Războiul psihopolitic antireligios
Reţeaua de Alarmă Contra Sectelor
de Serge Monaste
Vă prezentăm în continuare un extras din cutremurătoarele dezvăluiri publicate de Serge Monaste privind planurile de distrugere a spiritualităţii, dezvăluiri ce au la bază documente autentice, multe dintre ele publice. Serge Monaste a fost ziarist la publicaţia canadiană L’Enquete şi a murit asasinat în urma publicării unei serii de articole despre oculta financiară mondială. Manuscrisele lui Monaste rămase neterminate din cauza morţii sale neaşteptate au fost publicate în cartea „Protocoalele de la Toronto. Complotul ONU pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale” tradusă şi în limba română.
În zilele noastre, un număr crescând de oameni, care trăiesc viaţa prozaică a unui domn „Nimeni de oriunde”, oameni cu copii, studii universitare şi cariere afirmă cu sinceritate că observă în politica mondială o „Conspiraţie Politică şi Religioasă”. Tendinţa spre instaurarea unei Noi Ordini Mondiale nu este plăsmuirea imaginaţiei unei bande de paranoici, aşa cum ar dori unii să ne facă să credem. Este suficient să privim în jur spre zona noilor tehnologii, a fuziunilor între multinaţionale, a acordurilor comerciale internaţionale, a dispariţiei tot mai pronunţate a clasei de mijloc, a eforturilor în direcţia unei monede mondiale, a unei limbi mondiale, a unei reorganizări a comunităţii internaţionale. Toate acestea ne indică profunde schimbări în raport cu care însăşi guvernele noastre naţionale par a fi complet neputincioase.
Dintotdeauna au existat oameni care să spună că aşa ceva ar fi imposibil. Dar câţi erau convinşi la începutul secolului de exemplu, că un război mondial era absolut imposibil? Şi totuşi acesta a avut loc. Câţi erau siguri că omul nu va putea niciodată să ajungă în spaţiu? Şi totuşi omul a păşit pe Lună. Pentru cine ştie să observe pe planetă există fără îndoială o Conspiraţie în curs de desfăşurare, pentru a instala o religie mondială cu un antipapă în frunte: o religie care va modela Noua Morală a unui Guvern Mondial. Numai cei fără minte sau prizonierii propriilor lor spaime, oamenii care îşi proiectează nesiguranţa asupra altora în mod absurd neagă totul, fără a analiza faptele care le stau dinainte. Puteţi să faceţi parte dintre aceşti oameni sau să vă alăturaţi celor, din ce în ce mai numeroşi, care sunt convinşi că există ceva putred în reorganizarea actuală a Naţiunilor Unite.
Anumite agenţii guvernamentale nu vor să ştiţi acestea, nici „Cult Awareness Network”, nici Naţiunile Unite. Cei care doresc o viaţă nouă, o nouă speranţă, un nou viitor, o nouă Ordine Mondială, ştiu bine că vechile căi trebuie să fie eliminate, dezrădăcinate, pentru a putea fi construită o Nouă Ordine. Pentru toţi aceştia, vechile căi sunt legate de credinţele într-un singur Dumnezeu. În mod bizar, scopul lor suprem nu este acela pe care l-au dat de înţeles populaţiilor din trecut, şi anume un Paradis Mondial sub o Nouă Ordine împotriva liberei voinţe a populaţiilor, ci mai degrabă vizează posesiunea, apoi controlul sufletelor întregii omeniri. În consecinţă, cu scopul de a obţine rezultate au pus pe picioare „Cult Awareness Network” (Reţeaua de Alarmă Contra Sectelor) pentru a fi siguri că sufletele indivizilor nu pot fi deşteptate în nici un mod. Spre a atinge acest scop într-un timp relativ scurt, au fost obligaţi să atace, să activeze în ultimă instanţă credinţele tuturor celor ce nu cred decât într-un singur Dumnezeu, şi anume catolicii, creştinii în general, evreii şi musulmanii. „Programul de Dezinformare” pe care le-au elaborat se poate rezuma astfel: orice individ care va comunica, în viitor, cu orice fel de grupare ori cunoştinţă religioasă, mistică sau spirituală care ar putea fi indezirabilă în ochii Naţiunilor Unite, va fi identificat ca „membru al unei secte” şi, în consecinţă va fi preluat pentru binele său în sarcina Autorităţilor Medicale Internaţionale ale Naţiunilor Unite.
