Reflexologia, o metodă naturală străveche, simplă şi eficientă, ce este destinată atât prevenirii, cât şi menţinerii sau refacerii stării de sănătate

Reflexul este activitatea fundamentală a sistemului nervos. Cu ajutorul reflexului sunt reglate atât relaţiile funcţionale dintre organe, cât şi cele dintre trup şi mediul înconjurător. Ca ramură a ansamblului de medicini naturiste neconvenţionale, reflexologia (lat. reflexus, reflectere – a răsfrânge, a întoarce înapoi; retro – înapoi + flectere – a îndoi; gr. logos – știință) este „știința zonelor reflexogene“ ale trupului, ce sunt prezente pe extremităţile trupului omenesc, indiferent de distanţa fizică faţă de zona pe care o reprezintă.

Prin masarea punctelor sau zonelor reflexogene (ce reprezintă proiecția fidelă a diferitelor organe ce au anumite legături subtil-energetice directe cu punctele reflexogene corespunzătoare), reflexologia vizează stimularea reflexă a respectivelor organe, creșterea capacității de apărare a organismului și ameliorarea stării somatice și psihoemoționale a ființei tratate.

Există o legătură neurologică importantă între piele şi diferitele organe ale trupului, ce a fost confirmată ştiinţific. Astfel, reflexologia acţionează prin intermediul efectelor generate asupra sistemului nervos periferic. Prin reflexologie se eliberează anumite tensiuni, iar trupul este ajutat să reacţioneze într-o manieră sănătoasă la anumiţi stimuli cu intensitate mare sau la factori de stres. Deci reflexologia acţionează şi prin intermediul unor conexiuni de natură energetică vitală, prin intermediul cărora sunt conectate anumite zone reflexe cu diferite părţi ale trupului omenesc.

Cu mai mult de 4000 de ani în urmă, reflexologia era cunoscută şi practicată în Egiptul antic, aşa cum demonstrează o frescă descoperită în mormântul unui medic, în localitatea egipteană Saqqara. Fresca descoperită de arheologi abundă în reprezentări simbolice. Formele de piramidă simbolizează energia, bufnița reprezintă învăţătura şi înţelepciunea, iar cele trei păsări albe reprezintă pacea, sănătatea şi prosperitatea. În frescă sunt reprezentaţi şi doi practicanţi ai reflexologiei care masau palmele şi tălpile a doi pacienţi, probabil nişte nobili egipteni. Alături există reprezentări ale unor instrumente chirurgicale ale vremii.

Reflexologia s-a dovedit a fi mai mult decât o metodă antică de vindecare, fiind chiar o ştiinţă străveche de prevenire, ce face parte din ansamblul mult mai vast al terapiilor holistice. Conform unor inscripții descoperite pe mormântul medicului egiptean Mastaba, practica reflexologiei era la mare cinste în Egiptul antic, în jurul anului 2300 î.Hr.

Reprezentări ale unor practici reflexologice se regăsesc şi în India antică. Într-o miniatură indiană este reprezentat un cuplu fericit, în care bărbatul stă întins și relaxat, iar iubita sa, aflată la picioarele lui, îi masează tălpile privindu-l cu iubire şi arătând prin gesturi şi atitudine că este îndrăgostită de el. În această reprezentare este sugerată astfel importanţa practicii curente a reflexologiei, precum şi folosirea acestei modalităţi practice naturale de întreţinere a sănătăţii în viaţa de zi cu zi a oamenilor. Astfel, reflexologia reprezintă în cultura orientală emblema fericirii, a sănătăţii, a iubirii şi a intimității tandre în cadrul unui cuplu polar de fiinţe umane, bărbat şi femeie, care se iubesc profund şi care sunt atente una la cealaltă.

Reflexologia este intim legată și de străvechea presopunctură chineză, care apoi a dezvoltat studiul învelișului energetic, al sistemului de canale energetice subtile, al zonelor energetice şi al punctelor de proiecţie ale organelor vitale pe extremităţile trupului, şi anume pe tălpi, palme, cap, pe feţele dorsale ale picioarelor şi mâinilor, pe pavilioanele urechilor, pe faţă, la nivelul ochilor, al organelor sexuale masculine și feminine, al limbii, al nasului sau al coloanei vertebrale. Întregul organism uman se proiectează pe fiecare organ în parte care, la rândul său, se găseşte proiectat în orice punct al organismului.

