Regele e gol

O doamnă cititoare mă „admonesta” deunăzi că prea mă ocup de războiul din vecini.

Stimată doamnă și sigur prietenă, păi noi suntem în războiul din vecini participanți. Vecinii dau sângele, noi banii și scuzele plus cerneala (ca sepiile) cu care să liniștim spiritele (în caz că mai există).

Înțelegeți acum înțelepciunea regelui în 23 august 1944, când a întors armele ca să nu treacă războiul peste toată România. Uitați-vă la Donbas și întreaga Ucraina. Nu o să rămână piatră de piatră, pentru că un popor drogat cu ură și promisiuni deșarte s-a ridicat împotriva fraților lor zicând că o să aibă loc la masa bogaților.

Stop!

Am spus bogați? A fost înainte de război, azi e masa sărăciților, pentru că într-un an „bogații cei veșnic tineri și ferice” au ajuns la sărăcie lucie și nici minciunile cele mai gogonate nu-i mai ajută să pună ceva pe masă în afară de ce mai fură unii de la alții.

SUA avea destule resurse și inteligență ca să își fie sieși suficientă (rezerve de energie în cuprinsul propriei geografii, mână de lucru ieftină din Mexic și nesfârșitul șir de emigranți din aceeași direcție, plus capetele deștepte cumpărate pe te miri ce din întreaga lume) Dar nu, să-ți fie ție bine nu-i destul dacă nu-i stăpânești și pe alții care în fapt nu au nicio treabă cu tine. Ăsta e păcatul cel mare al imperiilor. Că nu se mulțumesc cu binele, ele vor TOT binele, chiar dacă asta e nenorocirea celorlalți.

Clasa conducătoare (deci o gașcă de câteva sute de mii de milionari, câteva sute de miliardari s-au concurat până când din furat și vânzând un drog secret au devenit câțiva boșorogi trilionari care nu vor să cedeze niciun cent nimănui) a ajuns să decupleze puterea politică de demografia care o alege spre a fi condusă de ea.

Washington D.C. nu are nicio treabă cu America, ei au nevoie de întreaga planetă ca să își domolească setea. Și au reușit acum o sută de ani să găsească, profitând de dezastrul Primului și celui de al Doilea Război să pună mâna pe finanțele mondiale. Să ai moneda planetară ca singur proprietar li s-a părut celor de acolo suficient să învârtă oamenii și istoria cum vor ei. Așa a apărut deep-state-ul format dintr-un complex politico-bancar în care executivul nu e decât fațada, megafonul unei puteri adânci care hotărăște sau lasă evenimentele să se petreacă așa cum îi arde ei pe chelie (vorbesc de persoane care demult și-au pierdut podoaba capilară, sau dacă nu, o retează cu laserul).

Războiul din vecini părea încununarea unei munci de decenii a acestui deep-state care avea deja prea mulți bani și nu avea unde să îi investească. Procesul de învrăjbire al rușilor de la margine cu rușii muscali a costat ceva, ca să nu mai spun jumătatea de secol în care Vestul a fost nevoie să fie plin de bunăstare și fericire ca să convingă popoarele satelite (naive prin structură și bătrânețea istoriei) că numai Vestul le poate oferi ce visează. Și iar mă întorc și spun că aceste vise de prosperitate au fost însămânțate de basmele din Vest și cei din Est au crezut că le-au născocit singuri.

Ocupați cu aruncatul prafului în ochi la toți și despre toate, vesticii (adică deep power ca să fim drepți) au uitat să mai deschidă ochii să vadă în jur și să socotească prin propriile buzunare.

Au uitat că nu trăiesc singuri pe planetă (adică au crezut că numai ei contează și ceilalți sunt fericiți să îi slujească). Erau convinși că așa este normal: alții (alte state) să muncească, alții să le vândă pe nimic ce vor ei, iar ei să huzurească și să facă din propriul lux și distracție „industria” de care au nevoie în calitate de elită fără pereche.

Când au pornit războiul s-au ciocnit de niște hopuri. Kyiv-ul a simțit că este pe teren nesigur și a vrut pace, dar l-au disciplinat destul de ușor, deși erau la o semnătură distanță să se facă o pace atât de păguboasă pentru buzunarele noastre.

Apoi au început necazurile cu morții, cu pierderile materiale. O armată, două au fost duse la groapă.

Las că au de unde ucrainenii, au zis finanțatorii și au pompat mai departe bani și vorbe în război.

Numai că șireții muscali au luat-o prin învăluire și le trag acum de sub picioare chiar pușca cu care trag: paralele.

De-dolarizarea se cheamă operația decisivă care îi lasă numai în izmene pe deep-arierații ascunși în buncăre.

Au început să defecteze de partea viitorului marii posesori de fabrici de bani cu valoare (Arabia Saudită, China, Iran, India, Africa și parte din America Latină, aia care contează). SUA a rămas cu o demografie care, ca și românii, au un interes minor până la nul cu ce se petrece în lume câte vreme le merge bine, cu o Europă dezmembrată și curând împărțită în nații care se scuipă unele pe altele sperând ca răzbunarea să țină loc de bunăstare. Cu o Japonie fără onoarea de samurai îngropată în Okinawa și cu state așa de depărtate de realitate de zici că sunt la capătul lumii. (Australia e un exemplu, dacă nu ar fi România și mai departe.)

Fără bani și rețeaua de organisme internaționale care dau costumul de gală al „ordinii internaționale”, regii ascunși prin buncăre or să fie nevoiți să iasă la lumină și or să vadă că nu au ce să pună pe ei în gerul de afară.

Autor: Dan Stoica

Citiți și:
Ordinea mondială după războiul din Ucraina. Modificările care vor influența viitorul omenirii
Liderii occidentali recunosc în privat că Ucraina nu poate câștiga războiul

yogaesoteric
13 mai 2023