Spălarea pe creier
Se ştie din întreaga istorie a omenirii, că nici un om care a suferit o spălare pe creier nu va rămâne cu convingerea că a fost maltratat. De obicei persoanele spălate pe creier îşi vor apăra cu pasiune manipulatorul, convinse că li s-a propovăduit o nouă cale şi chiar că au fost alese pentru a-i învăţa şi pe alţii. Iată de ce, în trecut a fost atât de dificil, dacă nu chiar imposibil, să se pună pe picioare legislaţii, mai ales atunci când legislatorii utilizau aceleaşi tehnici faţă de populaţie, în scopul de a fi aleşi şi de a-şi menţine puterea.
În scopul de a spăla pe creier o întreagă populaţie şi de a o determina să reacţioneze energic, într-o zi contra tuturor celor care îşi revendică o credinţă într-un singur Dumnezeu, a fost necesar ca Naţiunile Unite să înfiinţeze un „Program Special Antireligios” în anii 1960, prin intermediul mai multor Agenţii Guvernamentale Americane. În acea perioadă se stabilise clar în interiorul acestor agenţii guvernamentale, precum şi printre bancherii care le frecventau că pentru a reuşi să se pună pe picioare o Nouă Ordine Mondială trebuia, înainte de toate, să se ajungă la un control absolut al Politicului şi al Socialului, atacându-se prin toate mijloacele problema religiilor. Acest „Program Antireligios” ar putea fi rezumat în modalitatea următoare: dacă înfricoşaţi ansamblul membrilor populaţiei şi îi faceţi să se teamă pentru securitatea lor şi aceea a apropiaţilor lor, cum ar fi copiii, acest lucru vă va permite în continuare să instauraţi măsuri draconice pentru a le impune respectarea legilor, a-i dezarma şi a obţine despre ei date de identitate intensive. Apoi dacă identificaţi această teamă – Frica lor – cu credinţe religioase precise şi răspândiţi această „Frică” prin mijloacele de informare oficiale pe perioade între douăzeci şi treizeci de ani, chiar membrii acestei populaţii vă vor implora în genunchi, prin intermediul reprezentanţilor lor politici să instituiţi noi alternative de bază pentru politica noastră internaţională prin mijlocirea Naţiunilor Unite, în scopul de a stabili o Nouă Ordine Mondială, şi anume „The Mental Cooperation In Takeover Plans”, cu ajutorul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.
Sănătatea Mintală şi Cetăţenia Mondială
În 1948 Congresul Mondial pentru Sănătate Mintală, o Organizaţie a Naţiunilor Unite a declarat în pamfletul său „Sănătatea Mintală şi Cetăţenia Mondială” că: „prejudecăţile, ostilitatea sau naţionalismul excesiv pot influenţa cu putere dezvoltarea personalităţii, fără ca individul respectiv să poată fi conştient. În scopul eficacităţii, eforturile pentru schimbarea indivizilor trebuie să fie acordate cu etapele succesive ale personalităţii în sine, câtă vreme în cazul unui grup sau al societăţii, schimbarea va putea întâmpina o rezistenţă fermă, dacă nu a fost instaurată din capul locului o atitudine de acceptare.”