Astfel, reflexologia face parte şi din tradiția medicală chineză, fiind un sistem naturist de vindecare cu o vechime de peste 5000 de ani. Reflexologia apare menționată pentru prima dată în Tratatul de medicină internă (Nei Jing) ce este atribuit împăratului legendar Huangdi, ce a fost un mare înţelept, un medic şi un important om de cultură care a trăit cu mai bine de patru mii de ani în urmă. În această carte sunt descrise tehnici de vindecare a afecțiunilor curente ale omului, tratate prin masaj reflexogen şi prin energizarea vitală a unor puncte-focar speciale situate la distanţă faţă de organele trupeşti pe care le reprezintă şi cărora le corespund.

În secolul al IV-lea î.Hr., medicul chinez Wang-Wei prezintă reflexologia ca o metodă terapeutică importantă, descriind totodată unele tehnici speciale de masaj al tălpilor, prin apăsarea fermă cu policele (degetul mare al mâinii) a unor puncte-focar, timp de mai multe minute.

Reflexologia funcţionează pe baza principiului holografic ocult, în care Macrocosmosul este reflectat în Microcosmosul uman. La nivelul tălpilor şi al palmelor există puncte-focar energetice cu rol reflex ce corespund fiecărui organ, glandă sau parte a trupului omenesc. Pe aceste zone sau puncte-reflexogene se aplică o presiune uşoară spre moderată, cu ajutorul degetelor mare şi arătător de la mână, dinamizându-se astfel conexiunea nervoasă şi energetică ce există între punctele stimulate şi zonele trupeşti corespondente. Procedând în acest mod, prin metodele practice din reflexologie sunt imediat declanşate anumite procese benefice de rezonanţă ocultă la nivelul învelişului subtil-energetic vital al fiinţei (PRANAMAYA KOSHA).

Din punct de vedere anatomic, tălpile şi palmele găzduiesc o multitudine de terminații nervoase. De exemplu, există peste 7200 de terminații nervoase în fiecare talpă. Terminațiile nervoase din tălpi şi palme sunt conectate la rândul lor cu toate părţile trupului, prin circuitele nervoase din măduva spinării şi creier. Astfel, tălpile şi palmele sunt zonele cele mai potrivite asupra cărora să acţionăm prin reflexologie.

Reflexologia este aplicabilă în cazul tuturor sistemelor din trup şi este la fel de eficientă ca unele remedii naturale binecunoscute ce sunt folosite în mod obișnuit pentru reducerea durerilor sau pentru vindecarea feluritelor boli. Cel care beneficiază de această terapie neconvențională se simte în siguranţă şi în plus modalităţile practice din reflexologie sunt perfect naturale şi nu sunt invazive.

Reflexologia acţionează prin decongestionarea circulației sanguine la nivelul capilarelor, îmbunătățind circulaţia fluxului sanguin în trup. Ea dizlocă și dispersează depozitele de substanţe reziduale acumulate în vasele mici de sânge de la nivelul extremităților, care sunt aflate în apropierea terminațiilor nervoase. Aceste depozite sunt formate din substanţe minerale precum calciul sau fosforul anorganic, sau din acid uric, acid lactic, sau chiar substanţe poluante din aer, apă sau alimente care nu au putut fi transformate sau eliminate prin căile obişnuite de eliminare ale trupului şi care nu au putut fi procesate corespunzător de către ficat, plămâni, rinichi sau piele.

Într-un studiu în care reflexologia a fost folosită ca metodă neconvențională de ameliorare a durerii, cercetătorii de la Universitatea din Portsmouth au observat că participanţii la acest studiu au resimţit aproximativ 40% mai puţină durere, mărindu-și în acelaşi timp rezistenţa la durerea fizică, în medie cu 45%. Astfel de rezultate excepţionale ne indică utilitatea şi eficiența reflexoterapiei ca adjuvant al terapiilor convenţionale în tratamentul unor afecţiuni ce implică durere fizică, precum osteoartrita, durerile de spate şi chiar şi în unele tipuri de cancer.

