„Este pentru binele vostru!”, spune regimul hibrid din România
Cine ar putea prezice mai bine căderea României în indexul democrației decât generalul Rog, șeful diviziei cibernetice a serviciilor secrete românești, care se lăuda cu abuzurile sale executive acum mai bine de un an?
Situația din România este atât de gravă încât necesită măsuri extraordinare ‒ cum ar fi citarea episodului 32, sezonul 3, din The Amazing World of Gumball, în care Darwin, fratele adoptiv al lui Gumball, devine un dictator al siguranței „pentru binele nostru”! Ceea ce începe ca o preocupare sinceră pentru bunăstarea celor din jurul său se termină cu supraveghere, control și distrugerea cu zâmbetul pe buze a libertății ‒ toate acestea cu sinceritate și o certitudine morală absolută.
În ianuarie 2025, The Economist a dat un verdict devastator: România a devenit primul „regim hibrid” al Uniunii Europene, retrogradat de la statutul anterior de „democrație defectuoasă” în Democracy Index, clasamentul anual al ziarului britanic. Cauza a fost anularea de către Curtea Constituțională a României a primului tur al alegerilor prezidențiale pe baza a ceea ce The Economist a descris ca „rapoarte obscure ale serviciilor secrete” cu dovezi „cel puțin discutabile”. Presupusa influență rusă nu a fost niciodată dovedită în mod clar, iar finanțarea campaniei de către propriul partid de guvernământ a adăugat un strat de tragicomedie. Este genul de scenariu absurd care s-ar potrivi perfect într-un desen animat ‒ doar că nu este vorba de animație, ci de distrugerea sistematică a normelor democratice de către autoritari veseli care cred cu sinceritate că salvează pe toată lumea.
Comisia de la Veneția a Consiliului Europei și-a exprimat profunda îngrijorare cu privire la lipsa de dovezi solide și de transparență în decizia de a anula însăși piatra de temelie a democrației: votul cetățenilor. Raportul The Economist, publicat la o lună după raportul urgent al Comisiei de la Veneția, a descris un sistem judiciar din ce în ce mai complice la abuzurile executivului și un proces electoral preschimbat într-o afacere regizată. România, odată o margine plină de speranță a hărții democratice a Europei, este acum un exemplu de avertisment despre cum ambiția executivului poate devora însăși sufletul unei ordini constituționale.
Dacă ne gândim la modul în care vechea structură a Securității nu a murit cu adevărat în timpul revoluției, ci s-a perpetuat în afaceri, politică și control al justiției, concluzia firească este că separarea puterilor în stat a devenit o poveste amuzantă în România ‒ o idee subversivă ocultă imaginată de niște teoreticieni ai conspirației marginali numiți John Locke și Montesquieu.
Dar cele trei puteri principale nu sunt singurele. Pentru a-și menține controlul, executivul a avut nevoie să cucerească a patra putere ‒ mass-media ‒ un obiectiv atins prin decenii de infiltrare (citiți Mizeria mass-mediei tradiționale românești). Redacțiile românești au fost infiltrate cu agenți ai serviciilor secrete, fapt confirmat odată cu mult tupeu de șeful serviciilor secrete însuși. Jurnaliștii care devin soldați ai unei narațiuni dominante sunt o poveste veche, descrisă perfect de Noam Chomsky în Manufacturing Consent (Fabricarea consimțământului), dar presiunea executivului român de a influența mass-media pare mai degrabă o strategie de școală veche ‒ una care ne amintește de modul în care regimurile totalitare din secolul trecut au instrumentalizat presa ca simplu mecanism de propagandă.
Și nici nu mai suntem în vremea lui Chomsky. Internetul a adus promisiunea accesului direct la informație, posibilitatea de a se organiza ad-hoc și șansa de a dezvolta jurnalismul cetățenesc ‒ ocolind literalmente mass-media atunci când aceasta este mai ocupată să facă dansuri erotice pentru executiv decât să relateze adevărul. Așa a apărut mișcarea Vestelor Galbene în Franța și așa a fost documentată represiunea politică împotriva Vestelor Galbene sub Macron de către Amnesty International și jurnaliști precum David Dufresnes, printre alții.