Extrasul de mai sus pare să-l completeze foarte clar pe cel care urmează. În 1970, psihologul James V. McConnel a declarat, într-un număr al revistei „Psychologie Today”: „a sosit momentul în care e posibil să se combine orice privaţiune senzorială cu drogurile, hipnoza şi manipularea abilă, prin recompensare şi pedepsire, iar acestea, în scopul de a ajunge la un control absolut asupra comportării individului. Prin urmare, ar trebuie să fie posibil, în principiu, să se realizeze un tip de spălare a creierului pozitiv, care ne-ar permite să producem schimbări dramatice în comportamentul şi personalitatea unui individ. Va trebui să remodelăm societatea într-o asemenea manieră încât să fim antrenaţi cu toţii, începând încă de la naştere să facem exact ceea ce aşteaptă societatea de la noi. Dispunem de tehnicile necesare pentru a o face. Nimeni nu deţine monopolul asupra personalităţii. Nu aveţi nimic de spus despre genul de personalitate pe care o posedaţi şi nu există nici un motiv de a crede că aţi putea avea dreptul să refuzaţi o nouă personalitate, dacă cea veche este antisocială”. În cazul de faţă „vechea personalitate” înseamnă „vechea cale”, „căile creştine”, „credinţa trecută, într-un singur Dumnezeu”; ceva care trebuie să fie remodelat conform viziunilor Noii Ordini Mondiale.
Noile principii ale sănătăţii mintale
Planurile privind „sănătatea mintală şi cetăţenia mondială” ale Naţiunilor Unite sunt mai mult decât limpezi în documentul numit „Noile principii ale sănătăţii mintale”, principii ce vor fi impuse la nivel internaţional. Principiile sănătăţii mintale nu-şi pot găsi finalizări pozitive fără acceptarea progresivă a conceptului de „cetăţenie mondială”. Documentul declară, de asemenea: „programele pentru schimbări sociale, spre a fi eficiente, necesită un efort conjugat din partea psihologilor şi a asistenţilor sociali lucrând împreună şi în cooperare cu oamenii de stat, administratorii şi alţi posesori ai unor posturi de răspundere”.
Cele trei etape de dezvoltare prevăzute sunt:
1. izolarea într-un spital psihiatric;
2. centrele locale de sănătate mintală comunitară, astfel încât pacienţii să poată fi trataţi în mediul lor propriu;
3. centrele de gardă, unităţile de jandarmerie, creşele populare unde va fi posibil să se acţioneze de timpuriu în viaţa copiilor, în ceea ce priveşte problemele legate de naţionalism.
În cazul de faţă, Naţionalismul poate fi identificat şi cu Credinţa într-un singur Dumnezeu. Mai mult, în aceste creşe reprezentanţii statului vor putea să-i identifice cu uşurinţă pe cei care au părinţi credincioşi sau naţionalişti ireductibili. Cu doi ani înainte de data publicării acestui Pamflet al Naţiunilor Unite, Generalul Maior G. B. Chismon, Ministrul Sănătăţii din Canada, care ulterior avea să devină directorul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii a Naţiunilor Unite a explicat: „apărarea personală poate implica o reacţie neurologică, atunci când aceasta semnifică necesitatea de a-ţi apăra posesiunile materiale împotriva altora care trăiesc în sărăcie. O asemenea atitudine poate duce la război.”. Soluţia problemei, propusă de Generalul Maior G.B. Chismon a fost : „Să redistribuim toate bunurile, tuturor.”
Gulagul din Alaska
Această atitudine echivalează cu Socialismul impus populaţiilor împotriva voinţei lor, dacă o asemenea cale este singura posibilă. Mai mult, pentru a smulge din rădăcini bazele apărării personale este necesară identificarea cu credinţa într-un singur Dumnezeu. În epoca respectivă, această politică trebuie să deschidă porţile diferitelor experimente de „Control asupra Spiritului” care trebuiau să înceapă din anii 1960.