Buna circulaţie sanguină este vitală pentru fiecare organ sau zonă a trupului, deoarece transportă material nutritiv, hormoni, anticorpi, oxigen, deșeuri metabolice și alte substanțe neidentificate încă. Cu cât circulația sanguină este mai anevoioasă, cu atât mai greu va surveni vindecarea. Miile de metri de vase prin care circulă sângele (artere, vene, capilare) în trupul nostru sunt menținute active prin vasoconstricție și vasodilatație, funcționarea lor depinzând de activitatea musculară. O circulație bună se menține prin activități musculare adecvate pentru fiecare zonă din organism, care se reflectă prin activități fizice, gimnastică, exerciții yoga specifice, mișcări dinamice din tradiția chineză Tai-chi-chuan și Chi Kung etc.

Dacă activitatea mușchilor slăbește, țesuturile se fibrozează, circulația sanguină în acea zonă devine greoaie, articulațiile de la mâini, picioare și coloană devin rigide, dureroase, exercitând presiuni asupra unor terminații nervoase sau vasculare. În consecință, activitatea nervilor și cea sanguină este stânjenită, fluxul sanguin perturbându-se datorită produselor toxice care se acumulează în organele afectate și în punctele lor reflexe. Dar reversul este, de asemenea, valabil. Dacă circulația sanguină este deficitară într-un anumit segment din trup sau într-un organ, funcția acelui segment sau organ este perturbată, ajungându-se (dacă situația nu se remediază), la distrugerea structurilor proprii. Toate acestea conduc cu timpul la anchilozări, dureri, boli organice, intoxicarea organismului, slăbirea puterii de apărare împotriva bolilor. Picioarele se resimt, devenind reci și chiar dureroase. Dacă nu se acordă atenția cuvenită acestor stări în faza incipientă, se vor descoperi ulterior tulburări la distanță în organism, în organele de legătură.

Reflexologia mai este numită şi „terapie zonală“ şi a fost introdusă şi popularizată în Occident la începutul secolului al XX-lea de către medicul american William Fitzgerald, care a demonstrat practic cum prin apăsarea unor puncte-focar situate pe extremităţile trupului (mai ales la nivelul picioarelor) se poate normaliza activitatea fiziologică în alte zone ale trupului, zone care sunt situate la distanţă faţă de punctul-focar sau zona din talpă asupra căreia s-a acţionat printr-un anumit tip de masaj. Cercetările lui William Fitzgerald au fost continuate apoi de prietenul său, dr. Joe Riley, prin intermediul căruia reflexologia a ajuns în atenţia fizioterapeutei Eunice Ingham, practicantă într-un mare spital din St. Petersburg, Florida.

Eunice Ingham a introdus reflexoterapia în secţia sa de fizioterapie şi a obţinut astfel rezultate excepţionale în îmbunătăţirea mobilității articulare, în tratarea diverselor dureri, în vindecarea unor boli cronice şi în accelerarea proceselor de recuperare după intervențiile chirurgicale grave. Eunice Ingham a scris o importantă carte de reflexologie şi a deschis prima şcoală specializată pentru pregătirea reflexoterapeuților. Componentele principale ale reflexologiei sunt reflexo-diagnosticul şi reflexo-terapia.

Practicată sistematic şi corect, reflexologia reduce stresul şi tensiunea psihică, inducând o stare de relaxare profundă în fiinţă. Ea îmbunătăţeşte circulaţia limfei, ameliorează homeostazia şi astfel ajută trupul să se relaxeze şi să se revigoreze, reduce durerea la nivelul picioarelor şi creează o mai bună flexibilitate a membrelor.

Buna circulaţie a sângelui şi a limfei înseamnă o manifestare plenară a vieţii în fiinţă, în timp ce stagnarea fluidelor vitale înseamnă boală sau chiar moarte, pentru că tot ce se află în jurul nostru şi este viu, se află în mişcare. Aşadar, reflexologia se constituie ca un ansamblu de modalităţi practice naturale foarte eficiente de a echilibra circulaţia sanguină şi limfatică, cu scopul menținerii sănătăţii fiinţelor umane pe o cale perfect naturală, simplă şi eficientă.

Articol preluat din Programul Taberei spirituale yoghine de vacanță Costinești 2016, volumul 2, publicat la Editura Shambala, tipărit de Ganesha Publishing House.

Citiți și:

Terapiile naturale, medicina viitorului

Medicina tibetană – un concept holistic de sănătate

yogaesoteric
10 noiembrie 2016