Și tocmai de aceea acest instrument revoluționar pentru democrația directă a necesitat mijloace „revoluționare” din partea puterii executive ‒ nu numai în România. Cucerirea celei de-a cincea puteri ‒ internetul ‒ a urmat rapid. Este cea mai importantă revelație din raportul Twitter Files și din raportul ulterior al Comisiei Camerei Reprezentanților privind utilizarea armelor de către guvernul federal în SUA. Munca lui Matt Taibbi, Michael Shellenberger, Lee Fang și, mai târziu, contribuțiile lui Mike Benz și Andrew Lowenthal au dezvăluit o lume în care puterea executivă a folosit fonduri de la Departamentul de Stat pentru a finanța ONG-uri din întreaga lume ‒ ONG-uri care s-au preschimbat în cenzori, „verificatori de fapte”, susținători ai legilor dubioase privind „discursul instigator la ură”, semnalatori de încredere ai Legii serviciilor digitale a UE și care acționează în mod recurent în scopuri tematice pentru a semna scrisori deschise, așa cum s-a petrecut din nou recent. După cum a demonstrat jurnalistul european Thomas Fazi, chiar și UE s-a alăturat dansului, finanțând actori similari pentru a fabrica consens și a combate disidența. Toate acestea constituie Complexul Industrial al Cenzurii.
În final, raportul lui Christopher Mott, Woke Imperium: The Coming Confluence Between Social Justice and Neoconservatism (Imperiul trezit: confluența dintre justiția socială și neoconservatorism), oferă unul dintre cele mai bune indicii pentru a înțelege modul în care funcționează aceste ONG-uri. Având în vedere implicațiile banilor Departamentului de Stat și legătura cu complexul militar-industrial, putem presupune că multe dintre aceste cochilii goale care trăiesc din finanțare străină sunt doar operațiuni de acoperire pe termen lung pentru complexul militar-industrial.
Fenomenul ne aduce la cea mai revelatoare fereastră asupra modului în care funcționează de fapt regimul hibrid din România ‒ să ne întoarcem la acțiunea directă a puterii executive.
Dezvăluirile generalului Rog: statul de inginerie socială
Pentru a înțelege mai bine cum funcționează sistemul, ascultați-l pe generalul Anton Rog, șeful Centrului Național Cyberint din România, al cărui interviu cu celebrul podcaster Vlad Mercori oferă o privire rară asupra metodelor operaționale ale regimului hibrid din România. Ca un tehnician vesel care descrie instrumentele sale preferate, Rog explică capacitățile lor de manipulare psihologică:
„Putem să te facem, printr-un link, un SMS, un telefon, să faci o acțiune pe care vrem noi să o faci împotriva voinței tale……. să te facem să faci ceva ce în mod normal nu ai vrea să faci și, cum să spun, să o faci cu plăcere și să-ți dorești să faci acel act. Asta e frumusețea.”
El se laudă cu rezultate perfecte:
„Am o aplicație care mi-a oferit o rată de succes de 100%……. nu a existat niciun caz în care persoana respectivă să nu acceseze linkul.”
Nu este vorba de cercetare teoretică, ci de o doctrină operațională aplicată împotriva cetățenilor români. Rog a testat chiar aceste tehnici pe propriul său superior, oferindu-i un tur fals cu un Ferrari pentru a-i extrage informații personale. Când superiorul și-a dat seama că a fost păcălit, a spus: „Voi nu sunteți în toate mințile.”
Întreaga poveste este înfiorătoare, podcasterul Vlad Mercori menționând, pe jumătate în glumă, că principalul partid suveranist este motivul pentru care serviciile de informații ignoră dezbaterea democratică și fluxul de informații și se amestecă în alegeri.
„Vlad Mercori: Dacă un partid folosește……. Nu contează numele, să zicem X sau AUR, X, orice.
Generalul Anton Rog: Acum nu mai pot răspunde la întrebări. Nu avem voie să facem politică.
Vlad Mercori: X, atunci.
Generalul Anton Rog: Deci rămânem la X?
Vlad Mercori: Da, da, da.
Generalul Anton Rog: Rev, rev, rev, șterge, X.
Vlad Mercori: Da, exact. Oricum o vom tăia din montaj, (către public) voi ați auzit doar X. Deci, a folosit rețelele de comunicare virtuală în 2020 (n.t.: atunci când AUR a intrat în Parlament) […] Dacă există argumente, dovezi că cineva care participă activ la un proces electoral este finanțat, are consultanță, orice legătură cu cineva care, în mod implicit, este considerat un potențial dușman și folosește aceste informații pe rețelele de comunicare virtuală….… A fost toată povestea cu „buldozerul” care a apărut pe rețelele de comunicare virtuală. Care este mandatul ‒ poate că nu se numește mandat, nu știu cum se numește…….
