Remedii ayurvedice pentru raceala de tip VATA

74.524 0

Răceala sau banalul guturai e una dintre cele mai răspândite maladiiale zilelor noastre. Ea se datorează unei perturbări la nivelul energiei apei, combinate uneori cu energiile focului şi ale aerului. Citiţi aici integral prima parte a acestui articol.

Răceala de tip VATA (aer şi eter)

Caracteristică este senzaţia de uscăciune, precum şi alternanţa simptomelor. Durerile (de cap, urechi, gât) sunt ascuţite, nevralgice, iradiante, variabile ca localizare şi durată, eratice, cu senzaţie de junghi, sfredelire, străfulgerare, fulguraţie etc. Durerile de la nivelul gâtului iradiază adesea spre urechi, unde se creează diverse zgomote. Astfel, bolnavul este răguşit, vocea este stridentă sau subţire, iar alteori stinsă, cu variaţii bruşte de tonalitate (uneori bitonală). Apare senzaţia de uscăciune din cauza absenţei secreţiei. Limba este uscată, crăpată, cu depozit cenuşiu. Pacientul este agitat, neliniştit, anxios, manifestând o îngrijorare exagerată faţă de starea sa de sănătate, disproporţionată în raport cu gravitatea bolii, mergând până la teama de moarte.
Manifestările menţionate nu sunt propriu-zis expresia unei boli (răceală, viroză etc.), fiind mai degrabă de natură funcţională (fără o bază organică, fără să existe leziuni de tip inflamator ş.a.), precum şi expresia stării de neîncredere şi şovăială, legate de actul de a înţelege rostul evenimentelor trăite. Ezitarea de a trage anumite concluzii şi de a le exprima determină la cel în cauză probleme legate de voce sau uneori doar senzaţie de uscăciune, înţepătură, nod la nivelul laringelui.

Tratamentul ayurvedic

Este bine să alegem remediile care calmează agitaţia, neliniştea, anxietatea şi favorizează focalizarea mentală. Se recomandă plante încălzitoare care umezesc şi hrănesc, adesea având şi efect emolient.

Se pot alege plante din familia Lamiaceae, cu efect încălzitor: şovârf (pentru cei ezitanţi, nesiguri, cu atitudine de nevertebrat; aduce solaritate, verticalitate, direcţionare constantă către un scop), cimbru (pentru cei epuizaţi, ajunşi la capătul puterilor, pe punctul de a abandona orice luptă, orice împotrivire), salvie (pentru cei incapabili să îşi exprime emoţiile, gândurile), busuioc (calmează şi pacifică).
Starea de uscăciune reprezintă o caracteristică importantă a patologiei (de la orice nivel) aflate sub predominanţa aerului. Psihologic, ea se reflectă în starea de nesiguranţă, teamă, anxietate, neîncredere, ezitare. De aceea combaterea uscăciunii este un obiectiv terapeutic major, plantele utilizate inducând o stare de siguranţă, susţinere, stabilitate, protecţie.

Ele aduc umiditate, hrănesc mucoasele şi întreaga fiinţă, sunt tonifiante şi emoliente: nalbă mare, tătăneasă, lemn dulce, ciuboţica cucului (rădăcini). Aceste plante sunt foarte utile şi pentru tusea seacă, iritativă (caracteristică pentru tipul VATA). Tot pentru tuse, foarte utile sunt şi florile de tei (recomandate mai ales pentru stări de insomnie, agitaţie, nelinişte; infuzează în fiinţă o stare de linişte izvorâtă din sentimentul protecţiei, al iubirii ocrotitoare).

Acţiune predominant nervină au nucşoara (sedativ, uşor picant, uşor dulce, tonic nervos) şi obligeana (tonic nervos, hrănitor). Ele ajută la îndepărtarea stării de agitaţie, aducând focalizarea, stabilizarea şi liniştirea gândurilor. Gustul picant poate să aibă un efect de uscare, nedorit la afecţiunile cu predominanţă a aerului. De aceea se recomandă asocierea cu un emolient (tei, tătăneasă, nalbă mare, lemn dulce).

Fructele de ienupăr (mestecate şi apoi înghiţite) sunt utile pentru efectele lor sudorifice, expectorante, antitusive, dezinfectante şi hrănitoare, dar mai ales pentru acţiunea de dinamizare a focului, care se reflectă în amplificarea voinţei şi curajului, atunci când agitaţia, neîncrederea şi nesiguranţa ne împiedică să păşim înainte. Dacă pacientul acuză dureri intense vom utiliza remediile cu efect antialgic deja amintite (prin conţinutul de salicilaţi): coajă de salcie, creţuşcă, muguri de plop. Acestea sunt utile şi pentru combaterea inflamaţiei, deşi nu reprezintă o caracteristică a aerului (ci a focului). Pentru acelaşi efect se poate folosi muşeţelul.

Propolisul poate fi folosit pentru acţiunea lui antiinflamatorie, dezinfectantă, imunostimulatoare, reepitelizantă. Este utilă, de asemenea, aplicarea de uleiuri la nivelul mucoasei nazale, care au efect de umezire, hrănire, tonifiere. Puteţi folosi uleiuri de floarea-soarelui, porumb sau soia. Dacă acestea nu îşi dovedesc eficacitatea, vom prefera ulei de susan, de şofran sau şofrănel. Se vor evita alimentele amare deoarece au un efect nedorit de răcire şi uscare şi totodată alimentele uscate sau care generează gaze (fasole, mazăre, năut, soia, linte, varză, conopidă etc.). Ceapa şi usturoiul sunt nişte tonice regenerative, fiind foarte indicate în afecţiunile de tip VATA, datorită acţiunii lor de liniştire şi, în acelaşi timp, de hrănire. Se adaugă acţiunea antiseptică, imunostimulatoare. Se recomandă totodată lactatele sau mierea. O combinaţie utilă o constituie: lapte cald cu miere şi cu scorţişoară sau tei cu scorţişoară şi şovârf. Se poate recurge uneori la clismă, care va elimina excesul de aer.

Citiţi şi:
Misterul vindecării în lumina cercetărilor ştiinţifice recente
Câteva recomandări ayurvedice simple pentru perioada de iarnă

yogaesoteric
22 ianuarie 2010