eforturile militare împotriva Chinei și Rusiei. Interesul Chinei constă în a se asigura că Gaza nu pierde războiul și în menținerea blocadei împotriva navelor americane și britanice, ceea ce ar submina capacitatea lor de a interveni într-un potențial conflict în Taiwan, provocat de SUA. Pentru Rusia, accesul la porturile siriene și securitatea porturilor libaneze învecinate sunt cruciale. Prin urmare, Hamas și palestinienii este necesar să consolideze legăturile cu Rusia și să sublinieze natura regională și globală a războiului. Rusia joacă deja un rol mai important în reconcilierea națională palestiniană și depune eforturi pentru a pune capăt conflictului.

În plus, Rusia și-a asumat un angajament militar mai mare față de Axă, rapoartele media sugerând că în prezent furnizează arme grupărilor Hamas și Hezbollah. Ansar Allah a declarat că, chiar dacă genocidul din Gaza se încheie, acțiunile lor împotriva SUA și a Regatului Unit vor continua. Aceste declarații se aliniază rapoartelor media din iulie, care discutau despre furnizarea de către Rusia de arme avansate Yemenului, pentru a sprijini blocada maritimă regională împotriva SUA, Regatului Unit și Israelului.

China a lansat, de asemenea, inițiative diplomatice și politice menite să realizeze reconcilierea palestiniană și o soluție cu două state, după ce a semnat un parteneriat strategic cu Palestina, în iunie 2023. Ca urmare a eforturilor Chinei, reprezentanții Fatah și Hamas, împreună cu alte 12 facțiuni palestiniene, au semnat o declarație prin care au convenit să formeze un „guvern interimar de reconciliere națională” pentru Cisiordania ocupată și Gaza, după războiul cu Israelul, în cadrul unei reuniuni mediate de China în luna iulie. Inițiativa chineză contestă planurile SUA și ale Israelului pentru Gaza și IMEC, oferind o alternativă în care palestinienii își păstrează statalitatea și independența, ceea ce ar putea implica un rol mai important al Chinei în reconstrucția Gaza și posibila înființare a unui port gestionat de China.

Prin urmare, consecințele conflictului din Gaza sunt direct legate de viitorul regiunii și al comerțului mondial, astfel încât este de așteptat o escaladare militară regională, războiul urmând să continue mulți ani de acum înainte.

Un comentariu de Ahmed Alqarout pentru publicația Al Mayadeen

Citiți și:
Opinie: În Eurasia, războiul coridoarelor economice este în plină desfășurare
Cele trei mesaje cheie de la Sankt Petersburg către Majoritatea Globală

 

yogaesoteric
17 septembrie 2024