«Reprimarea mişcării YOGA în anii 80» – istoria rescrisă

Studiile lui Gabriel Andreescu arată că YOGA a fost în perioada comunistă un real exemplu de rezistenţă colectivă îndelungată

de Anca Munteanu

Motto: „Sunt sigur că adevărul triumfă întotdeauna
 şi va triumfa şi de aceasta dată. Nu are nicio importanţă recunoaşterea
de către ceilalţi a vreunor merite. Esenţialul este
că adevărul triumfă întotdeauna.”
 – Nicolae Catrina

Practicanţii YOGA din perioada comunistă sunt, poate, singurul exemplu de rezistenţă colectivă îndelungată în timpul regimului Ceauşescu. Securitatea folosise toate metodele pentru a distruge grupările de YOGA: arestarea, internarea psihiatrică, tratamentele inumane, avertizarea, ameninţarea, punerea unor yoghini să dea sub ameninţare angajamente de colaborare. Datele existente în dosarele CNSAS şi evoluţia ulterioară a lucrurilor arată că practicanţii YOGA au rezistat. Nu au renunţat la practicarea disciplinei, nu au cerut emigrarea în Occident.
Aceasta este concluzia principală a cercetării sistematice a dosarelor din arhiva Securităţii, realizate de către Gabriel Andreescu.

Zecile de yoghini anchetaţi, ameninţaţi, bătuţi sau care au zăcut în închisoare pentru voinţa lor de a nu se supune regimului, au fost până în acest moment complet „uitaţi” din orice cercetare a istoricilor contemporani. Refuzul practicanţilor YOGA de a renunţa la aspiraţiile lor, în ciuda anchetelor, arestărilor şi tratamentelor inumane la care au fost supuşi, a reprezentat o formă de rezistenţă faţă de regimul comunist, complet necunoscută până acum opiniei publice.

Fenomenul reprimării mişcării YOGA în România comunistă este pentru prima dată analizat în cadrul unei apariţii editoriale recente: volumul „Reprimarea mişcării YOGA în anii 80”, tipărit de editura Polirom, sub semnătura lui Gabriel Andreescu.
Lucrarea sintetizează rezultatele cercetării sistematice a arhivei CNSAS. Alături de documente, sunt publicate o serie de interviuri luate victimelor, care pun în evidenţă anvergura măsurilor prin care Securitatea a încercat să elimine aşa-numitele „grupări anarhice pe linia Meditaţiei Transcedentale”.

Cartea este impresionantă prin volumul de informaţii şi prin intensitatea cu care „recreează” atmosfera acelor vremuri. Notele informative, rapoartele de filaj, rapoartele de măsuri, împreună cu mărturiile celor anchetaţi, reuşesc să transpună cititorul în acele timpuri şi în pielea victimelor.
Dincolo de valoarea istorică a acestei lucrări, ceea ce demonstrează ea (într-un mod indirect) este că abuzurile împotriva şcolii de YOGA MISA nu au început după revoluţie, ci cu mulţi ani înainte. Este uimitor de simplu şi evident: practicanţilor YOGA li se aduc aceleaşi acuzaţii, sunt folosite aceleaşi metode, probabil chiar şi anchetatorii sunt aceiaşi. Din acest punct de vedere, cartea oferă o nouă perspectivă asupra întregii campanii împotriva şcolii de YOGA fondate de Gregorian Bivolaru.

De la Meditaţia Transcedentală la grupurile de YOGA

Dosarul Meditaţiei Transcedentale este punctul de plecare al interzicerii practicii YOGA în România comunistă. Despre Meditaţia Transcedentală s-a vorbit destul de mult în România ultimilor ani. Una dintre lucrările de referinţă este cea a istoricilor Doina Jelea, Cătălin Strat şi Mihai Albu, care au publicat un volum de 479 de pagini, intitulat Afacerea Meditaţiei Transcedentale. În acesta, însă, nu se pomeneşte deloc numele lui Gregorian Bivolaru. Cu toate acestea, „Nota de analiză pe linia grupărilor anarhice Meditaţia Transcedentală”, semnată în luna aprilie 1989 de colonelul Raţiu Gheorghe, şeful Direcţiei I a Departamentului Securităţii Statului, arată că Gregorian Bivolaru era principala persoană vizată de Securitate în ancheta acestui caz.

