Suedia este cunoscută pentru muzica populară, IKEA și asistența socială generoasă. Mai nou, ea este asociată tot mai frecvent cu numărul în creștere al recruților Statului Islamic, atentatele cu bombe și atacurile cu grenade.
Suedezii s-au obișnuit cu știrile despre infracționalitatea violentă, intimidarea martorilor și execuțiile comise de crima organizată. Subiectul infracționalității este totuși unul sensibil și dezbaterile pe această chestiune în societatea scandinavă sunt restrânse de tabu-uri.
Pentru a înțelege infracționalitatea în Suedia, este important să remarcăm că în occident asistăm la un declin al actelor de violență extremă, în special în ceea ce privește violența spontană și uciderile provocate de alcool. Totuși scăderea omorurilor a fost în general mult mai redusă în Suedia decât în țările învecinate.
Uciderile cu arme de foc legate de crima organizată, acum în principal un fenomen răspândit printre bărbații provenind din familii de imigranți din culturile paralele ale țării, au crescut de la 4 pe an la începutul anilor ’90 până la în jur de 40 anul trecut. Datorită acestui fapt, Suedia a ajuns de la o țară cu o infracționalitate scăzută la una cu rate ale omorurilor cu mult peste media Europei Occidentale. Tulburările sociale, incluzând incendieri de mașini, atacuri asupra echipelor de intervenție și chiar revolte, constituie un fenomen cronic.
Împușcăturile au devenit atât de frecvente în țară încât nu mai sunt știri de prima pagină, decât dacă sunt spectaculare sau duc la decese. Știrile despre atacuri armate sunt înlocuite rapid cu cele despre evenimente sportive sau celebrități, cititorii devenind desensibilizați la violență. În urmă cu o generație, atacuri cu bombe împotriva poliției și revolte erau evenimente extrem de rare. Astăzi, să citești despre astfel de incidente a devenit parte a vieții cotidiene.
Nivelurile în creștere ale violenței nu au rămas neobservate de către vecinii scandinavi ai Suediei. Norvegienii folosesc în mod obișnuit expresia „condiții suedeze” pentru a descrie infracționalitatea și tulburările sociale. Impresia Danemarcei a fost făcută clară atunci când fostul președinte al NATO și prim-ministru al Danemarcei a afirmat într-un interviu pe un post suedez: „Adeseori folosesc Sudia ca un exemplu negativ”.
În răspuns, guvernul suedez a lansat o campanie internațională pentru „imaginea Suediei” minimalizând creșterea infracționalității, atât în strategia media cât și în campanii finanțate din banii contribuabililor. Într-o vizită la Casa Albă din luna martie, prim-ministrul suedez Stefan Löfven a admis că țara are problemele sale cu infracționalitatea și îndeosebi împușcăturile, dar a negat existența zonelor interzise.
Dar realitatea e una diferită pentru cei de pe teren. Șeful sindicatului paramedicilor Ambulansförbundet, Gordon Grattidge, și predecesorul său Henrik Johansson au declarat recent într-un interviu că unele cartiere sunt în mod clar interzise pentru șoferii de ambulanță – cel puțin în lipsa protecției poliției.
Suedezii nu sunt înclinați către manifestări grandioase de mândrie națională, dar noțiunea unui „Model Suedez” – faptul că țara are ce învăța lumii – este o parte vitală a imaginii de sine naționale.
Din moment ce infracționalitatea este strâns legată de eșecul țării de a-și integra imigranții, creșterea infracționalității este un subiect sensibil. Atunci când guvernul suedez și opoziția fac referire la țară ca fiind o „superputere umanitară” pentru că și-a deschis porțile la mai mulți imigranți pe cap de locuitor în timpul crizei migrației decât orice altă țară din UE, aceștia vorbesc serios. De aici au rezultat niște contorsiuni impresionante.
În martie, ministrul Pieței Muncii Ylva Johansson a apărut la BBC, unde a afirmat că numărul de violuri și cazuri de hărțuire sexuală „au scăzut în jos, jos și jos”. De fapt opusul e adevărat, ceea ce Johansson a recunoscut mai târziu într-o scuză.
În mod similar, într-un editorial pentru Washington Post, fostul prim-ministru Carl Bildt a descris politica de imigrație a țării drept o poveste de succes. Nu a detaliat asupra criminalității violente. După atacuri repetate asupra instituțiilor iudaice în decembrie – inclusiv incendierea unei sinagogi în Gothenburg – Bildt a scris un alt editorial în care susține că anti-semitismul nu e o problemă majoră în Suedia.
„Din punct de vedere istoric, în Suedia catolicii au fost considerați o amenințare periculoasă ce trebuie combătută și restricționată”, a afirmat Bildt, aparent în necunoștință de cauză că legile citate se aplicau de asemenea evreilor. Căsătoria mixtă era ilegală și ostilitatea era bazată pe ideea că evreii sunt inferiori din punct de vedere rasial. Încercările lui Bildt de a relativiza anti-semitismul curent cu argumente istorice stranii și incorecte reflectă cât de nervos reacționează elitele suedeze în legătură cu știrile negative despre țară.
Un alt exemplu spectaculos este un website guvernamental oficial despre „Fapte în legătură cu migrația, integrarea și infracționalitatea în Suedia”, ce susține că demontează mituri despre țară. O „afirmație falsă” listată de guvern este că „Nu cu mult timp în urmă, Suedia a asistat la primul său atac terorist islamic”.
Este surprinzător din moment ce jihadistul uzbec Rakhmat Akilov a pledat vinovat în atacul cu camionul în care cinci persoane au fost ucise în Stockholm, în aprilie anul trecut; el jurase credință Statului Islamic înaintea faptului. Akilov, care în prezent este judecat, și-a repetat cu mândrie sprijinul pentru ISIS și a afirmat că motivația sa era să ucidă cetățeni suedezi. A avut de asemenea contacte confirmate cu jihadiști internaționali.
Scuza guvernului pentru negarea atacului terorist islamic din Suedia este că niciun grup islamic nu și-a revendicat răspunderea. Considerând importanța combaterii știrilor false în zilele noastre, manipularea guvernului suedez a faptelor incomode politic pare destul de iresponsabilă.
Uneori este nevoie de un observator extern pentru a pune lucrurile în perspectivă. Un articol recent de Bojan Pancevski în Sunday Times din Londra a atras atenția asupra imigrației și infracționalității violente. Articolul a cauzat un scandal în Suedia și a fost considerat parte a motivului pentru care ministerele de Externe britanice și canadiene au emis îndrumări de călătorie în privința țării, citând crima organizată și exploziile.
„O fac să pară ca și cum violența e scăpată de sub control”, a declarat Stefan Sintéus, șef al poliției din Malmö.
Se pare că nu i-a trecut prin minte șefului poliției că atât îndrumările de călătorie cât și articolul din publicația londoneză pot reflecta realitatea. La urma urmei, cu doar câteva zile înainte o secție de poliție din Malmö fusese ținta unui atac cu grenadă. Mai devreme, în cadrul aceleași luni, o mașină de poliție din oraș a fost distrusă într-o explozie.
Oficialii pot fi resemnați în fața acestei situații. Dar într-o țară a Europei Occidentale pe timp de pace, este rezonabil ca astfel de niveluri de violență să fie considerate scăpate de sub control.
Citiți și:
Sinuciderea «celei mai generoase naţiuni de pe Pământ»
Suedia – un paradis sau un iad?
Suedia, țara unde femeile au dispărut de pe străzi de frica imigranţilor
yogaesoteric
9 octombrie 2018