Pe de altă parte, reinterpretarea şi dezrădăcinarea finală a conceptului de „Bine şi Rău” se fundamentează, la origine pe credinţele religioase creştine. De asemenea, acelaşi concept stă la baza educaţiei copilului astfel că obiectivele se referă practic la tot ceea ce cuprinde termenul de „Psihoterapie”. De altfel, Dicţionarul Poliţiei Secrete Sovietice din anii 1930 explica foarte clar ceea ce ar fi trebuit să fie în acea epocă „Strategia politică Comunistă” prin intermediul „îngrijirilor” pentru tratarea sănătăţii mintale”, prin psihiatrie. „Psihopolitica” este arta şi ştiinţa de a stabili şi de a menţine un control asupra gândurilor şi a loialităţii indivizilor, a ofiţerilor, a birourilor şi a maselor populare; de asemenea de a avea un mijloc asigurat pentru a cuceri naţiunile inamice prin intermediul „îngrijirilor” pentru „sănătate mintală”. Trebuie să lucraţi până în ziua când fiecare profesor de psihologie va preda, conştient sau inconştient, „doctrina comunistă”, sub travestiul psihologiei.
Dacă în continuare, consultăm manualul de instrucţie rusă a „Războiului psihopolitic”, vom vedea, la Capitolul 9 următoarele: „Operaţiunile psihopolitice trebuie să fie în continuă alertă faţă de ocaziile de a organiza centre comunitare pentru sănătatea mintală.”
Pe de altă parte, sub tutela Programului Naţional de sănătate Mintală din Statele Unite, între 1975 şi 1979, în toată ţara existau circa şase sute de asemenea „centre comunitare de sănătate mintală”. Acest program fusese iniţiat, la bază, de către Dr. Stanley F. Yolles, care în 1969 era directorul Institutului Naţional de Sănătate Mintală. În acea perioadă acesta declarase chiar că mijlocul cel mai bun pentru a trata un pacient era acela de a-l pune în situaţia de contact cu părinţii şi prietenii săi într-un centru local. Evident, va sosi ziua când credincioşii consideraţi ca reprezentând o ameninţare la adresa Comunităţii Internaţionale ora trebui să fie trataţi în aceste centre, unde vor interveni familiile şi prietenii lor. Aceştia din urmă, cu ajutorul psihiatrilor Noii Ordini Mondiale, vor încerca prin toate mijloacele să-i vindece pe pacienţi de presupusa lor boală mintală, care va fi aceea de a crede într-un singur Dumnezeu!
Iată cum funcţionează acest program: la jumătatea anilor 1950 a fost demarată o bizară înlănţuire de evenimente care s-a concretizat în jurul anului 1956 cu propunerea şi adoptarea unei legi în Alaska: „Alaska Mental Health Bill”. Aceasta lege a avut nevoie de douăsprezece milioane de dolari şi un milion de acri de terenuri publice, lucru nefiresc dacă ţinem seama de faptul că Alaska, în acea perioadă, nu avea decât patru sute de pacienţi declaraţi în planul sănătăţii mintale. În continuare Alaska a adoptat „Public Health Service Draft Act” cu referire la spitalizarea persoanelor atinse de maladii mintale sau considerate ca atare. Această lege are particularitatea că nu prevede nicăieri un proces în faţa juraţilor sau orice procedeu asemănător pentru orice om suspectat că ar suferi de o boală mintală. Ca o declaraţie unică şi fără nici o verificare prealabilă, legea permitea detenţia şi trimiterea la azil cu confiscarea tuturor proprietăţilor şi bunurilor personale a oricărei persoane bănuite de a avea probleme mintale. De altfel acelaşi lucru a fost încercat în cazul Ford vs. Milinak din 1954. Aceeaşi lege continuă să existe şi astăzi, dub denumirea de „Uniform Mental Health Act”, la care chiar au subscris şase state. Legea implică detenţia pe o perioadă de nouăzeci de zile pentru examene medicale, fără acces la avocaţi a oricărei persoane suspectate de a suferi de probleme mintale. De asemenea, legea îi permite guvernului în funcţie al statului să poată aresta pe oricine şi să-l trimită într-un centru de sănătate mintală chiar şi în Alaska.