Nota de analiză pe linia grupărilor anarhice Meditaţia Transcedentală

Redăm mai jos din volumul lui Gabriel Andreescu:
„Nota sintetiza circa opt ani de supraveghere a persoanelor care au aderat la Meditaţia Transcedentală, arătând că dintr-un număr iniţial de 366 de «elemente», în acel moment se aflau în preocuparea diferitelor unităţi de securitate, pentru a fi lucrate după principiul muncii, în obiective şi probleme, un număr de 362: 191 la securitatea municipiului Bucureşti, 11 la Direcţia I, 30 la Direcţia a II-a, 26 la Direcţia a III-a, 24 la Direcţia a IV-a, 31 în atenţia unor securităţi judeţene, 49 plecate în străinătate, au decedat sau nu au mai fost luate în atenţie.
Conform informaţiilor obţinute în ultima perioadă, majoritatea, scria Col. Raţiu Gheorghe, au renunţat la asemenea preocupări, adoptă o atitudine rezervată, caută să se reabiliteze, exprimă regretul pentru activitatea desfăşurată. Există însă «elemente de vârf cu influenţă», în mod deosebit Bivolaru Gregorian, Chiaburu Constantin şi Brodeală Natalia din Bucureşti, Mârţ Eugen din Bacău şi Catrina Nicolae din Piteşti.
Aceştia şi-au reluat activitatea şi au constituit grupări care acţionează independent, racolând noi adepţi. (N.n. – Acelaşi limbaj folosit în aceste note se regăseşte şi în întreaga presă, în articolele despre scandalul MISA). Cea mai activă este gruparea condusă de Bivolaru Gregorian, care cuprinde 32 de persoane şi acţionează după principiul unei depline conspirativităţi. Gruparea are ramificaţii în Bacău şi Piteşti, precum şi un sistem de legătură cu străinătatea în curs de clarificare.

Despre Bivolaru Gregorian, cercetat în 1989 în urma unui dosar de urmărire informativă realizat de Securitatea municipiului Bucureşti, documentul aminteşte că a fost condamnat de mai multe ori pentru fapte de drept comun: răspândirea de materiale obscene, practicarea fără drept a unei profesii şi difuzarea unor publicaţii fără autorizaţie. Ultima condamnare, la 1 an şi 6 luni de închisoare corecţională, datorită evadării din arest, s-a terminat la 17 octombrie 1985. În ciuda repetatelor pedepse, după eliberarea din detenţie, a continuat să desfăşoare activitatea într-un mod clandestin pe linia Meditaţiei Transcedentale, cu accent pe latura erotică – TANTRA YOGA. Întrucât aceasta ar fi fost «de natură să anihileze influenţa educativă a culturii şi ştiinţei», în luna iulie 1986 a fost avertizat cu sprijinul Direcţiei de Cercetări Penale şi destrămat anturajul creat. Continuarea urmăririi informative a demonstrat preocuparea celui numit să atragă noi elemente, mai ales tineri, cărora după o verificare prealabilă le inoculează principii hinduse şi le recomandă practicarea unor exerciţii YOGA. Recent, despre Bivolaru Gregorian se aflase, de la una dintre surse, despre realizarea unei lucrări în două volume de TANTRA YOGA. După adăugarea unor materiale foto şi desene explicative, ar fi urmat să o scoată în străinătate. Bivolaru avea legături cu foşti membri ai Meditaţiei Transcedentale plecaţi din ţară după anul 1982 şi stabiliţi în diverse ţări occidentale, de la care primeşte literatură şi alte materiale cu caracter nociv, pe căi ilegale. Mai mult, exploatarea mijloacelor speciale, precum şi sursele aflate în anturajul său apropiat, ar fi stabilit că Bivolaru Gregorian provoca unele legături ale sale la discuţii ostile la adresa orânduirii sociale din ţară, formularea documentului fiind «profund caracter duşmănos».

