Reintroducerea cenzurii sub pretextul epidemiei

Beneficiarii economici ai crizei sanitare nu au fost medicii, achizițiile publice, sistemul public de sănătate și victimele colaterale, ci propagandiștii. Criza sanitară în România nu a devenit obiectul administrării unei situații excepționale. Criza economică explodată în context a relansat lupta pentru o putere în esența ei nelegitimă, fără întrezărirea unui liman.

Președintele Klaus Iohannis s-a angajat într-un proiect mult prea politicianist, nu foarte diferit de linia din ultimii ani ai regimului ceaușist privind „viitorul luminos”. Chemarea la consultări a Guvernului și a majorității parlamentare nu are niciun suport legal, fapt care implică o construcție falsă, antidemocratică și, în fapt, periculoasă. Incapacitatea forțelor politice, forțe care au preluat guvernarea de a se autoconduce și de a dovedi o echidistanță reală, igienică funcțional și moral, față de președinte, arată că puterea politică românească se vrea în regim mafiot.

Criza sanitară, ale cărei necunoscute ar fi bine să nu fie ignorate, pare deja un subiect depășit de Guvern și Președinte, în sensul că imensul prejudiciu creat de amatorismul și corupția politică este deja trecut în contabilitatea publică. Curajul și buna credință a unor miniștri din Guvernul economistului Cîțu se confruntă cu teribila inerție a executivului manevrat de la Cotroceni. Însuși prim-ministrul Cîțu și-a schimbat opțiunile atât de mult încât a ajuns, regretabil, o veritabilă caricatură.

Presiunea pe Guvernul României este, evident, uriașă iar acest fapt încalcă nu numai legea, ci pune în pericol siguranța națională. În atari condiții, invocarea și aplicarea legii, în principal a Constituției, este obligatorie, indiferent pe cine ar privi acest aspect.

Guvernul Orban a lăsat moștenire Guvernului Cîțu, ca sarcină ocultă, cenzura readusă pe pământ românesc prin intermediul pandemiei, ca veritabil element al criminalității politice. Or, cenzura pe timp de război sau în alte situații se întemeiază limitat prin lege, altfel, este un veritabil atentat la sistemul legislativ.

Nu e cazul de aplicare a niciunei cenzuri în România, ci doar de activare a tuturor procedurilor împotriva celor care folosesc mecanismele cenzurii. Criza sanitară, într-o oarecare măsură un dezastru la scară globală, numai de cenzură nu are nevoie.