Prelungirea acestei legi se poate găsi în declaraţia reputatului psiholog R. D. Laing, autorul cărţii „Politics of Experience”. Laing a declarat, în revista „Omi”: „la sfârşitul anilor 1960 a devenit evident pentru elita deţinătoare de responsabilităţi în controlul populaţiei că amplasarea oamenilor în locuri precise şi menţinerea lor pe viaţă în acele locuri nu era deloc eficientă, la nivelul costurilor implicate. Administraţia Reagan din California a fost una dintre primele care şi-a dat seama de această stare de fapt. Prin urmare au fost obligaţi să regândească tot procesul respectiv. Lucru dificil ţinând cont de diferenţa între ceea ce li se spunea oamenilor şi ce făceau de fapt directorii însărcinaţi cu controlul sănătăţii mintale. Problema exista şi în Europa şi în ţările Lumii a Treia.
Războiul psihopolitic antireligios
Pentru a înţelege mai uşor ceea ce s-a petrecut atunci este suficient să consultăm po carte de referinţă din domeniul psihiatriei: DSM-III (The diagnostic and statistical manual of mental disorder) ediţia a treia, publicat de Asociaţia Psihiatrică Americană. Transcrisă în termeni economici şi politici, maladia mintală înseamnă: comportament şi stare mintală indezirabile. Criteriul pentru maladia mintală, aşa cum este descris în DSM III, include orice EXPERIENŢĂ NEOBIŞNUITĂ DE PERCEPŢIE, GÂNDIREA MAGICĂ, CLARVIZIUNEA, TELEPATIA, AL ŞASELEA SIMŢ, CONTACTUL SENZORIAL CU O PERSOANĂ ABSENTĂ. Conform acestui manual al Asociaţiei Psihiatrice Americane vă este permis să simţiţi prezenţa unei rude decedate timp de trei săptămâni după moarte. Dincolo de această perioadă, percepţia devine un „criteriu” pentru a vă judeca starea de sănătate mintală. Nu există excepţii. Şi poate urma un mandat pentru a vă priva de libertăţile civile, pentru a aplica încarcerarea contra propriei voinţe, chimioterapia, şocurile electrice şi chiar sterilizarea!
În primul rând, percepţiile extrasenzoriale, al şaselea simţ şi perceperea prezenţei unei persoane care nu este prezentă se referă la „experienţe religioase şi spirituale”. Fără o percepţie specială, cum am putea intra în relaţie cu Dumnezeu de exemplu? În al doilea rând, dacă ne raportăm la „Legea de Sănătate Mintală Uniformă” devine de la sine înţeles ceea ce i se va petrece oricui îşi va menţine credinţa în Dumnezeu!
Această Politică a Naţiunilor Unite pentru Sănătatea Mintală avea să dea naştere în anii 60 unor fenomene majore regrupate în întregime sub termenul „Flower Power”, care promovau sfâşitul tuturor războaielor, moartea trecutului şi a tuturor valorilor morale asociate cu acesta, moartea familiei tradiţionale, deschiderea celor mai diverse experienţe sexuale, naşterea mişcărilor pentru pace şi ecologie etc…
În timp ce cea mai mare parte a oamenilor aveau spiritul acaparat de vântul libertăţii iluzorii care sufla atunci peste America, agenţiile guvernamentale ale epocii au simţit că aveau mână liberă pentru a-şi desfăşura diversele programe pentru „Controlul Spiritului”, departe de privirile publicului. Pe de o parte, avea loc apariţia unei clase de indivizi care fără nici un trecut criminal şi înarmaţi cu arme militare au început să tragă asupra mulţimilor, cam peste tot fără nici un motiv vizibil. Unii dintre aceştia susţineau chiar că ar fi auzit Glasul lui Dumnezeu (tehnica „Voice Synthesis”). Pe de altă parte, au avut loc asasinate în masă asociate cu Culte religioase sau sub imperiul ideilor religioase. Toate pentru a discredita spiritualitatea.