Documentul arată că Securitatea stabilise existenţa, în municipiul Bacău şi Piteşti a două grupări, conduse una de Eugen Mârţ, cealaltă de Nicolae Catrina. Cei doi, studenţi la Institutul Politehnic Bucureşti până în anul 1986, apoi ingineri, fuseseră «racolaţi de Gregorian Bivolaru»”. Mârţ Eugen şi Catrina Nicolae veneau periodic la Bucureşti, împreună cu o parte dintre persoanele racolate (termen obsesiv al Notei), pentru a participa la unele activităţi clandestine şi pentru confirmarea „adepţilor”.

[…] Persoanele mai sus numite au fost principalele ţinte şi victime ale acţiunilor Securităţii «pe linia grupărilor anarhice Meditaţia Transcedentală», de la un moment dat încolo, în cadrul Securităţii, tema Meditaţiei Transcedentale devenind echivalentă cu «gruparea Meditaţia Transcedentală condusă de Bivolaru Gregorian». Nu-mi este deloc clar cum istoricii Doina Jela, Cătălin Strat şi Mihai Albu au văzut în arhive altceva decât am identificat eu. […] Cea mai importantă confruntare rămâne cea dintre Securitate şi grupurile YOGA identificate prin eticheta Meditaţiei Transcedentale. Represiunea, folosind cele mai violente practici din anii 80, s-a desfăşurat până în ultimele zile ale regimului comunist.”

Mario Sorin Vasilescu – informator al Securităţii

Volumul tratează distinct situaţia lui Mario Sorin Vasilescu, prezentând adevărata sa faţă de informator al Securităţii. Acest subiect va fi însă abordat pe larg într-un articol viitor.

În paginile lucrării lui Andreescu sunt oferite detalii din dosarele de supraveghere ale lui Eugen Mârţ şi Nicolae Catrina. Situaţiile acestora sunt atent analizate. Ca o completare la ceea ce Andreescu a descoperit în arhivele Securităţii vin mărturiile celor care au suferit persecuţii grave din partea regimului comunist: Angela Maria Mayer, Mihaela şi Gabriela Ambăruş, Nicolae Catrina, Eugen Mârţ, Claudiu Trandafir, Petru Roşu şi Petre Groza. Fiecare are o poveste impresionantă. Aflăm ce anume i-a atras către practica YOGA, despre întâlnirile clandestine cu Grieg în staţii de metrou sau în blocuri în construcţie sau despre bătăile crunte primite la sediul Securităţii.

Vă oferim câteva fragmente semnificative din aceste mărturii şi vă lăsăm plăcerea de a citi în întregime poveştile yoghinilor în paginile cărţii lui Gabriel Andreescu.

Din mărturia Angelei Maria Mayer

„M-au dus la Moravuri. Au început durităţile. Toată noaptea aceea a fost un coşmar. Mă apăsau puternic pe ficat, cu bastonul, asta nu lasă urme, dar simţi că leşini de durere. Atunci mi-am pierdut cunoştinţa, am avut o stare de leşin, am căzut. M-au ameninţat că mă duc în «beciuri» şi m-au dus odată la parter. De fapt, am schimbat tot timpul camera de interogatoriu. Sub mine erau chiar beciurile, am auzit horcăielile cuiva pe care îl băteau rău de tot. Mi s-a făcut groază de atâta suferinţă umană. «Acolo o să ajungi» mă ameninţau şi atunci am auzit cu urechile mele cum sunt oamenii chinuiţi.
Au fost foarte vigilenţi cu yoghinii pe care i-au luat atunci. Eram într-o cameră de interogatoriu şi vizavi erau suroricile. Le-am recunoscut vocile. «Îl cunoşti pe cutare?» «Nu», răspundeau ele.
Apoi m-au dus la etajul 6, unde era Grieg. Un tip care avea mâna dublă ca a mea, 1,90 m şi 150 de kg, îl bătea pe Grieg. Bătăuşul a venit de mai multe ori. Numai când intra pe uşă paralizai. Lovea în stomac, lovea în faţă, cu picioarele, «Nenorocitule», spunea, şi continua cu tot felul de înjurături grele. Grieg a spus iniţial că nu mă cunoaşte, ca să mă protejeze. Ei m-au dus ca să văd cum îl bat, ca să mă intimideze, să mă facă să scriu ce vor.”