General Anton Rog: Da, „mandat” este corect.
Vlad Mercori: Care este mandatul Cyberint într-un astfel de caz? Adică, dacă vedeți clar că se petrec anumite fenomene… […]
General Anton Rog: Bine. Mandatul este simplu. Există Legea 51 din 1991, care reglementează securitatea națională. Până în ziua de Valentine’s Day din acest an, această amenințare nu era menționată în mod explicit în ea. Pe 14 martie……. După ce a fost contestată la Curtea Constituțională, Legea privind securitatea cibernetică și apărarea era încă ‒ Curtea Constituțională este o instanță care, după cum văd acum, este de partea României, nu mai are alte interese ‒ așa că a declarat legea constituțională în întregime. Este jargon juridic, dar nu știu cum altfel să o spun. Așadar, avem Legea nr. 58 din 2023, care reglementează securitatea cibernetică și apărarea. Nu-mi amintesc care articol din această lege a modificat și Legea 51 privind securitatea națională. Și la articolul 3 au fost adăugate trei litere: N, O, P, cred. Litera N spune că atacurile cibernetice asupra infrastructurii critice și a guvernului reprezintă o amenințare la adresa securității naționale. Litera O spune că acțiunile, inacțiunile, faptele, fenomenele care duc la dezactivarea sistemelor sau la compromiterea acestora reprezintă o amenințare la adresa securității naționale. Iar litera P, care ne interesează în seara aceasta, este litera care se referă la acțiuni hibride, la dezinformare, dar numai cele care schimbă ordinea constituțională. Și dacă vorbim despre alegeri, ne aflăm în această situație.
Deci, începând cu 14 martie, avem o lege care ne obligă și ne conferă responsabilitatea ‒ ne conferă autoritatea de a acționa. Ce face Centrul Național Cyberint în această situație? Ei bine, dacă acea campanie este o campanie de dezinformare, o campanie de influențare, un atac hibrid asupra ordinii constituționale ‒ adică influențează alegerile. Influențarea alegerilor înseamnă că voința electoratului este modificată ‒ adică votul nu mai este exprimat în conformitate cu voința cetățeanului, ci există o influență care duce la rezultate diferite, modifică ordinea constituțională, atunci folosim toate mijloacele și forța de care dispunem în serviciul de informații pentru a elimina această amenințare. Ce înseamnă asta? Înseamnă că acționăm să contracarăm campania online. Înseamnă că, dacă vorbim despre o agenție de informații sau site-uri web și așa mai departe, le închidem, le blocăm. Nu singuri, ci cu ajutorul ANCOM, cu ajutorul Direcției Naționale de Securitate Cibernetică. În multe cazuri, nici măcar nu se știe că noi suntem în spatele acestor acțiuni, că noi am făcut toată treaba, da? Ne adresăm instituțiilor care au autoritatea legală de a închide, de a elimina și așa mai departe ‒ le furnizăm toate informațiile, iar ele le utilizează și iau măsurile necesare. Dacă ajungem la persoane despre care știm cu siguranță că fac asta ‒ este incontestabil ‒, obținem un mandat de securitate națională semnat de director, aprobat de un procuror de la Parchetul General, semnat de procurorul general, aprobat de un judecător adjunct de la Curtea Supremă, autorizat de un judecător special de la Curtea Supremă și, pe baza acestuia, noi…….
Vlad Mercori: Dar alegerile se vor termina până când veți obține toate acestea.
Generalul Anton Rog: Putem obține un astfel de mandat în mai puțin de o oră.”
Acest interviu a avut loc cu un an înainte de blitzkrieg-ul surprinzător al lui Georgescu pe TikTok, în noiembrie 2024.
Pe lângă puterile SRI pe care le dezvăluie acest interviu, unul dintre aspectele cele mai dăunătoare este aproape recunoașterea interferenței electorale directe, justificată ca măsură de combatere a voturilor „influențate”. Într-un context de dezbateri aprinse despre suveranism, puțini oameni au realizat cât de obsoletă a devenit însăși ideea de suveranitate personală ‒ liberul arbitru ‒ pentru cei care decid să anuleze alegerile și să interfereze pe rețelele de comunicare virtuală. Ce mai rămâne din democrație dacă cetățenii sunt reduși la simple instrumente acționabile, iar puterea executivă acționează în consecință?