De altfel, autorul „Enciclopediei omorurilor moderne” publicată în 1983 scrie: „Le numim crime fără motive reale pe acelea care par să nu le aducă nici un câştig autorilor. Înainte de 1960, aceste crime erau rare, iar cei care au apărut atunci aparţineau sfârşitului de deceniu.”. Acest gen de „Război Psihopolitic Antireligios” a făcut parte de-a lungul anilor din Agenda Comunistă, înainte de a fi exportat în Statele Unite prin mijlocirea Naţiunilor Unite. Cu ajutorul acoperirii mijloacelor oficiale de informare acest fapt a sfârşit prin a face publicul mediu să creadă că vechea lume a violenţei asociată cu credinţele religioase trebuie să ia sfârşit şi să fie înlocuită de o Nouă Credinţă Internaţională ataşată unei Noi Ordini. De altfel, o asemenea doză cotidiană de „Război Psihologic”, aplicată neîntrerupt prin intermediul reţelelor oficiale de televiziune, de radio şi de presă naţională a avut efectul de a le garanta autorităţilor guvernamentale menţinerea populaţiei în general într-o stare de teamă constantă, de disponibilitate permanentă pentru a colabora cu autorităţile şi de înclinaţie spre psihoza denunţului colectiv. Vechea stratagemă „dezbină şi stăpâneşte” sfârşise prin a diviza populaţiile în compartimente individualiste.
Programul de control şi dezinformare
Pentru a înţelege mai bine acest „Program de control şi dezinformare” instituit de clasa politică a epocii cu ajutorul specialiştilor guvernamentali în „spălarea pe creier” e bine să abordăm în acest punct principalele linii directoare de fond. Veţi constata că acest „Program” este exact acelaşi care încă se mai întrebuinţează şi în zilele noastre:
1. a crea o problemă acolo unde nu există cu ajutorul mijloacelor oficiale de informare favorabile guvernului şi al finanţelor obţinute de la băncile asociate cu Noua Ordine Mondială;
2. a da problemei respective o dimensiune religioasă indiferent din ce sursă;
3. a amplifica disproporţionat aceeaşi problemă, făcându-i pe oameni să creadă că universul cotidian a ajuns deodată un pericol;
4. a convinge populaţia, cu ajutorul psihiatrilor, sociologilor şi politologilor recunoscuţi, că religia înseamnă „fanatism”;
5. a da publicităţii în mare măsură presupusele incidente religioase, astfel încât să se demonstreze că vieţile oamenilor sunt în pericol fiind necesară intervenţia autorităţilor guvernamentale;
6. a aduce la locul incidentelor forţe masive (disproporţionate) de poliţişti şi militari – forţe speciale – pentru a da iluzia că gruparea religioasă vizată este în realitate foarte periculoasă. A adăuga la toate acestea prezenţa „noilor forţe speciale de intervenţie”, cu uniforme şi echipamente noi, pentru a obişnui publicul cu imaginea lor în vederea unor intervenţii asemănătoare în viitor;
7. apoi în continuare, prin intermediul unor politicieni aleşi cu mare atenţei, a determina populaţia să-şi hărţuiască reprezentanţii parlamentari spre a obţine noi legi pentru a-şi proteja familia şi bunurile contra oricărei grupări sau a oricărei credinţe religioase nerecunoscute de către guvern.
Toate acestea se numesc „spălare pe creier” şi au fost implantate în America în anii 1960. De exemplu, în 1990, la Oka Quebec-ul de atunci a experimentat o situaţie aemănătoare care a dus la crearea „puterii autohtone” din Canada. Şi ar fi posibil să continuăm la fel, pe zeci şi zeci de pagini, ceea ce n-ar face decât să confirme încă o dată o voinţă mondială, prin intermediul unor organisme şi grupări fără scop lucrativ, dar combătând, ca din întâmplare toate „grupările şi organizaţiile religioase”!
Ceea ce este important de reţinut aici, e orientarea din ce în ce mai pronunţată împotriva a tot ceea ce este spiritual, cu atât mai mult cu cât totul se va amplifica enorm prin apariţia unor probleme economice fără precedent, care vor atinge toate straturile societăţii şi îi vor arunca pe toţi indivizii într-o stare de profundă nesiguranţă.
Serge Monaste
29 martie 1995
yogaesoteric
august 2006