„În acele aproape 60 de ore de interogatoriu cred că am văzut peste 30 de persoane, însă doar pe două sau pe trei dintre acestea de două ori. Îmi aduc aminte de o tipă foarte bine îmbrăcată, despre care am aflat ani de zile mai târziu că este mătuşa unui cursant de-al nostru de după Revoluţie. Această mătuşă, securistă şi nevastă de securist, venea în camera de anchetă superaranjată, mirosind a parfum franţuzesc şi mă privea cu o aroganţă extraordinară, de parcă eram ultima fiinţă din univers. Eu eram stoarsă de oboseală, aveam gleznele umflate butuc, de atunci am probleme serioase dacă stau în picioare.
Prima noapte a fost cea mai rea. Nu am avut voie să stau deloc pe scaun, nu am avut voie să dorm şi m-au bătut de am făcut pipi pe mine. Sunt lucruri pe care nu le poţi controla când durerea e prea mare.
Această mătuşă securistă a venit în special în camera în care îl băteau pe Grieg la tălpi şi peste organul genital. A venit să vadă dacă… e bine dotat.”

Din mărturia surorilor Ambăruş

Mihaela Ambăruş:
„L-au chemat pe tata la Bucureşti. El avea probleme cu inima, o malformaţie cardiacă din naştere şi s-a gândit să vină împreună cu unchiul. Nu ştiu ce i-au arătat, nu a spus niciodată clar. După câte am înţeles din jumătăţile lui de frază, îi vorbiseră de orgii sexuale şi au spus că noi am fi participat la ele. «Aţi filmat aşa ceva? Aţi jucat aşa ceva?» ne-a întrebat. «Bineînţeles că nu», i-am spus.”
„L-au convins că am luat-o pe un drum greşit. Îi era jenă să spună tot ce vorbiseră securiştii cu el. Din 1989 până în 2002 a rămas supărat, nu a mai comunicat normal cu noi şi tot în starea asta a murit. Nişte rude ne-au acuzat direct la înmormântarea lui că noi l-am omorât. Că a murit «de inimă rea», din cauza ruşinii.”

Gabriela Ambăruş:
„Am aflat mai târziu de la unchiul nostru că, pe drumul de întoarcere, tata a vrut să se arunce din tren. Familia noastră, amândoi părinţii, au fost foarte loviţi sufleteşte de tot ceea ce s-a petrecut. Mama a făcut nodul tiroidian, bunicii i s-a redeschis ulcerul, cei doi fraţi mai mari ai noştri au fost ameninţaţi de miliţienii din Bacău: «N-o să vă găsiţi niciodată de muncă!». Mama era profesoară de română. După ce a început anchetarea noastră nu a mai călcat pragul şcolii. De ruşine s-a pensionat prin corespondenţă. Pur şi simplu nu mai îndrăznea să scoată capul în lume. Tot Bacăul vuia că suntem prostituate, facem filme porno şi am fost arestate pentru prostituţie.”

„Mi-au arătat poze, probabil făcute din maşină, în timp ce noi eram cu Grieg pe stradă. M-au pălmuit, m-au tras de păr, îmi vorbeau urât. La un moment dat, nu cu mult înainte de momentul în care ne-au dat drumul să plecăm acasă, anchetatorul care era atunci a insistat să semnez o hârtie: că mă angajez să nu mai iau legătura cu nimeni de la YOGA şi să anunţ orice se petrece. Am semnat, dar apoi am sărit, i-am luat anchetatorului hârtia şi apoi am rupt-o. Atunci m-a plesnit aşa de tare, că mi-a fracturat nasul.”