Nu era o teorie a conspirației ‒ era starea de fapt, descrisă deschis de omul care conducea o parte importantă a sistemului.
Revenind la „societatea civilă” ‒ dacă o înțelegem ca parte a complexului militar-industrial occidental, alinierea acesteia la discursul domnului Rog are mult sens. Modelul hibrid român funcționează prin rețele de organizații care se prezintă ca societate civilă independentă, dar care servesc interesele executive și agenda complexului militar-industrial. Pe 12 februarie 2025 ‒ în aceeași zi în care Matt Taibbi, Michael Shellenberger și Rupa Subramanya au depus mărturie în fața Congresului SUA despre „complexul industrial al cenzurii” ‒ ONG-urile românești au lansat propria expansiune a acestui sistem înaintea alegerilor. Conduse de „Expert Forum”, acestea au trimis o scrisoare deschisă Comisiei Europene, solicitând urgent extinderea accesului „experților” la datele rețelelor de comunicare virtuale.
Aceste ONG-uri nu par să acționeze ca niște câini de pază, actori care se opun abuzurilor executivului ‒ ele par mai degrabă câini de luptă ținuți în lesă de același stăpân. Ele funcționează ca fața civilă a războiului informațional, oferind legitimitate democratică metodelor autoritare. Când generalul Rog închide site-uri web, ONG-urile furnizează cadrul intelectual care justifică cenzura ca protecție a democrației.
În cele din urmă, domnul Rog nu este un personaj nefast dintr-un film cu James Bond. Este Darwin din episodul „The Safety” din serialul The Amazing World of Gumball – vesel, sincer, absolut convins că salvează pe toată lumea, în timp ce preschimbă România într-o închisoare tehnologică.
La fel ca obsesia lui Darwin pentru siguranță, care îl face să devină un dictator, mandatul de securitate al lui Rog este un simptom al puterii executive care consumă normele democratice. Ambele personaje împărtășesc acea combinație periculoasă: putere absolută exercitată cu certitudine morală absolută și o personalitate dezarmant de seducătoare. Darwin credea că siguranța justifică orice măsură; Rog pare să creadă că securitatea face la fel.
Paralela este aproape perfectă. Darwin începe cu o preocupare sinceră pentru bunăstarea anturajului său și ajunge să subjuge lumea prin supraveghere și control ‒ toate acestea păstrându-și comportamentul vesel și convingerea sinceră că ajută pe toată lumea. Ce poate fi mai similar decât descrierea entuziastă a lui Rog a manipulării psihologice ca fiind „frumoasă”, glumele casual despre interferența politică, laudele mândre cu privire la rata de succes de 100% în controlul comportamentului uman?
Ar arăta grozav într-o capă. Să-i dăm una ‒ dar noi, ceilalți, putem scăpa de supraveghere și manipulare în schimb?
Tragedia României este că nu vorbim despre un desen animat ‒ este democrația care moare zâmbind. Regimul hibrid funcționează prin instituții care mențin aparențele democratice, în timp ce îndeplinesc funcții autoritare. Cetățenii sunt manipulați „pentru binele lor”, alegerile sunt anulate pentru a „proteja democrația”, iar disidența este redusă la tăcere……. pentru a „păstra libertatea de exprimare”?
Oricât de mult îmi place Amazing World of Gumball al lui Ben Bocquelet, a trăi într-un astfel de episod este o comedie destul de amară. Libertatea schimbată pentru siguranță rămâne tot libertate pierdută.
În Spiritul legilor, Montesquieu ne-a avertizat că orice tip de regim poate degenera în despotism. Cine știe unde va ajunge România anul viitor în clasamentul The Economist?
Autor: Stéphane Luçon
Citiți și:
Dan Pavel: „V-au făcut ăștia să aplaudați declasarea României din rândul democrațiilor și prăbușirea în clasamentul economic”
Profesorul Peter Gross, expert în Ştiinţele comunicării: „Din perspectiva unei mass-media cu adevărat libere și responsabile social, sistemul media românesc este un pacient grav bolnav”
yogaesoteric
12 iunie 2025