Mihaela Ambăruş:
„A fost dur la Rahova, de la 8 dimineaţa la 10 seara, o lună de zile.
Într-o zi m-au luat din camera unde mă ţineau de obicei, m-au dus pe nişte scări, pe coridoare. Şi au deschis uşa unei camere unde era Grieg, cu trei-patru securişti. Grieg era în picioare, lângă un scaun, în spatele mesei. «Uită-te la el, l-am torturat. I-am strâns degetele la uşă, cu creioane. Îţi place cum arată? Aşa ajungi şi tu dacă nu spui ce trebuie». Îl chinuiseră, se vedea clar. Era o confruntare foarte puternică acolo, el şi securiştii aceia. Dar m-a surprins expresia lui, avea compasiune, înţelegere pentru oamenii aceia şi atâta umilinţă… Nu era de ochii lumii, căci acolo chiar nu preţuia nimeni acele calităţi. Grieg chiar avea o stare de linişte, de egalitate, de pace, în contrast cu iadul dezlănţuit în jurul lui.”

Gabriela Ambăruş:
„A fost o zi când m-au bătut şi pe mine rău de tot la tălpi. Era o durere îngrozitoare. Simţi că nu mai poţi să respiri, parcă se zdrobeşte totul în tine. În seara aceea ne-au dus ei acasă, cu maşina. Eu abia mai puteam să merg, am plecat cu tălpile umflate iar a doua zi erau vinete.
Ne-au trimis acasă cu maşina să fie siguri că nu mergem în altă parte să reclamăm.
Când m-am dezbrăcat să mă culc, am auzit un ţipăt al mamei. Eram plină de vânătăi şi pe spate, eram aproape neagră.”

Din mărturia lui Nicolae Catrina

„Am continuat, deşi ştiam, ne era tot mai clar că nu numai în cazul în care ai fi făcut un pas greşit, ci oricând te pot lua, numai pentru că nu le place ce faci tu.”

„ A doua zi au început interogatoriile dure. Grieg era deja arestat.
Anchetatorii căutau să exercite o presiune cât mai mare. Te luau de mai multe ori pe zi, venea când unul, când altul, iarăşi îţi puneau întrebări, iarăşi scriai o declaraţie, numai ca să te chiuie şi să te aducă la disperare. Să te determine cumva să declari ce vor ei. Dar am avut avantajul că am fost în celulă cu oameni care ştiau atât de bine Codul Penal. Eu nu ştiam exact ce e voie, ce nu e voie şi aş fi riscat să fac multe greşeli.”

„După ce ne-au mutat în arestul Securităţii din Rahova, au schimbat şi stilul. Erau mai duri, mai agresivi, aici am încasat o bătaie cumplită la tălpi, cu bastonul de cauciuc. Stăteam în genunchi pe un scaun, sprijinit cu mâinile de spătar, legat la ochi şi mă loveau la tălpi cu bastonul de cauciuc, cu bulanul cum zic ei, pentru că găsiseră nişte dolari, vreo 20 sau mai puţini.”

„Şi aşa am fost ameninţaţi chiar după revoluţie: «lasă, că vă ştim noi, vă ştim pe toţi, că avem liste». De aceea au dreptate cei care spun acum că aceşti oameni din structurile intermediare, cei care erau în umbră, sunt şi acum. Tot ei conduc, tot ei sunt cei care trag sforile. Tot ei taie şi spânzură. La ei sunt pârghiile puterii, de fapt. Aceşti oameni au fost şi înainte şi sunt şi acum, au aceleaşi convingeri, aceeaşi răutate. Şi, dacă ei nu vor să fie YOGA, nu este YOGA. Dacă ei vor să fie distrus un om, este distrus omul acela. În momentul de faţă, o foarte mare parte din putere nu este ceea ce ar trebui să fie.”

Din mărturia lui Eugen Mârţ

„Grieg nu a fost nici primul, nici singurul care vorbea despre YOGA atunci, dar el a fost un deschizător de drumuri în alt sens. Tufoi s-a vindecat de poliomelită practicând asana-e, a scris şi cartea celebră de care mulţi dintre noi auziserăm şi chiar o citisem. Mai erau câţiva care făceau YOGA, dar în grupuri de 2-3 oameni, hai 4-5. Lângă Grieg se adunaseră 40-50 de oameni la un moment dat. Apoi era vorba de eficienţă. Cursurile lui veneau cu un aer foarte tineresc, energic, în preajma lui aveai experienţe extrasenzoriale, începeai să trăieşti într-un univers magic, un univers yoghin.”

„Aveam interdicţie să fac YOGA, dar şi după ce am ieşit din închisoare ne-am întâlnit pe ascuns. Am continuat să merg din când în când la Bucureşti. Aveam grup călit în Bacău. Cei care veneau atunci la cursuri erau deja «infractori», ştiau că se întâlnesc cu cineva care făcuse puşcărie pentru asta, erau cam 10-12 oameni, printre care şi Viorel şi Camelia Roşu, Cristina Baciu şi fratele ei, Mircea, Adriana Mălinici. Era un fel de rezistenţă, e clar că oamenii aceştia ştiau că pot avea mari probleme şi totuşi vroiau să facă YOGA.”

„Bătaia a fost foarte dură, au dat în mine până nu m-am mai ţinut pe picioare. După ce am căzut, au continuat cu bocancii, aveau bocanci în picioare nu pantofi. În situaţii din astea, nu mai ai noţiunea timpului. Simţi că se poate întâmpla orice, poţi să şi mori, la un moment dat te abandonezi, îşi dai seama că nu te poţi opune, că eşti una cu pământul. Aveam însă în minte ideea aceasta: să nu trădez.
Când durerea devenea insuportabilă, intervenea ca un fel de uşurare şi simţeam că sunt ajutat, Dumnezeu mă ajuta să rezist. La început mă durea, mă loveau rău de tot şi mă durea şi mai tare, dar de la un punct încolo, chiar dacă mă loveau tot mai tare, nu mă mai durea tot mai tare. Apare o anestezie generală, parcă te decuplează puţin de corp, în momentele acelea parcă dădeau într-un sac.”

Din mărturia lui Petru Roşu

„Nu am băut apă, nu am mâncat nimic în timpul ăsta, după vreo zece ore de anchetă îmi tremurau mâinile şi picioarele. Am spus că vreau la toaletă. «Întâi declari ce vrem noi. Aici n-ai niciun drept. Dacă declari ce vrem noi, te duci». Şi mi-au amintit că pe tata o să-l trimită la Canal, mama rămâne singură acasă, iar copilul meu Victor poate să aibă un accident de maşină când iese de la grădiniţă.
Atunci m-am gândit: dacă eu declar că Grieg mă învaţă YOGA şi face puşcărie din cauza mea, n-o să mai dorm noaptea. Decât să mă chinui o viaţă întreagă că un om nevinovat face puşcărie din cauza mea mai bine rezist, trebuie să rezist. Aşa am rezistat…”

„Ştiam ce riscuri sunt, ştiam că securiştii sunt în stare chiar să ne omoare, dar mă gândeam cum o să mă uit eu în ochii lui Victor când o să aibă 20 de ani şi o să mă întrebe ce am făcut eu să nu mai existe comunism. Eram convins că se modifică ceva dacă facem YOGA.”

Din mărturia lui Petre Groza

„L-au băgat şi pe Grieg în cameră cu noi pe la 10-11 seara. Asta era problema lor, că preda YOGA la oameni şi că se adunau în grupuri. «Bivolarule, dă cheile de la garsonieră», i-a zis unul dintre anchetatori. «Peste ora 22 nu se mai fac descinderi», a răspuns Grieg. Era la curent cu legile, ştia foarte bine ce au voie să facă şi ce nu. Securiştii au sărit pe el şi au început să-l dea cu capul de birou. Grieg le zice: «Nu e corect, încălcaţi legea». Îşi spunea şi el păsul, ca omul încolţit.
Asta mai rău i-a stârnit. Pumni, picioare, dă-i! L-au scos afară din cameră şi după uşa aia i-au tras o bătaie de l-au rupt. Unul dintre securişti, când Grieg era lac de sânge, prăvălit pe jos, i-a rupt doi dinţi din faţă cu o lovitură de picior. Bătăuşul era colonel la securitate. După bătaia asta l-au băgat în beci. Acolo nu puteai să stai în picioare, trebuia să stai adus tare de spate, tavanul era cam la jumătatea omului şi fără pat, fără nimic. Acolo l-au ţinut pe Grieg vreo lună de zile, ca să-l chinuiască.”

În loc de concluzie

Redăm comentariile lui Gabriel Andreescu din finalul studiului său:
„Protagoniştii mişcării YOGA din anii 80 aleseseră o viaţă ce dobândise sens datorită filosofiei şi tehnicilor YOGA. Ei trăiau în afara chingilor puse de sistem pentru că aparţineau unei culturi alternative, ce era capabilă să hrănească rezistenţa autentică, căci rezistenţa lor era libertatea de a exista altfel decât li se permitea.În asta constă diferenţa dintre autonomia „rezistenţilor” prin cultură. Documentele Securităţii şi amintirile victimelor confirmă puterea adepţilor YOGA de a-şi salva libertatea interioară, de a rezista hărţuirilor, de a rămâne fideli comunităţii, de a proteja valori precum non-violenţa, compasiunea şi demnitatea într-un regim sufocat de meschinărie şi brutalitate. Mişcarea YOGA din anii 80 reprezintă o formă autentică de rezistenţă faţă de regimul comunist.

Raportul final al Comisiei Prezidenţiale pentru Studierea Dictaturii Comuniste, «compendiumul» gândit să sintetizeze ceea ce a fost revelant în acest domeniu face loc metaforelor şi fantasmelor legate de rezistenţă, dar nu scrie nimic despre zecile de yoghini anchetaţi, ameninţaţi şi bătuţi şi nici despre cei care au zăcut în închisoare. Faţă de această nedreptate, neîntâmplător, perspectiva celor care au suportat ei înşişi opresiunea rămâne detaşată, chiar senină. O exprimă chiar unul dintre ei: «Noi niciodată nu am vorbit despre asta, pentru că, într-adevăr, este mult, mult de spus aici şi în această formă de rezistenţă subterană au putut să înflorească foarte multe lucruri spirituale. A fost efectiv ca o perioadă de gestaţie a unor transformări, atât individuale, cât şi colective, de ordin general. Sunt sigur că adevărul triumfă întotdeauna şi va triumfa şi de aceasta dată. Nu are nicio importanţă recunoaşterea de către ceilalţi a vreunor merite. Esenţialul este că adevărul triumfă întotdeauna.» (Nicolae Catrina)

Despre autorul lucrării „Reprimarea mişcării YOGA în anii 80”

Gabriel Andreescu (foto) este profesor asociat la Facultatea de Ştiinţe Politice / SNSPA, Bucureşti, şi membru activ al mai multor organizaţii neguvernamentale. Fostul disident a devenit astăzi un cunoscut militant pentru drepturile omului şi ale minorităţilor etnice şi sociale, publicist şi editor, una dintre vocile societăţii civile româneşti. Este membru fondator, (împreună cu Renate Weber) al Centrului de Studii Internaţionale, membru al Consiliului Ştiinţific al Institutului Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, fondator al organizaţiei Ombudspersons for National Minorities. Este director al Noii Reviste de  Drepturile Omului. A publicat numeroase cărţi, studii şi articole, din care amintim: Sistemele axiomatice ale logicii limbajului natural. Funcţii şi operaţionalizare (ALL, 1992); Spre o filozofie a disidenţei (Litera, 1992),: Patru ani de revoluţie (Litera, 1994); Cel mai iubit dintre ambasadori (Cohen Strok în dialog cu Gabriel Andreescu) (ALL, 1993); Polemici neortodoxe (Fundaţia Culturală Noesis, 2001); Extremismul de dreapta în România (Centrul pentru Diversitate Etnoculturală, 2003). De acelaşi autor la editura Polirom au mai apărut: Naţionalişi, antinaţionalişti…. O polemică în publicistica românească (1996); Solidaritatea alergătorilor de cursă lungă (1997); Problema transilvană (în colaborare cu Gusztav Molnar, 1999); Locurile unde se construieşte Europa. Adrian Severin în dialog cu Gabriel Andreescu (2000); Ruleta. Români şi maghiari 1999-2000 (2001); Naţiuni şi minorităţi (2004). 

Cartea poate fi cumpărată on-line de aici.

Citiţi şi:

Scandalul Meditaţiei Transcendentale, o rană nevindecată a poporului român

Gabriel Andreescu: ce spun dosarele Securităţii despre Gregorian Bivolaru

yogaesoteric
decembrie 2008